Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta inocenţei şi a candorii. Jocul şi joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea inconjuratoare şi totodată minunatele lucruri pe care copilăria le poate oferi. Aceste elemente se afla intr-o legătură foarte stânsă: prin joc, copii descoperă lumea, iar adulţii se întorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârsta a inocenţei. Datorită acestui lucru jocul a devenit adiacent unei alte teme şi anume copilăria.
Motivul jocului se regăseşte în numeroase opere ale unor mari scriitori dar fiecare dintre aceştia ne prezintă propria sa viziune asupra copilăriei: unii scriitori ca Ion Creangă, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Mark Twain creionează in operele lor o copilărie fericită, lipsită de griji, in care preocupările principale sunt jocul şi joaca pe când alţi scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Coşbuc, George Topârceanu, ne prezintă o copilărie tristă in care copiilor le sunt arătate greutăţile şi responsabilităţile vieţii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru aceştia.
Cel mai cunoscut monument românesc ridicat copilăriei, „Amintiri din copilărie”, ilustrează foarte bine relaţia de complementaritate dintre joc şi copilărie. Copilul Nică se joacă mereu. Fie că este vorba de furtul cireşelor sau de înscenarea unei slujbe bisericeşti ori de jocul cu băţul, atitudinea copilului este de nepăsare puerilă. Frumuseţea operei stă in dezinvoltura cu care omul matur povesteşte propria-i copilărie, identificându-se până la un punct cu mentalitatea vârstei respective, dar privind-o cu nemărginită simpatie şi umor. În fond, scriitorul îşi joacă rolul său de copil astfel invitându-ne in lumea sa pentru a ne putea arăta farmecul vârstei de aur a omului dintotdeauna şi de pretutindeni. Ca şi in povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul român are câteva puncte în comun, ne sunt povestite isprăvile unui copil de 13-14 ani, trecute de mult şi devenite de neuitat prin ceaţa amintirii. În acest sens amintesc binecunoscutul roman “Aventurile lui Tom Sawyer”, al faimosului scriitor american Mark Twain. În acest roman ne sunt relatate năzbâtiile lui Tom, personajul principal, care impreună cu Huckleberry Finn,cel mai bun prieten al său, se joacă de-a detectivii. Aventura este tema romanelui şi jocul devine un motiv adiacent ei.
Un simulacru reprezentativ creat de Mark Twain rămâne „Prinţ şi cerşetor”. Doi copii aparţinând unor pături sociale diferite îşi schimbă identităţile şi de aici se naşte o adevărată aventură. Jocul ia o întorsătură puţin dramatică atunci când cei doi descoperă că nu-şi mai pot căpăta înapoi identitatea adevărată. Ei sunt aruncaţi în medii diferite şi realizează că stilul de viaţă cu care fuseseră obişnuiţi este cel care li se potriveşte. Cu greu vor reuşi să redevină ceea ce fuseseră, căci aventura cunoaşterii se transformă într-o capcană din care vor ieşi abia după mai multe încercări, ca într-un joc periculos.
Poezia “Copii eram noi amândoi” reprezintă un simbol al temei abordate, reliefându-se in această creaţie copilăria, jocul şi joaca: “Din loji de nucă car cu boi/ Făceam”(fragment ce ne indică prezenţa jocului), “Adesea la scăldat mergeam/În ochiul de pădure”(fragment ce descrie o secvenţă specifică copilăriei). Între cei doi fraţi, mai probabil de cruce decât de sânge, se înfiripă o legătură puternică avându-şi originea în jocurile copilăreşti. Imaginaţia lor nestăvilită transformă în turnul Vavilon un castel din cărţi de joc şi nişte sărmane broaşte în inamici de temut. Omul matur vede cât de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizează ce preţioasă era tovărăşia prietenului său. Sfârşitul poeziei reprezintă un suspin dureros al poetului cu privire la despărţirea lor fizică, întrucât între ei există o legătură pe care nici moartea nu o poate distruge: „Ah! V-aţi dus, visuri, v-aţi dus!/ Mort e al meu frate./ Nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate - / Poate-s deschişi şi-n groapă!║ Dar ades într-al meu vis/ Ochii mari albaştri/ Luminează - un surâs./ Din doi vineţi aştri/ Sufletu-mi trezeşte.”
O altă legătură înfiripată tot prin joc este prietenia dintre Dănuţ, Olguţa şi Monica. Cei trei copii devin un singur suflet, un singur destin, pe moşia Medeleni, primele lor activităţi fiind Jocuri pentru copii. Dacă Monica, maturizată înainte de vreme, este în stare să renunţe la luptă în micile lor întreceri sportive, Dănuţ şi Olguţa au din plin spiritul competiţiei. Curiozitatea copilărească şi imaginaţia lui Dănuţ o transformă pe Monica în Ileana Cosânzeana şi, crezându-se el însuşi Făt-Frumos, o sărută pentru prima oară. Mai târziu, îndepărtat şi însingurat, el va găsi refugiu în sufletul ei bun şi iubitor. Povestea celor doi se sfârşeşte cu o căsătorie reuşită. Astfel, putem afirma că şi iubirea, sentimentul cel mai cântat în versuri, se poate naşte din joc.
Un alt joc, dureros de data aceasta, îl joacă Olguţa. Ea îşi ascunde durerea, sentimentele, gândurile faţă de familie şi de prieteni, pare mai fericită decât este. Deşi pe faţa ei se observă anumite semne - simulacrul ei nu este perfect - Olguţa îşi însuşeşte fără ca alţii să-şi dea seama, o viaţă care nu este a ei, de om fericit, de om liniştit, căci în realitate zbuciumul interior nu-i dă pace. Logodna fratelui său cu Monica distrage atenţia celorlalţi astfel încât jocul ei se desfăşoară fără vreo intervenţie din exterior. Motivele ei sunt întemeiate – ştia că ceilalţi vor suferi aflând de boala ei şi că vor încerca s-o împiedice să facă gestul disperat, aş spune eu- şi Olguţa şi-a jucat atât de bine rolul încât vestea sinuciderii ei a căzut ca un trăznet peste cunoscuţi.
Această subiectivitate cu care este tratată copilăria desluşeşte un univers specific, în care un obiect are o imagine aparte şi fiece concepţie este filtrată prin prisma proprie, devenind specifică poetului. Apărând în mai multe opere literare, Jocuri pentru copii a luat diferite forme de-a lungul timpului. Sensul lui s-a schimbat de la un scriitor la altul, de la cel prim de activitate distractivă până la cel mai profund. Unul din meritele sale cele mai mari este că bogăţia aceasta a sensurilor sale a sporit frumuseţea şi varietatea literaturii însăşi.

