Există oare o specificitate a omului de afaceri în epoca Luminilor? Desigur, producţia, schimburile şi actorii lor s-au găsit în miezul cîtorva dezbateri majore din secolul al XVIII-lea, referitoare în special la libertatea comerţului şi a muncii, la locul „negustorului" (termen generic şi integrator) în ierarhia socială, la înnobilarea prin comerţ sau la reevaluarea valorilor muncii şi ale îmbogăţirii. Pe de altă parte, acum cincisprezece ani, biografia demnă de atenţie a lui Christophe Philippe Oberkampf, realizată de Serge Chassagne1, nu avea un subtitlu aparent bine ales: „Un întreprinzător în secolul Luminilor" ? Totuşi, Luminile nu par a fi influenţat direct structura sau cultura acestui grup socioprofesional, ai cărui adevăraţi factori de transformare trebuie căutaţi, pe de o parte, în evoluţia tehnică şi economică, în noile moduri de organizare a muncii şi, pe de altă parte, în noile condiţii create de Revoluţia franceză.
Făcînd comerţ pe bază de mărfuri, de poliţe comerciale sau de metale vandabile şi transformate în monede, practicînd în mod ocazional şi comple¬mentar meseria de bancher (folosind în credit sau diverse plasamente acele resurse neimplicate în schimburi), comerciantul sau negustorul rămîne în esenţă ceea ce era încă de la sfîrşitul Evului Mediu, de la expansiunea comerţului mondial determinată de călătoriile de descoperire şi de primele economii coloniale. Fireşte, secolul al XVIII-lea poate apărea ca fiind vîrsta de dur a acestui tip social, ţinînd cont de avîntul puternic al schimburilor intercontinentale care 1-a caracterizat şi de apogeul burgheziilor portuare, descrise deja în numeroase monografii, din Marsilia la Bordeaux şi Nantes, de la Bristol la Londra, Amsterdam sau Hamburg. In orice caz, secolul al XVIII-lea a fost şi cel al codificării celei mai împlinite a culturii negustorului. Să reţinem aici un exemplu, luat din Basel, veche regiune nodală a schim¬burilor internaţionale de pe continentul european, mai tîrziu şi unul dintre cele mai dinamice nuclee ale primei industrializări.
De ce anume era nevoie, după autorii epocii, pentru a reuşi în meseria de negustor într-un mare vad comercial ?2 Este cu atît mai important să ne oprim asupra acestui subiect, cu cît cultura negustorului la sfîrşitul secolului al XVIII-lea constituie tocmai fondul comun pe care au venit să se grefeze alte însuşiri proprii întreprinzătorilor din generaţiile următoare. Este vorba de o cultură foarte largă, foarte deschisă, deopotrivă enciclopedică şi practică, generală şi tehnică, rod al experienţei şi al cunoaşterii, dobîndită într-o durată lungă.
în opinia unui autor3, negustorul trebuie să ştie: mărfurile; ţinerea registrelor; calcularea schimburilor; arbitrajele; limba comercială cu termenii ei tehnici; limbile străine; ortografia; monedele, greutăţile, măsurile şi echivalenţele lor; mărcile comerciale ; manufacturile ; geografia ; obiceiurile .comerciale din locurile în care face afaceri; navigaţia; poşta; dreptul terestru, maritim şi comercial. Pe deasupra, negustorul trebuie să-şi facă relaţii bune; să frecventeze regulat tîrgurile cele mai importante; să se informeze prin presă, corespondenţa particulară şi călătoriile de afaceri; să verifice solvabi¬litatea clienţilor.
în opinia altui autor4, este nevoie să-şi perfecţioneze germana; să aibă un scris frumos (un criteriu care va rămîne multă vreme hotărîtor pentru angajarea unui comis într-o firmă comercială); să posede în plus o bună cunoaştere a francezei şi italienei; să ştie puţină latină din raţiuni juridice; să-şi cultive stilul epistolar; să aibă noţiuni de statistică, istorie, drept, ştiinţe naturale, agricultură; să întocmească bilanţurile şi inventarele la date fixe. Original faţă de precedentul, el recomandă negustorului deopotrivă exerciţiul fizic şi preocuparea pentru litere şi arte.
Reconstituiri a zeci de cariere ne permit, pe de altă parte, să ne facem o idee concretă despre cum era format viitorul negustor. Ea începea pe la cincisprezece ani, cu ucenicia comercială, fixată prin contract între părinţii tînărului şi negustor. Perioada, de o durată minimă de trei ani, cel mai adesea de patru sau cinci, se prelungea uneori cu o şedere liberă pînă la şapte-opt ani. Locurile preferate pentru ucenicie, în afară de Basel, erau Geneva, Lyon, mai rar Strasbourg, Frankfurt, Paris.
în jurul vîrstei de douăzeci de ani, a doua etapă de formare consta în Bildungsreise. Călătoria culturală îl purta pe tînăr în diverse locuri comerciale, situate în aria delimitată de principalele relaţii comerciale ale Baselului: Frankfurt, Ulm, Augsburg; Alsacia, Lorena; Burgundia, Franche-Comte; Geneva. Dar ea se extindea cu mult peste aceste limite la toate ţările europene: pe un eşantion de 62 de cazuri, notăm 49 de şederi în Franţa, 29 în Olanda şi Ţările de Jos austriece, 28 în Germania, 17 în Anglia şi doar 10 în Italia. Trebuie să remarcăm raritatea călătoriilor în Europa Orientală; limitele explorării erau Viena şi Ungaria, Leipzig, Berlin, Danzig, Konigsberg, cu totul excepţional Rusia. La ce foloseau călătoriile ? La a observa viaţa comercială, a vizita partenerii de afaceri ai tatălui, a-şi face relaţii pentru viitor, a vizita punctele de atracţie: palate, grădini, castele şi biserici. Tinerii negustori din Basel care veneau la Paris se grăbeau să se ducă la Versailles unde, graţie cîtorva relaţii sus-puse şi unei împărţiri de bacşişuri, erau primiţi să asiste la servirea mesei regale. Unul dintre ei 1-a putut observa pe Ludovic al XlV-lea în 1701: „o monstruozitate evocînd, spune el, mai degrabă Mongolia decît Occidentul" - vinul i se prelinge pe obraji; înfulecă o cantitate uimitoare de mîncare pe care o apucă direct cu degetele, fără a recurge la tacîmurile de aur din faţa lui; aproape că nu mai are dinţi. în 1757, un alt tînăr din Basel a fost dat afară fără menajamente din apartamentele Delfinului, în timp ce le vizita, pentru că a stricat accidental un tablou mare pe care acesta din urmă îl copia...
Apoi, erau cazuri în care tinerii nu se întorceau imediat la Basel, pentru a se stabili definitiv, ci îşi completau educaţia printr-o angajare de cîţiva ani în calitate de comis în alt centru comercial; uzanţă ce pare a fi fost în legătură cu deontologia mediului din Basel care, pentru a păstra secretul afacerilor, interzicea trecerea directă în serviciul altei firme la terminarea uceniciei, impunînd astfel inevitabil munca într-uh alt oraş vreme de trei--patru ani. Lungimea acestor Wanderjahre ducea în general la o căsătorie tîrzie, mai aproape de treizeci de ani decît de douăzeci. Lucrînd de-acum pe cont propriu, negustorul, potrivit aceluiaşi eşantion, continua să se ţină la curent cu noutăţile prin intermediul corespondenţelor particulare şi al jurna¬lelor care, de altminteri, erau tipărite în principal în centrele comerciale.

Deşi dispozitivele digitale de lectură a cărţilor abia au apărut pe piaţa autohtonă, unele dintre modele fiind compatibile doar cu texte în limba engleză, entuziaştii high tech s-au grăbit să anunţe anul e-rederelor în România. Prima librărie digitală este încă în stadiu de proiect, iar editurile au probleme cu contractele speciale de drepturi de autor pentru e-book, în vreme ce adepţii formatului electronic - aşa numiţii „cititori deştepţi” vizaţi de investitori - preferă „să facă rost” de cărţi de pe net în loc să le cumpere.

Librăriadigitală.ro a creat deja un buzz mediatic şi urmează să se lanseze în luna mai a acestui an cu 100 de titluri disponibile. Printre editurile pe val care vor pune la dispoziţia cititotilor carţi în format electronic se numără Polirom, Nemira, Litera şi Trei, iar preţul unei cărţi este jumătate din cel al formatului ei clasic.

„Mulţi se întreabă dacă piaţa este pregătită, aşteaptă şi nu fac nimic. Piaţa este pregătită de mult, se cumpără deja e-readere Kindle şi Sony Reader. Noi mizăm pe smart readers, care provin din multinaţionale, agenţii de creaţie, IT, agenţii media, oameni care sunt deja prezenţi pe Internet, şi chiar dacă e-readerele nu sunt încă populare aici, sunt atâţia care au iPhone, netbook, laptop şi alte gadgeturi de pe care poţi citi”, spune Petre Lica, directorul proiectului Librăriadigitală.ro.

Miza pe smart readers

Pentru început, în Librăria Digitală s-au investit aproximativ 15.000 de euro, iar pentru anul în curs vor mai fi investiţi încă aproximativ 100.000 de euro, care vor intra în dezvoltarea şi administrarea site-ului, marketing şi PR, etc. „Suntem în discuţii cu un investitor privat din afara României pentru finanţare ongoing, iar pentru anul 2010 estimăm un volum de vânzări de 50.000-80.000 de euro”, explică Petre Lica. Acesta a mai declarat că face eforturi să pună la dispoziţia utilizatorilor e-book-uri gratuite pentru a se familiariza cu noile formate şi cu gadgeturile care le pot citi.

Surse de cărţi gratuite pe net

Cititorii interesaţi de carte electronică au găsit de mult soluţii pentru a-şi procura operele de care au nevoie în acelaşi mod în care procedează cu muzica sau cu filmele, fie de pe site-urile de torrenţi, fie prin servicii de transfer de fişiere sau programe de tip DC++. Scribd.com, de exemplu, este un webdrive care oferă posibilitatea să converteşti textele din orice fromat, inclusiv PDF, Word, Power Point sau excel într-un document web pe care să îl poţi împărţi cu cine vrei.

mIRC, programul de chat care făcea valuri în Internet cafe-urile anilor 1995 - 2000, a fost depăşit de mult de toate serviciile de chat online, însă dacă te conectezi pe reţeaua undernet pe canalul #bookz poţi să descarci câteva mii de cărţi, deşi multe dintre ele sunt în engleză sau alte limbi.

„Mai sunt şi câte unii pe DC++ care au colecţii de sute de cărţi şi le poţi scoate foarte uşor de acolo, dacă dai search, găseşti tot felul de foldere cu cărţi în format doc, PDF şi HTML. Pentru a lua însă cărţi de pe DC este nevoie să instalezi programul în calculator şi să intri pe un hub de România. Chiar de curând am descărcat câteva sute de cărţi”, spune Flaviu Comănescu, un heavy user al serviciilor de download care şi-a umplut hardul cu cărţi şi, intimidat de numărul lor, nu s-a apucat să citească niciuna.

