Introducere
Societatea româneasca, profund marcata de disparitia pietelor traditionale de materii prime si de produse a fost nevoita sa treaca la lichidarea structurilor de productie centralizate care nu mai corespund ca performante cerintelor economiei de piata. Urmeaza în cascada: o scadere brusca a volumului productiei, diminuarea ofertei de bunuri si servicii, reducerea numerica a locurilor de munca. Apare pentru prima data în mod manifest, la suprafata, SOMAJUL.
Somajul: între drama si normalitate
Somajul în alte tari cu economie consolidata este privit ca un fenomen normal, firesc, care prin surplusul de forta de munca genereaza un climat competitional sanatos, benefic oricarei economii. Desigur, aceste tari, prin puterea lor economica sunt capabile sa tina sub control fenomenul, asigurând o plasa sociala de protectie eficienta pentru acei membri care ajung temporar fara loc de munca.
În conditiile României, însa, somajul este perceput ca un fenomen catastrofal. Aceasta se poate explica prin mentalitatea populatiei fata de acest fenomen social, care de altfel se alimenteaza din sursele realitatii: cronicizarea degradarii pietei muncii, lipsa unei protectii sociale reale. Într-adevar, în România, numarul somerilor a crescut de la o zi la alta, întreprinderile mici si mijlocii cu capital privat, datorita unui complex conjunctural, nu sunt înca în masura sa absoarba forta de munca disponibilizata din sectoarele falimentare din structura de stat. Cum este receptat somajul de catre muncitorul român? Grav si foarte dureros! Muncitorul român, pâna acum a reusit de bine de rau, sa câstige un salariu, ce-i drept nu prea mare, dar suficient pentru a satisface cerintele, necesitatile familiei sale chiar în conditii de decenta, bucurându-se de un statut social ce parea a fi sigur.
Dintr-o data, nu rareori de la o zi la alta, fara voie, se trezeste, dincolo de poarta uzinei si constata cu UIMIRE SI DISPERARE, mai apoi cu REVOLTA ca nu mai este capabil sa-si întretina familia. Sufera grav imaginea de sine, se zdruncina autoîncrederea, siguranta de sine. La aceasta se adauga si faptul ca nu mai stie nici macar cui sa îi "multumeasca" pentru acest imens rau provocat...
Momentul pare imposibil de depasit cu fortele proprii. Daca în aceasta faza nu intervine cineva sau ceva, el are toate sansele sa ramâna un om mutilat sufleteste, fara identitate, marginalizat si resemnat, împins la periferia societatii, de unde, întoarcerea la statutul initial devine destul de improbabila.
Acest spectru al somajului ameninta muncitorimea din economia României aflata în tranzitie. Daca perioada de somaj se prelungeste peste masura, sentimentul inutilitatii, al resemnarii, al debusolarii se instaureaza irevocabil, adesea asociindu-se cu alcoolismul, consumul de droguri, acte antisociale, suicid, etc.
Oricât de grava ar fi aceasta boala a societatii, SOMAJUL, el trebuie perceput ca o realitate, peste care nu se poate trece în mod superficial cu vederea. Fenomenul nu trebuie nici bagatelizat, dar nici hiperbolizat, în analiza lui trebuie pastrata masura si echilibrul.
Somajul: o problema a societatii în tranzitie în a carei solutionare statul trebuie sa ocupe un loc primordial
Oricât de grav sa fie cancerul sau SIDA, societatea nu-si paraseste membrii sai. Asemanator medicinii care nu se resemneaza în fata unor boli grave ale organismului uman si statul trebuie sa duca o lupta constienta împotriva bolilor societatii prin mobilizare de resurse interne si externe si sa-si caute aliati.
Fara îndoiala, statului îi revine sarcina reechilibrarii balantei dintre cerere si oferta pe piata muncii, el trebuie sa elaboreze si sa realizeze restructurarea economiei, sa elaboreze politici eficiente de ocupare a fortei de munca, sa creeze cadrul institutional si legislativ adecvat, sa solicite sprijinul organizatiilor internationale. Multi factori sunt implicati în mai mare sau mai mica masura în gestionarea partiala si sectoriala a problemelor pietei muncii: comunitatile locale, asociatii, organizatii, fundatii neguvernamentale, institutii de cercetare, agenti economici, etc. Nu ne propunem aici sa analizam în detaliu rolurile acestor factori, cu posibilitati diferite dar sigur utile în realizarea operatiilor specifice din piata muncii.
Somerul, subiect al masurilor active de combatere a somajului
Personajul cel mai interesant pentru noi, ca viitori formatori, este cautatorul de loc de munca, cel care îsi ofera spre vânzare forta de munca, priceperea, experienta. Zona sociala de provenienta a acestuia se poate vizualiza în schema anexata. De aici se poate desprinde usor modul de alimentare pietei muncii cu noi contingente. Ofertele de locuri de munca cresc, cel putin deocamdata, într-un ritm prea lent. Numai o politica globala a statului, o strategie generala poate crea conditiile pentru ca agentii economici sa fie capabili de a asigura absorbtia surplusului de forta de munca.

(va urma)