Daca doresti sa ai propria ta afacere, ai o idee dar nu ai banii necesari construirii acesteia, esti omul potrivit la locul potrivit si in momentul potrivit... Cu toate astea te avertizez ca nu totul este roz, asa ca citeste cu mare atentie informatiile ce urmeaza!

A devarul este ca majoritatea dintre noi dorim sa avem propria afacere, si bineinteles sa ducem o viata mai buna si sa oferim un viitor sigur familiilor noastre! In acelasi timp traversam perioade agitate si nesigure, in care oameni care muncesc intr-o fabrica de peste 30 de ani se trezesc in somaj si in incapacitatea de a se mai angaja la o alta firma. Se poate intampla oriunde in Romania lucrul acesta, sunt mii de disponibilizari in fiecare judet si in urmatorii 2 ani vor urma alte zecii de mii, printre acesti someri pot fi rudele tale, prietenii tai, si poate chiar tu...

Da, maine te poti trezi ca activitatea firmei la care esti angajat a scazut cu peste 40% si deci esti pe lista de disponibilizari.

De asemenea creditele bancare deja existente se maresc de la o zi la alta si in acelasi timp daca doresti sa pornesti o afacere si nu dispui de capital iti este aproape imposibil sa faci un credit in banca.

Este o realitate care doare si in acelasi timp o realitate care poate avea urmari tragice daca nu vei actiona cat mai repede cu putinta pentru a iti imbunatati conditia financiara.

Cum poti face acest lucru in vreme de criza...? Prin construirea unei afaceri legale, durabile, si bineinteles cat mai profitabile!

Ai idee de o afacere pe care ai putea-o dezvolta singur, sau impreuna cu familia ori un partener?

Iti doresti sa ai propria afacere care sa asigure un venit constant tie si familiei tale si care sa aduca cel putin un beneficiu major clientilor pe care ii vei avea?