Avantajele e-readerului

O sursă foarte bună de cărţi gratuite este un blog românesc cu posturi despre cărţi, subvertingcapitalism.blogspot.com, care oferă linkuri la torrenţi şi alte site-uri de unde pot fi descărcate. Dintre torrenţi, Mininova este cel mai folosit pentru download-ul de cărţi, iar utilizatorii de e-reader preferă surse mai mari cum este Gigapedia, un portal de pe care puteţi descărca câteva zeci de mii de volume.

„Iau în special non-ficţiune, şi într-o oarecare măsură SF-uri. Utilitatea principală a e-reader-ului este că poţi citi cărţi electronice foarte comod, mult mai comod decât pe monitor sau pe laptop. Şi poţi să cari cu el foarte multe cărţi, dacă mergi undeva nu trebuie să-şi pui problema în avans ce cărţi îţi iei, iar bateria ţine două săptămâni. Dezavantajul principal este faţă de cărţile obişnuite este că e mai greu să cauţi printr-o carte un anumit pasaj, deşi poţi pune bookmark-uri. Şi mai e o opţiune pe care eu nu o folosesc, dar care am văzut că este destul de populară - îţi poţi downloada multe ziare şi reviste şi să le iei cu tine dimineaţa să le citeşti la metrou de pildă”, explică pentru capital.ro Vlad Tarko, utilizator de Sony Reader 500 de pe vremea când era disponibil doar în SUA.

Bibliofilii nu se lasă seduşi de pixeli

„În România sunt foarte puţine readere, şi doar pentru faptul că acum se găsesc şi în magazinele de aici nu înseamnă că va deveni un fenomen în curând, deşi toate editurile sunt extrem de speriate de asta, însă pericolul este real doar în ţările vorbitoare de limbă engleză. Kindle nu are cum să prindă aici pentru că publicul care citeşte în limba engleză este totuşi redus, iar oferta de e-books e în engleză. Nici în Franţa nu merge, nici în Germania”, spune Constantin Vică, teoretician Creative Commons, care susţine că, deşi sunt foarte descărcate, cărţile piratate nu sunt citite: „În general, PDF-urile scapă din edituri prin jurnalişti şi critici literari, pentru că ei le primesc înainte ca acestea să iasă de la tipar pentru a le recenza, dar sunt şi foarte multe cărţi scanate şi digitizate de utilizatori acasă. Dar chiar şi aşa, cărţile astea nu sunt citite pe monitor. Cine vrea să cumpere cumpără în formatul de hârtie. Deşi toată lumea îşi descarcă textele în ideea că le vor citi vreodată, de fapt nu le citeşte nimeni”.

Un sistem foarte criticat este DRM, care blochează cartea doar pe device-ul care pe care a fost descărcată legal. „O metodă bună ar fi să se lanseze capitole săptămânal şi astfel oamenii să se aboneze la cartea X şi să aibă o lectură întinsă pe mai multe luni, sau cărţile care se dau gratuit pe sistemul pay as you wish, cum au făcut cei de la Radiohead cu muzica lor, de exemplu”, adaugă Vică. Asta ar duce la servicii de lectură precum Last.fm pe muzică, unde trebuie să plăteşti un abonament lunar şi ai acces la o bază muzicală aproape infinită.

Vremurile în care cărţile vor fi lansate exclusiv în format electronic sunt însă departe, fascinaţia cărţii ca obiect completând, în cazul multora, experienţa lecturii, iar în cazul colecţionarilor şi bibliofililor transformându-se în pasiune. „Publicul hârtiei tipărite (carte, revistă sau ziar) va continua să existe. Ba chiar într-un număr mai mare şi pentru un timp mai îndelungat decât susţin adepţii neconditionaţi ai online-ului. Oamenii vor continua să aibă nevoie de contactul material cu hârtia, de senzorialitatea lecturii. Nostalgia, snobismul, vanitatea - toate împing spre luarea în posesie a textului, spre conservarea unui anumit fel de a citi. Îmi place să am o bibliotecă şi nu aş schimba-o pe un hard. Refuz să îmi imaginez că o sa citesc Nabokov pe un Kindle”, spune Bogdan Theodor Olteanu, un bibliofil care apreciază firele de nisip rămase într-o carte de pe plajă şi care pune preţ pe senzorialitatea lecturii.

Autor: Ioana Calen

România exportă pe pieţele din Franţa şi din Italia... delicatese culinare. Bucătarii francezi şi cei italieni prepară pentru europenii excentrici, o specie de broaşte provenită din Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării.
În România există un singur exportator de broască mare de lac, o societate comercială din Tulcea. Firma a livrat anul trecut aproximativ 25 de tone de broaşte Franţei. În acest an au luat drumul occidentului 12 tone de batracieni. Exportul de broaşte se poate realiza numai în baza unui acord de mediu. Documentul este absolut necesar pentru ca broaştele să ajungă legal pe mesele restaurantelor din ţările importatoare.
Românii preferă, în continuare, mâncărurile tradiţionale, friptura la grătar şi cartofii prăjiţi. Patronii de restaurante pun acest lucru pe seama absenţei de pe piaţă a acestor specialităţi culinare.
Sunt mulţi chinezi, români, care vor să consume aceşti pui de baltă... dar renunţă la acest deliciu.
Detalii si documentatia completa in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Oportunitati de afaceri
O propunere de afaceri este diferita de un material de vanzare, pentru ca
prezinta felul in care va colabora compania dumneavoastra cu clientul, ce vor
construi impreuna, implicand investitii si beneficii de ambele parti.

Propunerea este elementul esential pentru ca este ceea ce ramane la client
dupa ce tu vei parasi biroul dupa intalnire. In concluzie, trebuie sa contina
informatii relevante si clare despre companie, produsul pe care il oferiti. De
asemenea trebuie sa fie simpla si sa enunte clar beneficiile si obligatiile
viitorilor parteneri.

Ce trebuie sa faci inainte de o intalnire de afaceri

Cauta informatii despre companie si produse care sa te ghideze in intrebarile
pe care le vei pune. Cu cat stii mai multe despre companie cu atat poti
propune solutii relevante.
Planifica proiectul sau propunerea bine cu obiective clare care sa raspunda
unor probleme in mod relevant, gaseste mai multe oportunitati si beneficii
care trebuie explicate inainte de a trece la etapa de recunoastre a
parteneriatului.

Inainte de a incepe o propunere de afaceri, citeste urmatoarele:

Reguli in redactarea unei propuneri:

Regula KISS -Keep It Short and Simple!
!
Asta inseamna ca nu trebuie sa te prezinti cu o propunere de 25 de pagini,
dar nici cu una de 2.


Tine minte care iti este audienta.

Trebuie sa fii capabil sa exprimi clar si profesionist cine esti si pentru cine
lucrezi, ce oferi si dece ar trebui sa te aleaga pe tine in favoarea unui alt
ofertant care ofera aceleasi servicii.

Formuleaza majoritatea argumentelor importante punctat, le vei
explica mai bine si va lua mai putin timp sa le scrii.

Acest material a fost pus la dispozitie de catre


si nu poate fi folosit decat in scopuri educationale.


Cuprinsul unei propuneri

O propunere ar trebui sa inceapa cu:

Informatii generale,
Descrierea organizatiei,
Executive Summary,
Prezentarea proiectului/ produsului/ serviciului,
Detalierea proiectului/ produsului/ serviciului (daca este necesar)
,
Oportunitati de colaborare,
Anexa.


Buget;
Recomandari de la alti clienti sau un catalog cu rezultate
anterioare;


1. Informatii generale (1 pagina)- include
numele
persoana de contact din companie
adresa biroului
Prezentarea pe scurt a companiei (daca e necesar)
Descrierea proiectului si a nevoilor aproximate
Preturi
Cel mai bine este sa prezetati propunerea de abia dupa ce ati inceput sa
conturati o relatie cu clientul, adica dupa doua, trei intalniri introductive in
care sa faceti o evaluarea a nevoilor astfel incat sa va faceti o idee despre
nevoile clientului.

2. Informatii despre organizatie (1 pagina)
Aceasta parte trebuie sa descrie organizatia si serviciile sale, fara a pune
accent prea mare pe istorie etc. O prezentare a organizatiei creeaza
credibilitate si un puct de plecare pentru discutie.
Daca esti liber profesionist, pune accent pe proiecte si realizari din trecut;
solutii pe care le-ai propus; parteneri cu care ai lucrat.
3. Executive Summary (1 pagina)
Executive summary trebuie sa prezinte pe scurt principalele puncte ale
propunerii, ce prezinta, proiectul si nevoile, obiectivele propunerii, si cum
vedeti implicarea companiei impreuna cu tine.
Sumarul este necesar pentru ca managerii nu au timp sa citeasca
o
propunere de zeci de pagini de la prima intalnire.
4. Prezentarea proiectului (1 pagina - 1 1/2 pagini)
Cea mai importanta sectiune a propunerii, trebuie explicata propunerea si ce
rezultate sunt de asteptat.
Incepeti cu:
Scopul

Acest material a fost pus la dispozitie de catre


si nu poate fi folosit decat in scopuri educationale.


Obiective

Grupurile implicate (aratati toate partile implicate in colaborare);

Formatul proiectului (activitati planificate – daca sunteti in faza
initiala a propunerii poate inlocui sectiunea in care este detaliat serviciul);

Rezultatele asteptate. Trebuie sa explicati DE CE propuneti ceva
pentru ca o companie sa se implice in colaborarea cu compania pe care o
reprezentati. Rezultatele asteptate nu trebuie sa fie masurabile i.e. 50%
crestere in vanzari, dar sa arate si rezultate care sa arate valoarea adaugata

i.e. cresterea calitatii departamentului de relatii cu clientii. Trebuie sa arate si
cum propunerea va atinge problemele prezentate Executive Summary.
5. Detalierea proiectului (1 sau 2 pagini)
Daca propunerea cuprinde detalieri ale serviciului, activitati aditionale pe care
vrei sa le scoti in evidenta, atunci puncteaza-le. De exemplu poate cuprinde
o cercetare de piata sau un eveniment special. Propunerea trebuie sa
cuprinda detalierea evenimentelor si implicarea celeilalte parti in aceste
evenimente.
6. Oportunitati de colaborare (1 pana la 3 pagini MAXIMUM)
Aici prezinti beneficiile colaborarii pentru companie si punctul dumneavoastra
unic de vanzare.
Concentreaza-te pe solutii si inovatii pentru probleme serioase din
companii in cauza, luand in considerare valorile si scopul lor, si obiectivele lor
de dezvoltare.

Accentueaza punctul tau de vanzare, ce te diferentiaza de competitie si
ce ar face compania sa lucreze cu tine sau cu compania ta

Accentueaza calitatea, nu preturile scazute! Nici o companie nu
investeste in ceva daca este ieftin, ci pentru ca merita sa investeasca si au
return on investment, adica vor avea rezultate.

Material din pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Cum sa ne comportam pentru a obtine de la altii ceea ce dorim? Cum sa
procedam ca sa nu cadem, la randul nostru, in plasa altora? Episoadele
noului serial pe care il inauguram in acest numar va vor familiariza cu
tehnicile de manipulare, oferindu-va astfel si raspunsuri la intrebarile
de mai sus.
Un tinar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind
si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie.
La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca
vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa,
permisiunea parintelui staret.
Cand s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea
novicelui:
"Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?"
"Nu stiu... Tu ce i-ai spus?"
"I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia."
"Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in
timp ce fumez."
De ce o cerere formulata intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeasi
cerere, formulata intr-o alta maniera este aprobata?
Ce determina o persoana sa accepte dorintele noastre? Si ce ne impinge pe
noi sa acceptam dorintele altora, deseori fara nici o placere si impotriva
interesului nostru, pierzind adesea timp si bani?
Exista, binenteles, tehnici strict manipulatoare, cum ar fi programarea
neurolingvistica si hipnoza, care permit ocolirea comportamentului
rational al interlocutorului, pentru a accede direct la comportamentul
inconstient al acestuia...
Fara a merge insa chiar atat de departe, putem sa observam in fiecare
actiune a noastra dorinta de a-i influenta pe ceilalti, utilizand
instinctiv tehnici mai mult sau mai putin corecte (sa nu uitam ca, dupa
cum am scris in mai multe randuri, obiectivul final al oricarui act de
comunicare este obtinerea unui comportament).
Este suficient sa privim in jur: de la copilul care plinge ca sa obtina o
jucarie, pana la spalatorul de parbrize din intersectie, care intai
stropeste parbrizul si apoi il intreaba din ochi pe sofer daca este de
acord, toti duc o lupta permanenta pentru a obtine ceva de la altcineva.
Este natural, si noi procedam la fel.
Sa pornim de la o premisa: lumea contemporana este atat de complexa,
incat, pentru a ne descurca in sarcinile noastre cotidiene, ne-am
dezvoltat inca din copilarie o serie de programe de comportament in baza
carora reactionam automat la situatiile intalnite, fara a ne face un
calcul global.
De exemplu, daca cineva ne face un cadou, suntem "programati" sa ne simtim
datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand.
La fel, avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor
comunitatii in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem
autoritatii etc.
Aceste programe functioneaza, de obicei, bine si au utilitatea lor
sociala: cine nu-si respecta obligatiile nu este o persoana pe care se
poate conta, si cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca
ingrat. Justificari similare sunt valabile si pentru alte mecanisme.
Sa retinem ca aceste scheme sunt automate si nu necesita interventia
partii noastre rationale.
Ca urmare, nu este de mirare ca cine le cunoaste le poate utiliza in
avantajul propriu, pentru a constrange la un comportament determinat.
Si, binenteles, fiecare tehnica este cu atat mai eficienta cu cat ne dam
seama mai putin ca ea este aplicata. In acest articol, ca si in cele
urmatoare, vom analiza impreuna cateva din aceste mecanisme. Veti fi
surprinsi sa descoperiti cat de des sunt utilizate, fie si inconstient,
principiile prezentate aici.
Legea nr.1: Legea Contrastului
Aceasta lege spune ca doua lucruri diferite par si mai diferite atunci
cand sunt puse alaturi sau, alt sens, un lucru poate capata dimensiuni
diferite in functie de contextul in care este plasat (de exemplu, viteza
de 100 km/h ne va parea mai mare sau mai mica, dupa modalitatea in care o
atingem: accelerand de la 40 km/h sau incetinim de la 150 km/h).
Frumusetea acestei legi consta in faptul ca ea functioneaza nu numai
perfect, ci si insesizabil.
Cine o foloseste poate profita din plin de noi fara a avea nici un moment
aerul ca o face.
Nu credeti? Hm...
Stiti ce mi-a spus patronul unei agentii imobiliare?
"Pastrez mereu in oferta 2-3 apartamente oribile la preturi umflate, in
oricare zona a orasului, si pe acestea le prezint clientilor la prima lor
vizita. Dupa ce vad aceste porcarii, casa pe care intr-adevar vreau sa
le-o prezint li se pare minunata!"
Alt exemplu: un seminar de 3 zile in Statele Unite poate ajunge la 2.000
$, excluzìnd cheltuielile de cazare si de masa, dar o video caseta care
prezinta aceleasi lucruri poate fi achizitionata pentru "doar" 200 $. Fata
de prima suma, a plati 200 $ pentru o videocaseta nu pare prea mult.
Sau, sa zicem ca vreti sa cumparati o masina cu 10.000 $. Dupa ce va lasa
sa va acomodati cu aceasta cifra, vanzatorul incepe sa va arate, pe rand,
si dotarile suplimentare:
radio (200 $), telecomanda (100 $), alte facilitati (150 $) si, in final,
vine fraza:
"Nu puteti lasa o asemenea masina fara sistem antifurt. Costa doar 500
$!".
Aceste ultime sume vi se vor parea minore fata de cei 10.000 $.
Oricine are experienta in vanzarea de masini (dar acest lucru este
valabil, de exemplu, si pentru calculatoare) stie ca se poate ajunge la
niste preturi total uluitoare doar datorita unor accesorii aparent
inofensive. Si in timp ce voi ramaneti cu contractul semnat, intrebandu-va
cum a fost posibil si fara a putea invinui pe altcineva decat pe voi
insiva, pe fata vanzatorului apare acel suras ce denota forta si
cunoastere, specific maestrului de arte martiale.
Din pacate, imi lipseste spatiul pentru alte exemple, multe dintre ele
foarte instructive si distractive.
Daca vreti sa "faceti practica" vis-a-vis de aplicabilitatea Legii
Contrastului, observati de cate ori judecata voastra despre ceva este
conditionata de context si incepeti sa va intrebati daca acest context
este intr-adevar intamplator.
Este posibil sa aveti mai mult decat o surpriza.
La revedere, pe numarul viitor, unde vom analiza legea nr.2, a obligatiei
si a revansarii.
O lucrare actuala, veche de 2.500 de ani!
Vorbind despre metode de convingere, desi vreau sa va prezint cele mai
diabolice tehnici nascocite de profesionistii moderni ai psihologiei
manipularii, nu ma pot abtine sa nu-l aduc aminte pe Aristotel, a carui
"Retorica" ar merita sa depaseasca perimetrul universitatilor de
filologie, pentru a fi introdusa in cursurile de vanzare si management.
Aristotel scria ca persuasiunea cuprinde 3 elemente:
ETHOS (partea morala sau caracterul), LOGOS (partea rationala) si PATHOS
(partea emotionala sau pasiunea).
Fiecare element este necesar, dar nu poate realiza persuasiunea de unul
singur. Sa facem o scurta analiza si sa vedem cum ne pot fi ele utile dupa
25 de secole.
ETHOS Etica este piatra unghiulara a persuasiunii. Daca nu inspirati
incredere si integritate, nimeni nu va fi dispus sa va creada, indiferent
cat de perfectionate ar fi tehnicile voastre. Este posibil sa exersati
crearea unei aparente de sinceritate si onestitate (escrocii se bazeaza pe
o asemenea aparenta), dar nici o actiune de persuasiune pe termen lung nu
a fost construita pe fundamente nesincere (neoneste). Etica semnifica si
pregatirea si profesionalismul.
LOGOS Partea rationala este, evident, foarte importanta, dar singura nu va
obtine decat consensuri firave. Oricare ar fi mesajul prezentat, trebuie
sa fiti clari, simpli, directi. Daca aveti o logica in vorbire, sunteti
usor de urmarit, iar daca va ajutati si cu exemple, mesajul este mai usor
de vizualizat, de inteles. Aceasta parte trebuie metinuta cat mai scurta
posibil si limitata la strictul indispensabil.
PATHOS Logica ne poate convinge la nivel teoretic, dar ceea ce ne face sa
actionam este intotdeauna emotia. Asadar, spune Aristotel, este necesar sa
vorbim cu pasiune si convingere, utilizand imagini puternice si exemple
care antreneaza direct interlocutorul. Doar daca ceea ce spunem ii va crea
sentimente profunde, vom reusi sa-l convingem de ceea ce ii propunem.
In concluzie, ori de cate ori cautati sa convingeti pe cineva de ceva,
apelati la acest model simplu - ethos, logos, pathos. Veti descoperii ca
in 25 de secole nu si-a pierdut nimic din eficacitate.

Românii pot construi o afacere de succes din creşterea melcilor. Potrivit estimărilor făcute de helicocultivatori, prin “insamintarea” unei suprafete de 2.000 de metri patrati cu melci se poate obtine un profit anual de 15.000 de euro. Specialistii spun ca, in lume, datorita climatului, Romania este tara cu cei mai multi melci Helix pomatia, cunoscutul melc de gradina, care cresc in libertate. Melcii de gradina sint cei mai cautati de consumatori, numai Franta importind anual peste 40.000 de tone din aceasta specie.
Cum si de ce
O familie de romani stabilita in Banatul Sirbesc ii invata pe oameni sa foloseasca potentialul pe care-l ofera zona. Nicolae si Iota Dumitrascu, din satul sirb Grebenat, fac agricultura alternativa cu melci din primavara. Iota, care abia a implinit 23 de ani, i-a propus tatalui sau sa-si faca o ferma de melci dupa ce a citit intr-o revista un articol despre helicocultura. Tatal sau a fost de acord si, peste noapte, au devenit din reparatori de frigidere crescatori de melci. Au intrat in afaceri cu cel mai mare producator de melci din lume, firma italiana Alimenti Naturali, care le-a oferit materia prima si i-a invatat cum sa puna pe roate ferma. In aceasta primavara, o data cu incalzirea vremii, Nicolae si Iota au ingradit un teren cu plase si tabla zincata, dupa o metoda speciala invatata de la italieni, care impiedica evadarea melcilor. Ei au plantat pe terenul respectiv varza, salata, floarea-soarelui si trifoi. Apoi au “insamintat” terenul cu 14.000 de melci din cunoscuta specie Helix pomatia, melcul de gradina, cel mai usor de gasit in natura si cel mai usor de crescut.
Un kilogram costa patru euro
Melcii pusi in primavara s-au inmultit deja si, conform planului, la anul, prima recolta de melci va fi trimisa la export. In acest an, un kilogram de melci costa patru euro, dar este posibil ca anul viitor sa creasca pretul. “La noi in sat doar oamenii foarte saraci mergeau la padure sa stringa melci ca sa-i vinda. Cind au vazut ca noi crestem melcii acasa au ris. Acum se mira toti. Si de cite ori ne intilnim ma intreaba cum merg melcii. Cred ca asteapta sa stringem prima recolta si vor incepe si ei sa faca helicocultura”, ne-a povestit Iota.

Romanii vor si ei sa scoata bani din aceasta afacerea
Iota si tatal sau au organizat, zilele trecute, la ferma din Grebenat, un stagiu de pregatire pentru sase romani care au hotarit ca de la anul sa intre in afaceri cu melci. Ei au acceptat oferta firmei italiene Alimenti Naturali, care va intra din aceasta luna pe piata romaneasca prin societatea nou-infiintata SC Alimenti Naturali Prodotti Biologici Romania. Conform contractului, in primii cinci ani firma le va asigura viitorilor romani helicocultivatori atit materia prima si instructia necesare, cit si piata de desfacere, iar acestia vor trebui sa se ocupe de hranirea si adunarea melcilor. “Din moment ce in agricultura traditionala nu avem nici un sprijin din partea autoritatilor, renunt la ferma in care am investit 30.000 de euro si ma apuc de melci. Mi-am pus in vinzare ferma din Varias, ne-a declarat Zoltan Gyorfi, un timisorean care in primavara anului viitor va incepe sa creasca melci de livada.