Te crezi in stare sa coordonezi afacerea proprie timp de cateva decenii de acum incolo?

Vrei sa castigi cel putin de 7 ori mai mult decat castigi in prezent?

Iti doresti sa incepi propria afacere fara a renunta la actualul loc de munca?

Raspunsul tau poate ca este afirmativ pentru toate intrebarile de mai sus, dar daca nu dispui de banii necesari pentru a incepe este ca si cum am inmulti toate aceste raspunsuri cu zero... Iti propun in continuare sa descoperi rezolvarea acestei probleme majore a lipsei banilor si cum Uniunea Europeana iti poate oferi...

Pana la 80% fonduri nerambursabile

pentru afacerea ta





Banii chiar nu aduc fericirea?

Banii pe care ii investesti intr-o afacere care constati ca nu functioneaza, sunt niste bani pierduti si automat te vor face sa te simti ingrijorat pentru viitorul tau si al familiei tale, sa nu mai pomenim de stresul, grijile si noptile nedormite.

De aceea pe langa beneficiul financiar pe care ti-l ofera Uniunea Europeana, aceasta te va indruma si spre construirea unei afaceri cu o garantie a succesului apropiata de 100%. Uniunea Europeana are propriile ei plase de siguranta pentru a evita investirea baniilor in afaceri care nu functioneaza sau care vor functiona pe o perioada scurta de timp.

Aceasta garantie este sustinuta de experienta Uniunii Europene care investeste in afaceri de succes concepute si dezvoltate de oameni ca tine si ca mine inca din anul 1958. Incepand cu anul 2007 si pana in 2013, Uniunea Europeana va oferi si romanilor aceasta oportunitate, alocand Romaniei fonduri in valoare de 28-30 de miliarde de euro.

Acum intelegi de ce si tu poti accesa un astfel de fond nerambursabil? Raspunsul este simplu, am primit o suma destul de consistenta de bani pe care trebuie sa o investim.



Prea frumos ca sa fie adevarat?

Da, poti obtine aceasta finantare, dar sa nu crezi ca trebuie sa dai doar un telefon si ai obtinut banii... De fapt procesul este unul complex, dar in acelasi timp simplu daca stii exact ce sa faci si unde sa te duci.

Pentru a descoperi fiecare pas pe care trebuie sa il parcurgi pentru a obtine finantarea dorita pentru afacerea ta, acceseaza linkul de mai jos si completeaza formularul de pe pagina care se va incarca:
Am o idee de afacere, sigur va fi finantata
de Uniunea Europeana?

Afacerea ta, la fel ca majoritatea afacerilor care se vor dezvolta pe teritoriul Romaniei se pot bucura de subventiile oferite de UE. Domeniile eligibile fiind dintre cele mai diverse, de la afaceri rurale pana la spatii comerciale sau afaceri in mediul urban.

articol sponsorizat de pariuri sportive

Piata este în acest caz nelimitată. Copiii vor merge întotdeauna la gradiniţă; noutatea este însă reprezentată de creşterea ponderii unităţilor de învăţământ preşcolar private în dauna celor publice. Acesta este cea mai importantă modificare structurală a pieţei, în paralel cu diversificarea serviciilor oferite de diverşi prestatori, în conformitate cu creşterea cerinţelor clienţilor.

Clienţii
Clienţii sunt persoanele care au copii cu vârste în general cuprinse între 3 şi 6 ani, oameni ocupaţi, care nu au timp în cursul zilei să aibă grijă de copii, dar sunt preocupaţi de educaţia acestora şi care încearcă să găsească o alternativă la sistemul de grădiniţe de stat. Ei sunt de obicei persoane tinere, cu venituri superioare, patroni sau angajaţi ai unor companii multinaţionale, bănci, etc., ori cetăţeni străini.

Cerinţele clienţilor sunt tot mai diversificate. Pe lângă supravegherea copiilor – activitatea de bază pentru care funcţionează o gradiniţă – părinţii solicită o serie de servicii suplimentare, printre care, în primul rând, învăţarea unei limbi străine, apoi deprinderea unor cunoştinţe de bază în utilizarea computerelor, practicarea unor sporturi, iniţierea şi dezvoltarea unor aptitudini (muzică, dans, pictură), sau derularea de jocuri educative, de logică, atenţie şi perspicacitate.