Datele complete ale afacerii si planul detaliat de afacere in pachetul Oportunitati de munca si afaceri.

Românii pot construi o afacere de succes din creşterea melcilor. Potrivit estimărilor făcute de helicocultivatori, prin “insamintarea” unei suprafete de 2.000 de metri patrati cu melci se poate obtine un profit anual de 15.000 de euro. Specialistii spun ca, in lume, datorita climatului, Romania este tara cu cei mai multi melci Helix pomatia, cunoscutul melc de gradina, care cresc in libertate. Melcii de gradina sint cei mai cautati de consumatori, numai Franta importind anual peste 40.000 de tone din aceasta specie.
Cum si de ce
O familie de romani stabilita in Banatul Sirbesc ii invata pe oameni sa foloseasca potentialul pe care-l ofera zona. Nicolae si Iota Dumitrascu, din satul sirb Grebenat, fac agricultura alternativa cu melci din primavara. Iota, care abia a implinit 23 de ani, i-a propus tatalui sau sa-si faca o ferma de melci dupa ce a citit intr-o revista un articol despre helicocultura. Tatal sau a fost de acord si, peste noapte, au devenit din reparatori de frigidere crescatori de melci. Au intrat in afaceri cu cel mai mare producator de melci din lume, firma italiana Alimenti Naturali, care le-a oferit materia prima si i-a invatat cum sa puna pe roate ferma. In aceasta primavara, o data cu incalzirea vremii, Nicolae si Iota au ingradit un teren cu plase si tabla zincata, dupa o metoda speciala invatata de la italieni, care impiedica evadarea melcilor. Ei au plantat pe terenul respectiv varza, salata, floarea-soarelui si trifoi. Apoi au “insamintat” terenul cu 14.000 de melci din cunoscuta specie Helix pomatia, melcul de gradina, cel mai usor de gasit in natura si cel mai usor de crescut.
Un kilogram costa patru euro
Melcii pusi in primavara s-au inmultit deja si, conform planului, la anul, prima recolta de melci va fi trimisa la export. In acest an, un kilogram de melci costa patru euro, dar este posibil ca anul viitor sa creasca pretul. “La noi in sat doar oamenii foarte saraci mergeau la padure sa stringa melci ca sa-i vinda. Cind au vazut ca noi crestem melcii acasa au ris. Acum se mira toti. Si de cite ori ne intilnim ma intreaba cum merg melcii. Cred ca asteapta sa stringem prima recolta si vor incepe si ei sa faca helicocultura”, ne-a povestit Iota.
Romanii vor si ei sa scoata bani din aceasta afacerea
Iota si tatal sau au organizat, zilele trecute, la ferma din Grebenat, un stagiu de pregatire pentru sase romani care au hotarit ca de la anul sa intre in afaceri cu melci. Ei au acceptat oferta firmei italiene Alimenti Naturali, care va intra din aceasta luna pe piata romaneasca prin societatea nou-infiintata SC Alimenti Naturali Prodotti Biologici Romania. Conform contractului, in primii cinci ani firma le va asigura viitorilor romani helicocultivatori atit materia prima si instructia necesare, cit si piata de desfacere, iar acestia vor trebui sa se ocupe de hranirea si adunarea melcilor. “Din moment ce in agricultura traditionala nu avem nici un sprijin din partea autoritatilor, renunt la ferma in care am investit 30.000 de euro si ma apuc de melci. Mi-am pus in vinzare ferma din Varias, ne-a declarat Zoltan Gyorfi, un timisorean care in primavara anului viitor va incepe sa creasca melci de livada.

Cultura ciupercilor Pleurotus poate reprezenta o afacere la indemana oricarui intreprinzator, investitiile initiale nefiind prea mari, de doar cateva sute de dolari, iar ca spatii de cultivare se pot folosi, printre altele, grajdurile dezafectate ale fostelor IAS-uri.
Pentru a incepe cultivarea este nevoie de un spatiu de circa 600-700 metri patrati, impartit in compartimente cu diverse destinatii si prevazut cu apa potabila, instalatie de canalizare si curent electric.
PREGATIREA PRODUCTIEI
Stratul celulozic - baza pe care vor creste ciupercile - trebuie tratat termic ( 4-5 ore la 80 grade Celsius) si se compune din paie de grau si secara, coceni si ciocalai de porumb. Urmeaza apoi punerea in saci de plastic, insamantarea cu miceliu si asezarea in spatiile de incubare, respectiv fructificare, cu respectarea temperaturii (maximum 22 grade Celsius), umiditatii si luminozitatii. Practic, in 30-40 de zile de la insamantare se poate culege prima recolta, primul „val“, iar al doilea, mai redus cantitativ, dupa inca alte 10-15 zile. Potrivit specialistilor, o tona de substrat celulozic insamantat cu miceliu costa circa 100 euro, iar in urma celor doua „valuri“ se pot obtine aproximativ 200 kg de ciuperci care, vandute cu doar 45.000 lei/kg, aduc in buzunarul intreprinzatorului peste 200 euro. Tragand linie, e simplu de constatat ca investitia initiala, de 100 euro, se amortizeaza „dintr-un foc“ si va mai raman in plus 100 euro. Mentionam ca 1 kg de miceliu costa circa 2 euro, iar pentru insamantarea unei tone este nevoie de 33 kilograme de spori.
PROFIT PE TOATA LINIA
Ciupercile Pleurotus au un continut ridicat de proteine, glucide, acizi organici, saruri minerale si sunt adevarate izvoare de vitamine, iar continutul mare de proteine previne si vindeca hepatita, ulcerul gastric, scade colesterolul si actioneaza ca anticancerigen. Aceste ciuperci pot fi consumate dupa gatire, pot fi conservate in saramura, pot fi deshidratate si apoi rehidratate, in functie de cererea pietei. De asemenea, dupa uscare, acestea pot fi macinate, si sub forma de faina pot fi adaugate in mezeluri sau branzeturi.

Detalii exacte despre afacere in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

V-a venit o idee geniala, minunata si inca neexploatata prin care o sa deveniti cu siguranta un adevarat om de afaceri. Urmand toate sfaturile specialistilor in management, v-ati facut ca un copil model temele si, dupa o cercetare de piata si un studiu de fezabilitate, ati pregatit un plan de afaceri beton.
Printr-o minune nesperata (datorita unei interventii speciale a ingerului vostru pazitor), banca v-a aprobat creditul necesar, partenerii sunt disponibili, forta de munca e gata. De acum incolo totul va fi extrem de simplu: trebuie doar sa puneti in aplicare planul vostru si... bingo! - ati intrat pe piata, gata sa o cuceriti si sa faceti o gramada de bani. Dar...

Un tablou familiar intreprinzatorilor

Chiar daca nu luati in seama obisnuitele incurcaturi birocratice (pentru a obtine permisul A ai nevoie de adeverinta B, care se scoate numai cu certificatul C, pentru care, bineinteles, ai nevoie de permisul A) care de obiciei sunt suficiente pentru a scoate din minti pe orcine, n-aveti decat sa incepeti vreo actiune din planul vostru pentru a descoperi, de exemplu, ca:

* persoana de la care ati inchiriat spatiul pentru sediul firmei nu era adevaratul proprietar, asa ca adevaratul proprietar intra in scena si mai vrea bani;
* intre timp, persoana care vi l-a inchiriat voua l-a mai inchiriat si unui grup de chinezi, la doi tigani si la patru arabi, asa ca fiecare grupa etnica pretinde sa ocupe spatiul respectiv;
* secretara cu care ati pierdut timp si energie trei luni de zile ca sa o invatati toate procedurile firmei si care, in sfarsit, ar fi trebuit sa fie gata pentru a incepe serviciul, va spune ca tocmai s-a indragostit de un dansator de flamenco si ca va pleca impreuna cu el in Spania. Olé!
* informatiile fundamentale de la care a pornit toata afacerea, informatii primite de la un prieten in care aveati incredere totala, aflati ca se bazau de fapt pe o viziune avuta de un batran tibetan in cursul unei sedinte de spiritism, fara nici o legatura cu lumea reala;
* in timp ce incercati sa jonglati cu aceste prime dificultati, descoperiti ca asociatul vostru, ca sa imbunatateasca imaginea firmei, a folosit capitalul social (abia imprumutat) pentru a cumpara un Mecedes si un Rolex de aur , precum si pentru a angaja (de la o aentie de manechine) zece secretare de reprezentanta. Ca urmare, contul firmei este deja pe rosu;
* presupusul om de afaceri (reprezentant al unei mari firme) cu care ati semnat primul contract si care v-a garantat anumite facilitati, s-a dovedit un simplu intermediar, asa ca toate termenele contractului vor trebui rediscutate;
* oricum n-ati fi fost in stare sa porniti afacerea, pentru ca materia prima a produsului vostru, care trebuia sa ajunga de doua luni inca n-a ajuns (si patronul firmei care ar fi trebuit sa o aduca, de fiecare data cand il sunati, va spune: Stati linistit. Maine va fi acolo, pe cuvantul meu!).

Etcetera, etcetera, etcetera... Si chiar mult mai mult de-atat: discutati cu oricine s-a luptat in jungla afacerilor si o sa vedeti ca realitatea depaseste cu mult micile mele exemple. Iar asta conduce la o concluzie simpla: toate ideile, toate planurile si toate strategiile, oricat de bine gandite, sunt destinate esecului total daca nu luati in considerare ceea ce marii teoreticieni si economisti numesc, cu o nuanta de dispret, factorul uman.

In lupta cu oamenii

Din pacate, afacerile nu se fac intr-un laborator, ci in lumea reala, acolo unde sunt oameni.
Si, ne place sau nu, oamenii asa sunt: neseriosi, nevrotici, nebuni, invidiosi, necinstiti, mincinosi, incompetenti, rai s.a.m.d. (Asta nu inseamna ca nu pot sa fie si generosi, seriosi, buni, de incredere etc. Pur si simplu, fiind tot mai greu de stiut DINAINTE peste ce fel de oameni veti da, de obicei este mai bine sa presupuneti ce e mai rau si sa aveti apoi o surpriza placuta, decat sa presupuneti ceva bun si sa va treziti ulterior cu o surpriza foarte neplacuta.)
Romania, in acest sens, este un exemplu perfect. Si asta nu din cauza ca, asa cum spun unii, oamenii de aici sunt mai neseriosi decat in alta parte, ci pur si simplu pentru ca, fiind o tara cu o economie de piata tanara, mai sunt inca posibile niste comportamente care in Occident te-ar scoate rapid de pe piata: o vanzatoare care isi face unghiile in timp ce clientii asteapta sa fie serviti sau nerespectarea calitatii prevazute in contract ori a termenului de livrare sunt situatii de neconceput daca vrei sa ai clienti. (Apropo, sa nu par subiectiv: este acelasi motiv pentru care unii straini au putut sa faca in Romania o gramada de magarii. Lasand la o parte marile escrocherii sau actiunile de coruptie, multi au venit aici pentru ca pur si simplu stilul lor neserios de a face afaceri nu mai era tolerat in Occident.)
Oricum, sa ne intoarcem la subiect: in timp ce asteptam ca dezvoltarea concurentei sa-si faca datoria si sa-i scoata de pe piata prin selectie naturala pe cei care nu sunt in stare sa respecte un anumit standard de seriozitate, acestia sunt oamenii cu care avem de-a face si cu acestia trebuie sa stim cum trebuie procedat (sau, cel putin, cum sa-i recunoastem si sa-i tinem departe).

Atentie!!! Sa nu se inteleaga din ceea ce am spus anterior ca in Occident toti sunt seriosi, cinstiti si de incredere.

Fereasca Sfantul! Ceea ce am vrut sa spun este ca in Occident totul merge in directia de ridicare a standardelor calitative in orice aspect, deci ca nu poti sa ajungi nicaieri daca nu muncesti ca un adevarat profesionist.

Dar treaba aceasta cu profesionalismul este valabila si pentru hoti si escroci: daca in Romania escrocul actioneaza la coltul strazii cu alba-neagra, in Occident il gasesti la sacou si la cravata invartindu-se in domeniul bursier. Deci hotii nu au disparut, ci doar au devenit mai buni (profesional vorbind).

Descoperiti, in primul rand, cu cine aveti de-a face

Vom vedea in serialul pe care il incepem luna aceasta o serie de figuri psihologice in care vom recunoaste foarte usor asociati, colegi, cunostinte, prieteni, parteneri... Daca suntem cinstiti, vom vedea ca de multe ori noi insine ne purtam ca atare la randul nostru, incurcandu-i pe ceilalti si facand noi primii ceea ce le reprosam celorlalti.
Firesc, este vorba de o clasificare strict personala si arbitrara, dar de fapt orice clasificare este asa. Ceea ce conteaza este faptul ca astfel capatam un ajutor pentru intelegerea unor mecanisme ce ne permit sa scapam, pe cat se poate, de surprize neplacute datorate factorului uman.
Inainte de a intra (in urmatorul articol) in amanunte despre subiectul acesta al tipurilor de oameni pe care ii putem intalni, o sa va povestesc un lucru pe care l-am invatat de la tatal meu cu mult timp in urma si care, oricat de banal ar parea, se leaga perfect de tema noastra:
Intr-o zi, in familia noastra se discuta despre un proces pe care il aveam cu un vecin, in legatura cu o casa la tara, iar eu, care pe vremea aceea aveam cam 15 ani, am spus: Bine, dar nu mi se pare asa de grav, mai ales ca avem un avocat care lucreaza in interesul nostru. Tata s-a uitat la mine si a replicat: Copilule, avocatul nu lucreaza in interesul nostru, lucreaza in interesul LUI. Faptul ca interesul lui este ca noi sa castigam procesul este ceva complet secundar.
Astazi mi se pare ceva firesc, dar ideea aceasta, cum ca nimeni nu munceste in interesul tau (nici medicul, nici invatatorul, nici politicianul, nici politistul), ci doar in interesul lui, a fost atunci pentru mine un soc. Totusi, daca ne dam seama ca fiecare dintre noi nu face altceva decat sa-si urmeze propriul lui interes (care, atentie, nu trebuie sa fie neaparat legat de bani: poate fi vorba de satisfactia personala, de cariera, de nevoia de apreciere... oare cei credinciosi nu se poarta frumos in vederea obtinerii de viata vesnica?), toate aceste mecanisme vor deveni imediat evidente. Iar factorul uman ar deveni si el un pic mai previzibil.

Oportunitati si idei de afaceri! idei de afaceri, din cele mai variate domenii, care necesita un capital de start accesibil sau chiar super-accesibil.
Dvs. trebuie doar sa alegeti una, pe cea care va inspira cel mai mult, si sa o transformati in AFACEREA DVS.!

Este o alegere pe care o faceti in deplina cunostinta de cauza, pentru ca aceste 101 oportunitati au un atu major: ele nu constituie o simpla insiruire a 101 titluri. Toate aceste afaceri sunt exemplificate cu povestile de succes ale unor intreprinzatori autohtoni care chiar castiga bani cu aceste afaceri si care stiu cel mai bine ce si cum trebuie facut.
Sunt oameni obisnuiti, ca si dvs. (nu-i cunoasteti, nu i-ati vazut la televizor). Dar acesti oameni au avut un strop de curaj sa-si urmeze visul, au pus in aplicare respectivele idei si acum va dezvaluie atat avantajele afacerilor in cauza, cat si obstacolele pe care le-au intampinat si modul cum au depasit aceste obstacole.

Sunt informatii de afaceri in stare pura, informatii detaliate, extrem de valoroase si extrem de greu de obtinut altfel! Totul intr-o prezentare grafica de exceptie, pe DVD-ul 101 idei de afaceri! Un grupaj desfasurat pe cca 300 de pagini, o colectie de informatii super-utile si, totodata, o lectura fascinanta, la pretul de numai 29,43 de lei!
1. Caricaturi personalizate, prin Internet
2. Dezinsectia, deratizarea si dezinfectarea imobilelor
3. Comercializarea de vinuri imbuteliate si varsate
4. Confectionarea de mobilier pe comanda din PAL melaminat
5. Realizarea de cadouri din ceramica
6. Productie de echipament adecvat excursiilor montane
7. Realizarea de cani termosensibile
8. Productia de pubele ecologice
9. Reconditionarea parbrizelor auto
10. Sisteme electrice de incalzire in pardoseala
11. Magazin virtual cu produse pentru bebelusi
12. Inmatriculari, radieri si alte servicii auto
13. Realizarea de pungute pentru cadouri
14. Carti personalizate pentru copii
15. Inchirieri de casute postale in sistem privat
16. Brichetarea rumegusului
17. Studio de portrete cu aer retro
18. Inchirierea si intretinerea de toalete mobile ecologice
19. Magazin cu obiecte ciudate
20. Confectionarea de papusi in costume populare (in vizor turistii straini)
21. Servicii de topografie (cadastru)
22. Confectionarea de boltari
23. Mini-editura de nisa
24. Productie de video-clipuri muzicale
25. Serviciu specializat de cadouri
26. Confectionarea de suporturi pentru expunerea bijuteriilor in vitrine
27. Sculpturi ornamentale in arbusti
28. Amenajarea de gradini
29. Confectionarea de carpete si covoare personalizate
30. Echipament pentru realizarea de CD-uri personalizate
31. Cultura afinului
32. Sandvisuri la sediul firmei
33. Plimbari pe ponei pentru copii 34. Servicii de ingrijire si supraveghere a copiilor
35. Casa de comenzi pentru materiale de constructii
36. Alpinism utilitar
37. Servicii de catering
38. Comercializarea de trenulete electrice
39. Realizarea de pagini web
40. Farmacie veterinara
41. Anticariat pe Internet
42. Decupaje ornamentale din metal
43. Teren de minigolf
44. Organizator de excursii/deplasari/evenimente pentru firme
45. Clinica medicala privata
46. Tipografie digitala
47. Antrenor personal de fitness
48. Bani din panouri solare
49. Tapet cu imagini pentru locuinte de lux
50. Autor de carti ilustrate pentru copii
51. Raschetarea profesionala a parchetului
52. Cresterea albinelor
53. Inchirierea de echipamente audio-video
54. Afaceri cu fier forjat
55. After school
56. Decoratiuni pentru suprafete din sticla
57. Cresterea racilor
58. Odorizante personalizate
59. Realizarea de placute inscriptionate pentru firme
60. Productie de cutii de chibrituri publicitare
61. Depanari auto non-stop
62. Vanzari ambulante de cafea si suc de portocale
63. Baloane cu obiecte in interior
64. Micro-ferma pentru cresterea prepelitelor
65. Spalatorie si cosmetica auto

Aici aveti doar o parte din ideile si detaliile afacerilor si oportunitatilor oferite in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Multi candidati se plâng ca nu reusesc sa se angajeze deoarece pozitiile se ocupa prin pile, cunostinte relatii. Si au dreptate. Conform statisticilor, în occident aproximativ 70% din pozitii sunt ocupate pe baza unor recomandari din interior. Desi nu exista înca - sau nu cunoastem noi - statistici referitoare la România, stuatia nu este foarte diferita.
Cele mai multe si, de cele mai multe ori, cele mai bune locuri de munca nu sunt publicate nicaieri. Angajarea are loc pe baza recomandarilor din interior. Lucrurile însa nu trebuie luate în tragic, ci din contra. Mai ales ca aceasta situatie este usor explicabila, prin avantajele pe care le are un angajator recurgând la aceasta metoda:
a) persoana nou respectiva are recomandarea unui angajat propriu, care nu-si va risca propria pozitie recomandând o persoana incompetenta sau în care nu are încredere
b) mai mult ca sigur acel candidat a fost deja expus mediului organizational si deci cresc sansele unei integrari rapide în organizatie
c) cheltuiala redusa, deoarece nu mai trebuie facuta publicitate postului
d) procesul de recrutare este mai scurt, fiindca nu mai trebuiesc tinute zeci de interviuri.
Aceste avantaje nu sunt deloc de neglijat. În aceste conditii, de ce oare mai publica unele companii posturile vacante, ba mai si apeleaza la firme specializate pentru aceasta?
Raspunsul este foarte simplu. Orice metoda are si avantaje, dar si dezavantaje. Iar principalul dezavantaj al acestei metode de recrutare îl reprezinta limitarea numarului de potentiali candidati. Lista cunostintelor angajatilor proprii poate fi limitata sau propunerile nu se ridica la înaltimea solicitarilor.
La unele companii, însasi cultura organizationala nu permite limitarea la utilizarea unei singure metode de recrutare. La altele, este o forma de reclama. Sau, nu în putine rânduri, o forma de a strânge informatii despre concurenta.
Tinând cont ca un numar atât de mare de job-uri nu sunt vizibile, cum poti afla de ele?
1. Identifica acele companii în care ti-ar placea sa lucrezi.
2. Afla cât mai multe despre ele: istoric, cultura organizationala, persoanele care se ocupa de recutare, sefii de departamente etc.
3. Încearca sa-ti faci cunoscuti în cadrul firmei respective, ideal chiar din cadrul departamanetului în care doresti sa lucrezi. Majoritatea angajatilor unei companii au un local unde ies ?after hours?. Afla-l si începe sa-l frecventezi si tu.
4. Urmareste publicatiile de specialitate pentru referiri la firma respectiva. Un anunt ca cifra de afaceri va creste cu X% poate însemna si ca în viitorul apropiat pot aparea noi pozitii vacante. Din contra, scaderi ale cifrei de afaceri sau chiar anunturi de restructurari ar trebui sa te puna pe gânduri.
5. Adapteaza-ti CV-ul solicitarilor sau culturii firmei respective. Daca firma respectiva are o cultura organizationala ?rigida?, bazata foarte mult pe formalisme, trimiterea unei scrisori colocviale te va descalifica din start. La fel, trimiterea unei scrisori prea formale unei companii cu o cultura mai degajata va avea acelasi efect.
6. Trimite un CV si o scrisoare de intentie în care scoate în evidenta calitatile tale, cât de mult îti doresti sa lucrezi pentru compania respectiva, ce ai putea aduce tu nou etc. Scrisoarea trebuie astfel conceputa încât sa vânda companiei respective acel ?produs? care esti tu!
Avantajele patrunderii pe aceasta piata a locurilor de munca invizibile nu sunt greu de imaginat:
1. Concurenta redusa. Numarul persoanelor care afla de un astfel de loc de munca este limitat
2. Sanse sporite, mai ales daca ai si o recomandare ?din interior?.
3. Poti gasi un job care se potriveste exact abilitatilor si cunostintelor tale.
Daca esti suficient de convingator, este posibil ca postul sa
Detalii despre joburi, piata muncii si tot ce va intereseaza in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Motivatie este un cuvant foarte utilizat, mai ales de cand a inceput invazia cartilor americane despre afaceri si management. Patronul trebuie sa-i motiveze pe angajati, vanzatorul pe clienti, antrenorul pe sportivi, profesorul pe studenti s.a.m.d.
Dintr-un punct de vedere strict teoretic, nu pare ceva prea complicat: de fapt, este vorba doar de a furniza cuiva un motiv suficient de puternic pentru ca individul respectiv sa actioneze in felul dorit. (Asta inseamna motivatie - un motiv de actiune)
Practic, stim foarte bine cat de greu este sa impingi pe cineva la actiune, mai ales daca trebuie sa folosesti numai puterea convingerii si nu ai instrumentele pentru a-l forta. Fiecare om actioneaze pentru motivele lui, nu pentru ale noastre. Oricum, nu vreau sa adaug vocea mea corului de experti americani: puteti gasi totul despre acest subiect la orice taraba de carti.
Mult mai interesant mi se pare a descoperi felul in care fiecare dintre noi reuseste sa se motiveze pe sine insusi: cum am spus deja in articolul trecut, un intreprinzator nu are un sef in spate care sa-l premieze sau sa-l pedepseasca, ci trebuie sa gaseasca in sine insusi energia, timpul si motivul pentru a trece la actiune. Spun fara sa ezit deloc ca aceasta capacitate de a exploata propriile resurse este vitala pentru a supravietui in lumea afacerilor: daca lipseste, orice tentativa este destinata de la bun inceput falimentului. De fapt, aceasta capacitate nu lipseste nimanui (toti am trait la un moment dat situatii in care am dovedit capacitati decizionale si de autoorganizare care ne-au surprins pe noi in primul rand), doar ca uneori nu reusim sa gasim butonul potrivit ca sa trecem la actiune.
Este clar ca un subiect atat de complex, cum este analiza motivatiilor personale, nu poate fi epuizat intr-un simplu articol. Totusi, a intelege niste mecanisme mentale ale noastre poate fi un lucru extrem de pretios pentru a depasi situatii dificile cu care toti, mai devreme sau mai tarziu, ne vom confrunta.