Clienţii pot solicita diverse servicii cum ar fi servirea uneia sau mai multor mese (în raport cu perioada de timp petrecută de cei mici în cadrul unităţii), program prelungit, transportul la şi de la grădiniţă, vizitări de muzee şi expoziţii, excursii tematice, plimbări în parcuri şi grădini. De asemenea orice grădiniţă trebuie să asigure asistenţă medicală.

Diversitatea şi calitatea acestor servicii diferentiază o firmă în faţa concurenţei.

Concurenţa
În mediul urban şi în special în oraşele mari, grădiniţele particulare şi în special cele în limbi străine au început să apară şi să se dezvolte. O categorie aparte o constituie cele care se adresează copiilor unor persoane străine care locuiesc permanent / temporar în România (ex: grădiniţă franceză, libaneză, chineză, etc).
Nu trebuie omise nici grădiniţele publice, dar acestea pierd teren văzând cu ochii, deoarece nu înregistrează mari progrese în modul de derulare a procesului educaţional, faţă de cele private, în cadrul cărora inovaţia şi adaptarea la nou reprezintă preocupări curente.
De asemenea, un motiv extrem de frecvent pentru care părinţii optează pentru o grădiniţă sau alta îl reprezintă localizarea, în sensul că mulţi aleg o grădiniţă situată cât mai aproape de casă.

Promovarea
Canalele de promovare utilizate pot fi: ziarele locale şi cele de anunţuri, afişe, postere, pliante, sau chiar promovarea verbală.
O politică promoţională bine structurată şi eficient administrată poate genera rezultate extrem de favorabile. Există chiar varianta prezenţei unui
număr de solicitanţi care să depăşească posibilităţile (în special din punctul de vedere al spaţiului). În această situaţie merită luată în calcul varianta deschiderii unei/unor noi unităţi, aşa încât să nu se piardă potenţiali clienţi.
Costurile de început
Deşi, ca în cazul oricărei afaceri, este preferabil ca sediul / punctul de lucru să nu se identifice cu domiciliul proprietarului, o grădiniţă se poate amenaja chiar în interiorul locuinţei patronului, sau într-o anexă special amenajată a acesteia. În această situaţie s-ar economisi o sumă importantă de bani, care ar putea fi utilizaţi în alte scopuri cum ar fi dotarea cu materiale didactice, mobilier, echipamente.

Pregătire şi calificare
Personalul implicat în activităţile de zi cu zi (cele cunoscute sub denumirea împământenită de “educatoare”, dar care pot fi intitulate şi altfel) trebuie să îndeplinească o serie de criterii. Acestea trebuie să fie în primul rând pasionate, devotate muncii pe care o desfaşoară, dar şi să aibă o personalitate adecvată unei asemenea munci (răbdare, tact, înţelegere) având în vedere categoria căreia i se adresează.
Costurile de început
Deşi, ca în cazul oricărei afaceri, este preferabil ca sediul / punctul de lucru să nu se identifice cu domiciliul proprietarului, o grădiniţă se poate amenaja chiar în interiorul locuinţei patronului, sau într-o anexă special amenajată a acesteia. În această situaţie s-ar economisi o sumă importantă de bani, care ar putea fi utilizaţi în alte scopuri cum ar fi dotarea cu materiale didactice, mobilier, echipamente.

Pregătire şi calificare
Personalul implicat în activităţile de zi cu zi (cele cunoscute sub denumirea împământenită de “educatoare”, dar care pot fi intitulate şi altfel) trebuie să îndeplinească o serie de criterii. Acestea trebuie să fie în primul rând pasionate, devotate muncii pe care o desfaşoară, dar şi să aibă o personalitate adecvată unei asemenea munci (răbdare, tact, înţelegere) având în vedere categoria căreia i se adresează.

Pentru multe din aceste persoane satisfacţiile morale ale muncii se apropie sau chiar primează în faţa celor materiale.

Majoritatea personalului didactic care activează în cadrul acestor instituţii are studii de specialitate, respectiv liceul pedagogic sau studii superioare pedagogice. Personalul este format din educatoare şi institutori. Cadrele didactice din învăţământul preşcolar trebuie să aibă norma de bază în unitatea respectivă. Directorii şi directorii adjuncţi sunt numiţi de inspectorul şcolar general.