Fortele care ne motiveaza se dezvolta foarte devreme in viata, deseori in mod complet inconstient. In general, exista doua feluri principale de motivatii, externe si interne:
cele externe apar cand exista un premiu sau o pedeapsa stabilite de altcineva; in cazul celor interne, noi suntem cei care stapanesc intregul proces, cand urmarim un rezultat pe care noi il dorim si pe care nimeni nu ne obliga sa-l atingem. (De fapt, orice motivatie nu poate fi decat interna, fiindca depinde de valoarea pe care dam noi insine unui anumit rezultat).
Evident, ca intreprinzatori ne intereseaza mai mult motivatia interna si cheia acesteia se gaseste in sistemul personal al valorilor. Valorile, despre care s-a vorbit destul in articolele despre vanzare, se refera la ce este important pentru noi, la calitati pe care dorim sa le aiba un produs, un film, o relatie... orice. Libertatea, familia, munca, banii - totul poate fi privit ca valoare, adica ceva ce poate fi important pentru noi si care ne poate determina sa trecem la actiune. Dar, bineinteles, ceea ce determina actiunile noastre, mai mult decat valoarea in sine, este prioritatea relativa pe care o acordam unui anumit lucru.
Chiar daca, la prima vedere, s-ar putea crede ca valorile sunt nenumarate, de fapt ele se pot regrupa in numai sapte categorii principale, care definesc niste valori naturale pe care toti le impartim. Acestea nu sunt valori invatate, ci sunt parte din noi insine si ne vor insoti pentru toata viata. Ele sunt:

1. Senzualitatea - importanta relativa pe care dam oricarei experiente fizice;
2. Empatia - importanta relativa pe care dam faptului de a ne simti conectati cu ceilalati;
3. Bogatia - importanta relativa pe care o are orice proprietate;
4. Puterea - importanta relativa pe care are controlul asupra mediului;
5. Estetica - importanta echilibrului, a frumusetii, a ordinii etc.
6. Angajamentul - importanta faptul de a urmari un anumit obiectiv;
7. Cunostinta - importanta invatarii si intelegerii.

Eu si voi, ca de fapt orice om, impartim aceste valori, dar daca ar trebui sa le aranjam in ordinea importantei este foarte probabil ca le vom aranja intr-un fel diferit. Si de aceasta diferenta depinde felul in care vom reactiona intr-o anumita situatie.
Daca valoarea mea cea mai importanta este puterea, iar a voastra cunostinta, comportamentele noastre, in mod clar, vor fi destul de diferite.
Nu exista un aranjament al valorilor mai bun decat altul, dar este foarte important sa cunoastem in ce ordine stau aceste valori pentru noi insine, pentru a fi in stare sa descoperim cum putem sa ne impingem spre rezultate pozitive, in afaceri sau in alt domeniu.
Pentru a cunoaste aceasta ordine, raspundeti in scris la urmatoarele intrebari, scriind primele lucruri care va vin in minte, fara sa va ganditi prea mult.
- Ce calitati apreciati mai mult la un prieten?
- Ce trasaturi de caracter trebuie sa aiba persoana pe care o iubiti?
- Ce ar trebui sa invete copiii la scoala?
- Daca ati putea schimba lumea in vreun fel, care ar fi acest fel?
- Daca ati avea o suma practic nelimitata de bani, ce ati face cu ea?
Acum uitati-va la raspunsuri si observati in care dintre cele sapte valori mentionate mai sus se incadreaza. Veti observa ca toate raspunsurile (care de fapt sunt raspunsuri la o singura intrebare: Ce este important pentru mine?) vor avea caracteristici comune si vor evidentia aceleasi valori.
Daca este facut cu grija, acest mic exercitiu va poate face sa descoperiti despre voi insiva lucruri la care poate nu v-ati gandit niciodata.
Sa nu uitam insa ca obiectivul nostru era sa gasim felul cel mai bun de a ne motiva sa trecem la actiune; deci, oricare ar fi obiectivul pe care l-ati ales (de afaceri, sportiv, politic, nu conteaza), scrieti IN DETALIU de ce este important pentru voi sa-l atingeti. Veti vedea ca raspunsul se va plasa undeva pe scara acelorasi sapte valori de mai sus.
Acum, verificati daca acest raspuns se potriveste cu ceea pe care ati descoperit mai devreme (legat de valorile care sunt importante pentru voi). Este foarte probabil ca, daca pana acum v-ati confruntat cu dificultati, nehotarare, lipsa de rezultate, amanari, s.a.m.d. veti observa o diferenta intre cele doua scari.
De exemplu, cum de multe ori se intampla, ati ales un anumit obiectiv pentru bani, in timp ce poate dorinta voastra mai profunda este legata de alta valoare, va avea loc un conflict care nu poate aduce decat la rezultate slabe.
Evident, nu exista solutii simple cand se intampla asa ceva (foarte des, oricum) si orice caz ar trebui evaluat in parte. Oricum, daca descoperiti un conflict, aveti doua posibilitati:
1) Schimbati obiectivul. A renunta la un obiectiv atunci cand ne dam seama ca de fapt nu prea ne intereseaza nu este deloc o infrangere, ci calea cea mai inteleapta de actiona. Astfel ne vom putea concentra energiile spre altceva mai potrivit pentru noi.
2) Cautati ceva, in obiectivul pe care-l urmariti, care poate satisface scara voastra personala a valorilor. Uneori, a va schimba punctul de vedere sau felul de a aborda un lucru poate aduce o energia noua in ceea ce facem.

Daca scarile valorilor obtinute sunt compatibile, atunci este probabil ca numai faptul de a va pune in scris idelile v-a adus niste raspunsuri despre felul cel mai bun de actiona.
Vom vedea in articolele viitoare tehnici mai precise de a folosi informatiile obtinute; deocamdata, folositi cele spuse mai sus pentru a reflecta asupra felului in care actionati. Poate veti descoperi niste lucruri surprinzatoare!
Spor la lucru!

Cele mai căutate 10 joburi care nici măcar nu existau acum 10 ani
Autor: Simona Roşu
Dezvoltarea tehnolgiilor şi a modelelor de business au determinat apariţia unui număr foarte mare de joburi în ultimii ani. Tinerii care ies astăzi de pe băncile facultăţilor din România ajung să lucreze pe poziţii care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Specialiştii în resurse umane contactaţi de capital.ro sunt de părere că apariţia de meserii noi reprezintă un fenomen natural. „Este evident ca domeniile în care se întâmplă acest lucru sunt tehnologia informaţiei şi ingineria, pentru că în aceste domenii am fost în ultimii ani, şi suntem şi în continuare, martorii unui progres accelerat”, a declarat Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting şi membru HR Club.
Oficialii companiilor din domeniul recrutării au întocmit pentru capital.ro o listă a joburilor care sunt acum la mare căutare, dar care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Conform oficialilor HR Club, postul de programator pe platforme mobile se află pe primul loc. „Cei care au/zoom/130686/0-45995-green2.jpgproteja resurse naturale au dus la crearea unor poziţii de profil, aşa numitele slujbe verzi (green collar jobs). „Acestea sunt definite cel mai simplu ca fiind joburi operaţionale care respectă în cel mai înalt grad mediul înconjurator”, a explicat managerul site-ului www.jobsinro.ro. Din această categorie fac parte joburile de mecanic de turbină eoliană, specialist în instalaţii solare, specialist de legislatia mediului sau inginer de ape uzate.
Universităţile din România nu pot pregăti studenţii viitorului
Dacă în statele din vestul Europei sau în SUA tinerii din universităţi sunt pregătiţi pentru joburile viitorului, în România acest lucru este aproape imposibil. „Pentru ca universităţile să poată pregăti viitori specialişti în activităţi care nu există încă este necesar ca respectivele unităţi de învăţământ să fie centre puternice şi recunoscute de cercetare şi inovatie şi în acelaşi timp să dezvolte studenţilor capacitatea de adaptabilitate, flexibilitate şi o atitudine orientată spre învăţare continuă”, spune Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting. În ţara noastră, acest lucru este aproape imposibil ţinând cont că centrele universitare sunt slab dotate, iar programa de învăţământ nu este adaptată cerinţelor actuale.

„Cel puţin în viitorul apropiat, vom continua să ne uităm în curtea vecinilor din vest şi să preluăm descoperirile lor, dupa ce acestea sunt puse în aplicare pe scara largă”, mai spune Ariadna Şutac.
Toate acestea fac ca joburile nou create ajunse şi în România să fie ocupate fie de specialişti străini, fie de persoane care nu au pregătirea teoretică necesară.
Joburi noi la orizont!
Continua dezvoltare a tehnlogiilor şi a industriilor va duce la apariţia tot mai multor joburi de acest fel şi în viitorul apropiat, după cum spun specialiştii HR Club. Acest lucru se arată şi în studiul „Shape of Jobs to Come” realizat de guvernul britanic.
„Uitaţi de măcelari, brutari şi fabricanţi de candelabre! Peste 20 de ani, cele mai populare profesii vor fi cele de administratori de ferme verticale, pilot spaţial şi producător de părţi ale corpului uman”, se indică în acest raport.
Potrivit acestuia, progresele ştiinţifice şi tehnologice, împreună cu modificările climei planetare vor face ca profesiile viitorului să devină de nerecunoscut, comparativ cu nomenclatorul actual al meseriilor.

Ti-ai trimis CV-ul, ai fost chemata la interviu, dar nu stii cum se vor desfasura lucrurile din acel punct. Incearca sa afli din timp, inainte sau dupa primul interviu, care sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgi pana la angajare.

La emotiile firesti ale primului interviu, se adauga si nelinistile legate de succesiunea ulterioara a evenimentelor. Daca ai trecut de prima etapa, trebuie sa cunosti si procedura prin care vei fi angajata.

Perioada dintre doua interviuri poate fi de la cateva zile, la cateva saptamani, in functie de procesul de selectie. Exista firme unde candidatii pentru un post trebuie sa parcurga patru-cinci etape pana la interviul final. De regula, cu cat mai bine este cotat postul (implicit si lupta mai stransa), cu atat procesul este mai indelungat.

In multe cazuri, poti afla amanuntele doar dupa primul interviu, daca intervievatorul ti-a expus, din proprie initiativa sau la solicitarea ta, pasii pe care ii ai de urmat. In cazul in care cunosti persoane din interiorul firmei sau care detin asemenea informatii, intreaba-le cum se desfasoara procesul de angajare. Astfel, vei fi pregatita sa faci fata solicitarilor venite din partea angajatorului. In ceea ce priveste raspunsurile acestuia la intrebarile tale, privind procesul de angajare, nu-ti ramane decat sa te bazezi pe incredere, daca nu ai cum sa verifici informatiile.

In consecinta, ai in vedere cinci puncte pe care trebuie sa le lamuresti in timpul primului interviu.

1. Derularea pas cu pas a procedurii de angajare
In unele cazuri este suficient un singur interviu, in altele pot exista mai multe etape. Interviurile se sustin gradual, cu persoane aflate din ce in ce mai sus pe scara ierarhica, cu putere de decizie.

2. Eventualele teste pe care trebuie sa le dai
Pentru unele job-uri poti fi solicitata sa realizezi un mini-proiect, sa sustii un interviu intr-o limba straina sau sa dai un test la calculator. Se pot aduga teste psihologie, de inteligenta, de aptitudini sau cunostinte tehnice etc.

Intreaba in ce constau acestea, cand trebuie date si timpul pe care il ai la dispozitie. In acest fel, te poti pregati dinainte, avand in vedere ca aceste teste sunt eliminatorii si se constituie, de regula, in etape preliminare in vederea angajarii.

3. Timpul in care va fi luata o decizie
In acest fel, nu vei dezarma in cazul in care nu primesti nici un raspuns, dupa doar cateva zile. Iar daca acest interval a fost depasit, stii exact cand trebuie sa dai un telefon sau sa trimiti un e-mail pentru a vedea daca ai fost acceptata/ai trecut la nivelul urmator. In acelasi timp, poti analiza cu atentie si celelalte oferte, fara sa risti sa iei o decizie pentru un post mai putin atractiv, doar pentru ca o alta firma a avut un proces de selectie mai scurt.

4. Prezenta unor finalisti
Raspunsul la acest punct te va lamuri daca procesul de selectie decurge firesc sau interviul tau este doar o formalitate, decizia fiind luata deja.

5. Cine ia decizia angajarii
Informeaza-te daca hotararea apartine unei singure persone: directorul de resurse umane, directorul executiv etc. sau unui grup, format de exemplu din persoanele care te-au intervievat pe parcurs si care pot da recomandari pentru tine. In acest fel, nu te vei amagi singura ca ai deja postul in buzunar, doar pentru ca ai facut o foarte buna impresie unui intervievator, dar care nu are putere de decizie.

Nu te feri sa intrebi pentru a-ti clarifica orice nelamurire cu privire la procesul de selectie si angajare. Firmele au politici diferite in ceea ce priveste personalul, iar tu trebuie sa fii bine informata pentru a te putea pregati si actiona in cunostinta de cauza.

Pachetul Oportunitati de munca si afaceri te poate ajuta sa gasesti jobul dorit si oportunitatea cautata!

Scrierea efectiva a scrisorilor pentru gasirea unui job, este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Sa scrii bine ia mult timp si presupune o munca grea. Trebuie compuse documente ce reflecta personalitatea ta. Nu trebuiesc copiate de la alte persoane. Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Informarea prealabila
In activitatile de planificare a carierei si de cautare a unui post se va intra in contact cu foarte multi oameni (sute). Acestia se grupeaza in doua categorii:
1. de pre-contact - cu care nu s-a comunicat inca (verbal sau scris)
2. de post-contact - persoane cu care ai intrat deja in contact.
Pentru categoria de pre-contact trebuie sa obtii numele si functia persoanei careia ii vei scrie. Asigura-te ca nu exista greseli in scrierea numelui si a functiei. Telefoneaza la organizatie pentru a verifica daca datele pe care le ai sunt corecte. Acorda atentie la formula de adresare (Doamna sau Domnisoara). Scrisoarea va fi mai bine receptata daca este adresata unei persoane si nu unei functii din organizatie.
Pentru categoria de post-contact trebuie sa obtii cartea de vizita sau sa transcrii datele persoanelor cu care intri in contact (nume, functie, adresa, telefon, fax, e-mail, telefon mobil etc.), inca din timpul primei discutii.
Noteaza-ti orice informatie pe care o obtii cu privire la postul liber sau organizatie. Iti vor fi de un real folos in redactarea ulterioara a scrisorilor.
Scopul, forma si continutul scrisorii
Trebuie sa te decizi cu privire la scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si informatiile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului scrisorii.
Cerceteaza prima forma a scrisorii de mai multe ori. Evita frazele care incep cu “Eu”. Folosirea repetata a sintagmei “Eu”, monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.
Trimite scrisoarea in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Pastreaza o copie a scrisorii. Contacteaza telefonic, in cel mai scurt timp, persoana careia i-ai adresat scrisoarea. Asta in cazul in care nu te-a contactat din proprie initiativa. Poti sa concepi si sa folosesti scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Daca nu poti sa le realizezi singur, apeleaza la un profesionist. Efectul obtinut asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si grafica!!). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. Verifica claritatea, tonul abordat, acuratetea. Verifica scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.
Trimite scrisoarea si CV-ul intr-un plic mare, care sa nu indoaie hartia.
Scrisorile de intentie
Scrisoare de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care il trimiti unui posibil angajator. Ea are rolul de a te prezenta ca pe un candidat capabil.
Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
1. “Cover letters” sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt al organizatiei angajatoare. Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim “piata de munca vizibila”). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu limita aria de trimitere a scrisorilor numai catre posturile anuntate. Postul pe care il doresti este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).
2. “Broadcast letters” sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate. Ele informeaza managerii asupra potentialului tau, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare.
Dar, unde sunt aceste posturi care nu sunt anuntate? Ele pot fi aflate foarte usor vorbind cu oamenii. Localizeaza-le prin consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului. Cauta oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc. Multi oameni doresc sa te ajute daca pot, asa ca trebuie doar sa ceri asistenta lor. Intreaba care este numele si adresa angajatorului. Mergi personal sa vezi aceste potentiale locuri de munca (direct sau prin telefon pentru stabilirea unui interviu). Daca nici o alta metoda nu-ti este accesibila, a treia metoda pe care o poti aplica este sa trimiti o scurta scrisoare prin care sa ceri o scurta intalnire.
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare te vei diferentia net fata de ceilalti competitori. Motiveaza-l pe angajator, fa-l sa-si doreasca sa se intalneasca cu tine. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de confidentialitate, dar nu trebuie sa treci limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre ele.
Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un anunt. Daca nu este specificat nici un nume, incearca sa-l obtii din alte surse, pentru a personaliza trimiterea.
In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care le poti aduce si care este interesul tau fata de organizatie si postul solicitat. Dupa ce crezi ca angajatorul a primit scrisoarea, telefoneaza pentru a restarni interesul asupra ta si pentru a stabili data unui interviu.
Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde doresti sa lucrezi. Daca organizatia este mica, trimite-o direct presedintelui sau directorului executiv. In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, mentioneaza exact pozitia de care esti interesat, ceea ce poti sa oferi, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la tine. Mentioneaza si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care ai luat informatiile.
Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poti presta pentru angajator. O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare. Manifesta-ti entuziasmul, chiar daca este numai aparent. Trebuie sa trezesti si sa pastrezi interesul cititorului, de la inceputul si pana la sfarsitul scrisorii. Evita fraze de genul “asa cum puteti vedea”. Cititorul s-ar putea sa nu fie in stare sa vada punctul pe care doresti sa-l accentuezi.
Calitatea scrisorii tale va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de a incepe sa scrii, analizeaza inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le ai. Realizeaza o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Care sunt “punctele tari” pe care le ai? Cerceteaza organizatia angajatoare si vei descoperi ce avantaje competitive va trebui sa le prezinti. Personalizeaza informatiile privitoare la dorinta si motivatia ta de a obtine acel post. Chiar, de ce vrei sa lucrezi acolo?
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta ta de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a pune in lumina calitatile tale cele mai importante, CV-ul fiind mult mai cuprinzator.
Tehnica redactarii
Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte. Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile care vor incorpora temele in paragrafe. Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei. Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra noului loc de munca. Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la cerinte (“este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al”). Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale competitive. Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV. Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative. Evita sintagmele “de altfel”, “oricum ar fi” etc. deoarece au conotatii negative. Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se afla unele care nu exista in mod real.
Intr-o scrisoare tip “broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, specific unei cautari a unui post oarecare. Cand se trimit scrisori pe piata “ascunsa” de munca, nu trebuie trimise sute de scrisori pentru simplul motiv ca nu se va putea face o cercetare obiectiva a organizatiilor. Rata de raspuns nu justifica timpul si costurile. Va trebui sa te concentrezi initial asupra a 15-20 de organizatii. Apoi vei trece la urmatorul grup de 15-20. Multe organizatii folosesc tehnici de scanare a CV-ului in propriile baze de date. Sugereaza contextual, neexplicit, cuvintele cheie care te pot scoate in fata, in cazul unei cautari in baza de date.
Detalii privind Piata Muncii, angajare, job, oportunati gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Iata cateva intrebari-tip si raspunsuri posibile. Studiati-le cu atentie si pregatiti niste raspunsuri bine gandite. Aceasta va va ajuta sa va stapaniti nervozitatea.
Intrebare:

(1) Vorbiti-mi despre dumneavoastra.
Scopul: Scopul acestei intrebari este sa va faca sa spuneti ce fel de om sunteti; ea nu tinteste numai calitatile dumneavoastra profesionale.
Raspuns: Mentionati partile pozitive ale personalitatii dumneavoastra cat si interesele si capacitatile dumneavoastra personale.

(2) Ati mai avut un post similar?
Scopul: Nu trebuie in nici un caz sa raspundeti printr-un "nu" la aceasta intrebare. Dat fiind faptul ca practic nu exista doua posturi identice, interlocutorul dvs. vrea sa afle daca dvs. considerati ca veti putea invata sa faceti aceasta munca intr-un termen nu prea lung.
Raspuns: Mentionati competentele transferabile pe care le posedati si intreaga dvs. experienta de munca care va face apt sa va insusiti repede sarcinile aferente postului. Descrieti studiile si pregatirea pe care le aveti in conformitate cu postul respectiv, cat si orice experienta benevola de lucru, insistand asupra rapiditatii cu care ati invatat acest tip de munca inainte.

(3) De ce doriti sa lucrari la noi?
Scopul: Se incearca sa se afle daca veti fi satisfacut de munca dvs. si daca veti ramane mult timp in companie. Aceasta intrebare ii permite interlocutorului sa mai afle si daca v-ati documentat in legatura cu activitatea intreprinderii, daca cunoasteti suficient de bine compania pentru a dori cu adevarat sa lucrati aici si nu in alta parte. Este vorba despre o motivatie doarte serioasa; in caz contrar riscati ca interlocutorul dvs. sa creada ca va doriti de fapt un loc de munca, oriunde si nu neaparat pe acesta.
Raspuns: Pentru a-l asigura pe interlocutor, subliniati un numar cat mai mare de aspecte pozitive privind postul, intreprinderea sau organizatia.

(4) De ce ati plecat de la ultimul loc de munca?
Scopul: In momentul in care interlocutorul va intreaba de ce ati plecat de la ultimul loc de munca sau intentionati sa plecati de la locul de munca actual, acesta incearca sa afle daca ati avut unele dificultati pe care le-ati putea intalni si aici.
Raspuns: Atunci cand vorbiti despre locul de munca anterior, spuneti numai lucruri pozitive, chiar daca au existat si multe aspecte de nedorit - acestea nu lipsesc niciodata. Incercati sa nu spuneti nimic de rau nici despre intreprinderea pe care ati parasit-o, nici despre superiorul (superiorii) dvs.; invocati numai faptul ca nevoile dvs. nu corespundeau cu cele ale intreprinderii. La nevoie, fiti evaziv, pentru ca daca il veti critica pe fostul dvs. sef, director sau patron, actualul angajator ar putea considera ca-l veti putea critica si pe el daca va angajeaza. Dimpotriva, va considera ca sunteti o persoana agreabila si recunoascatoare daca vorbiti frumos despre intreprinderea unde nu mai lucrati si va crede ca veti proceda la fel si in cazul postului pentru care candidati.

(5) Ce salariu ati dori?
Scopul: Atunci cand interlocutorul va cere sa va prezentati pretentiile salariale, acesta incearca sa determine daca asteptarile dvs. sunt prea mari fata de capacitatea intreprinderii.
Raspuns: Bineinteles, doriti sa castigati atata cat este dispusa intreprinderea sa va plateasca. Totusi, mentionand un salariu in acest stadiu al procesului de angajare, nu faceti altceva decat "sa va taiati singur craca". Mai indicat este sa asteptati sa vi se ofere mai intai postul si apoi sa incepeti sa negociati.

(6) De ce considerati ca dumneavoastra ati fi persoana cea mai potrivita?
Scopul: Punandu-va o intrebare atat de directa, interlocutorul va cere, de fapt, sa luati dvs. hotararea in locul lui. Daca va va vedea ezitand sau daca nu veti putea da decat unul sau doua motive, acesta va considera ca motivele dvs. nu sunt nici evidente, nici suficiente.
Raspuns: Va trebui sa enumerati repede atat competentele cat si trasaturile pozitive pe care le aveti.

(7) Ati absentat frecvent de la vechiul loc de munca?
Scopul: Punandu-va aceasta intrebare, interlocutorul vrea sa stie daca se poate conta pe dvs., desi stie ca, in general, nu se poate astepta decat la un singur gen de raspuns.
Raspuns: Prezentati-va fisele de pontaj si asigurati-l pe interlocutorul dvs. de faptul ca sunteti o persoana de incredere.

(8) Cand puteti incepe sa lucrati?
Raspuns: Incercati sa raspundeti "cat mai repede posibil". Poate ca aveti mai multe motive de sovaire, insa nu este momentul sa le mentionati. Daca in acest stadiu in care va aflati se vede ca ezitati, veti pierde oferta de angajare. Fie ca nu sunteti sigur ca doriti postul respectiv, fie ca aveti o problema de timp ori ca asteptati un raspuns din alta parte, asteptati sa vi se ofere mai intai postul, si apoi vorbiti despre ceea ce va preocupa.

(9) Care sunt calitatile dumneavoastra si care va sunt slabiciunile?
Raspuns: Incercati sa va puneti in evidenta atuurile cele mai importante (competenta, seriozitatea, experienta, entuziasmul). Nu ezitati sa folositi niste exemple care sa va ilustreze aceste calitati si modul in care le aplicati la locul de munca. Nu abordati acele slabiciuni a caror prezenta ar putea compromite buna executare a lucrului si feriti-va de comentariile negative. Vorbiti despre acele lcururi la care ati adus o imbunatatire si despre masurile pe care le-ati luat in acest scop.

(10) Care sunt cele 5 cuvinte care va descriu cel mai bine?
Raspuns: Atunci cand vi se cere sa alegeti niste cuvinte pentru a va descrie, nu alegeti decat acele cuvinte care va subliniaza aspectele pozitive.

(11) Ce parere avea fostul angajator despre dumneavoastra?
Raspuns: Cel mai bun raspuns la aceasta intrebare este o scrisoare de recomandare deschisa pe care o puteti rezuma si arata interlocutorului dvs. Daca nu aveti o astfel de scrisoare, enumerati comentariile pozitive pe care superiorii dvs. le-ar fi putut face la adresa dvs. Propuneti-i interlocutorului dvs. sa-l contacteze pe fostul dvs. angajator si asigurati-l ca nu va auzi decat lucruri bune. Dati-i interlocutorului dvs. o lista de referinte, inclusiv numerele de telefon.

(12) Ce obiective aveti pe termen lung?
Scopul: Interlocutorul incearca sa afle daca postul respectiv corespunde planurilor dvs. pe termen lung. Trebuie, asadar, sa subliniati ca va place intreprinderea sau organizatia, ca sperati sa deveniti un angajat apreciat si ca doriti sa jucati un rol stimulator, care sa va permita sa contribuiri la progresul intreprinderii.
Raspuns: Chiar daca stiti ca exista posibilitati de avansare in organizatia respectiva, fiti prudent si rezervat atunci cand va exprimati dorinta unei promovari. O dorinta excesiva de avansare poate fi interpretata ca un sentiment de insatisfactie la adresa postului pentru care candidati sau ca o ambitie care ar putea mai tarziu umbri alte persoane.

(13) Ce tip de aparatura/soft-uri stiti sa utilizati?
Scopul: Daca interlocutorul va pune aceasta intrebare, aceasta inseamna cu certitudine ca in acest domeniu, competentele sunt foarte importante si va trebui sa va valorificati experienta si capacitatile.
Raspuns: Fiti cat mai precis atunci cand vorbiti despre competentele dvs. - pentru a demonstra ca domeniul va este familiar. Daca interlocutorul va pune vreo intrebare relativ la hard-uri pe care nu le cunoasteti, descrieti soft-urile sau limbajele cu care ati lucrat si asigurati-l de capacitatea pe care o aveti de a invata orice intr-un timp scurt.

(14) Puteti lucra sub presiune sau limitat de termene foarte "stranse"?
Scopul: Intrebarea vrea sa spuna ca veti fi obligat sa lucrati in asemena conditi; asigurati-l pe interlocutorul dvs. dandu-i exemple precise a unor activitati platite sau nu, pe care ati fost nevoit sa le desfasurati sub presiune sau fiind limitat de niste termene foarte "stranse".
Raspuns: Dati mai multe exemple din care sa reiasa ca ati fost "la inaltimea" situatiri si ca la urma urmei stress-ul nu v-a displacut chiar atat de tare, ba chiar ati gasit o anumita placere!

(15) Ce ati face intr-o asemenea situatie?
Scopul: De obicei aceasta este o intrebare ipotetica sau tehnica. Ganditi-va bine inainte de a raspunde si la nevoie, cereti precizari sau explicatii. Trebuie sa aveti prezente in minte marile etape ale rezolvarii problemei:
- culesul informatiei;
- analiza informatiei
- sfatul sau opinia expertilor in materie;
- luarea unei decizii;
- comunicarea deciziei;
- aplicarea deciziei.
Raspuns: Daca vi se pune o intrebare tehnica, nu intrati in panica; analizati intrebarea si veti constata in cea mai mare parte a cazurilor ca aveti cunostintele necesare pentru a putea raspunde. In ambele cazuri (intrebare ipotetica sau tehnica), interlocutorul incearca sa evalueze capacitatea dvs. de a lucra sub tensiune si de a analiza si rezolva problemele dand dovada de un bun discernamant.

(16) Ce credeti despre munca in echipa?
Scopul: Scopul acestei intrebari este evaluarea aptitudinilor dvs. de a va intelege cu ceilalti.
Raspuns: Vorbiti despre avantajele muncii in grup. Puteti explica, de exemplu, modul in care diferitii membri ai grupului se completeaza unii pe altii in indeplinirea unor sarcini. Fiti pregatiti sa dati exemple concrete de experienta personala a muncii in grup.

(17) Ati fi dispus sa lucrati temporar sau cu contract?
Scopul: Considerati aceasta optiune ca pe o solutie de rezerva acceptabila in anii '90.
Raspuns: Munca pe termen limitat sau cu contract va va deschide poarta, va va oferi posibilitatea de a trece niste probe si de a dobandi experienta si referinte suplimentare. Ganditi-va de doua ori inainte de a refuza aceasta posibilitate avantajoasa.

(18) Fiti pregatiti sa raspundeti la unele chestiuni prin care vi se cere sa relatati anumite experiente de viata:
Vorbiti-mi despre o imprejurare in care ……;
Cum ati facut ca sa …..;
Dati-ne un exemplu de ….;
Raspuns: Acest gen de intrebari cer o gandire matura. Un moment prea lung de liniste nu v-ar fi deloc favorabil si nici raspunsuri de tipul: "Nu-mi vine nimic in minte; nu stiu".

Aflati tot ce va intereseaza despre angajare, CV, scrisoare de intentie din pachetul Oportunitati de munca si afaceri!