Cadrul legal
Conform Legii Învăţământului, învăţământul preşcolar se organizează pentru copii în vârstă de 3-7 ani, în grădiniţe de copii cu program normal, prelungit şi săptămânal.

Grădiniţele se înfiinţează cu acordul obligatoriu al inspectoratelor şcolare, în condiţiile legii, pe baza unei documentaţii de evaluare. Criteriile de evaluare se referă la domeniile fundamentale de organizare şi funcţionare: personal didactic, conţinut, bază materială şi activitate financiară.
Procesul de evaluare cuprinde două faze:
- autorizarea de încredere, care acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie a unităţii rerspective;
- acreditarea, care acordă unităţii respective toate drepturile ce decurg din Legea Învăţământului.
În cazul învăţământului preşcolar (grădiniţe), acreditarea trebuie solicitată după cel mult 4 ani de la acordarea autorizaţiei de încredere.

Instituţiile şi unităţile de învăţământ particular se supun evaluării şi controlului, în condiţiile legii.

Vorbind cu prieteni si cunoscuti, dintre multele lucruri despre care sunt intrebat, doua intrebari revin in mod frecvent.
Prima este <>, iar cealalta - <>
La prima raspund cu usurinta ca, daca nu as fi avut incredere in viitorul acestei natiuni si daca nu as fi vazut semnale pozitive, nu m-as afla aici; acest raspuns ii multumeste pe majoritatea interlocutorilor mei. La cea de-a doua intrebare intampin unele dificultati. Cand raspund ca, dupa parerea mea, problema cea mai grava este lipsa unei mentalitati adecvate prezentului si, in plan comercial, lipsa intelegerii unor mecanisme de baza, dau nastere la discutii fara sfarsit.
Avand in vedere faptul ca este foarte important modul in care sunt infruntate situatiile cotidiene, am cautat motivatiile acestei probleme legate de mentalitate si analizand lucrurile fara prejudecati, am ajuns la unele concluzii pe care le consider destul de plauzibile. Va rog sa nu le luati ca <> sau <>, ci ca simple reflectii.
Totodata, as vrea sa fac o consideratie banala, dar aproape intotdeauna uitata: au trecut sase ani de la schimbarea regimului, si aceasta poate sa para mult sau putin, depinde din ce punct de vedere privesti.
Dar cel putin un lucru este sigur: cei care se gasesc astazi in piata muncii s-au nascut si au crescut intr-un regim diferit cu alte exigente, si au primit o pregatire scolara si mentala adecvata acelui regim.
Firesc, nu este treaba mea aceea de a judeca ce este bine sau ce este rau; ramane doar faptul ca, dupa cum arata Legea Evolutiei, cel care reuseste sa se adapteze schimbarilor de mediu supravietuieste; ceilalti pier.
Psihologia ne arata ca ceea ce invatam ca adulti are o putere mult mai mica asupra comportamentului nostru, in comparatie cu cea ce s-a invatat pe parcursul copilariei si ca invatamintele contradictorii nu duc la o sinteza, ci deseori traiesc separat in noi insine, determinand acele conflicte interioare pe care le cunoastem cu totii.

Am studiat cu oarecare constiinciozitate mecanismele economice ale trecutului vostru nu prea indepartat (cred ca sunt unul din putinii occidentali care au citit cele 980 de pagini ale <> din 1981 si, de asemenea, testele de <>) pentru a intelege prezentul.
Pe langa faptul ca unele idei mi s-au parut extrem de interesante (cel putin din punct de vedere academic), mi s-a parut evident un lucru: o serie intreaga de credinte si de modul de a actiona, care probabil au functionat in trecut, nu mai au acum nici o valoare. In primul rand, cel care a trait, a invatat si a lucrat intr-un regim de economie planificat, s-a vazut aruncat de la o zi la alta in arena <>, fara a avea instrumentele mentale necesare pentru a se descurca, devenind astfel o prada usoara pentru smecheri si necinstiti (Caritas, de exemplu).
Cel care a reusit sa faca afaceri, a facut-o mai mult din instinct si avand noroc decat in mod constient, transportand in plan comercial tehnicile marunte ale supravietuirii cotidiene.
Mai ales ca toti s-au gasit in fata unor concepte complet noi, care in trecut purtau <>: concurenta, economie de piata, cerere si oferta, marketing, publicitate...
Cel care a incercat sa se documenteze s-a gasit in fata unor tomuri voluminoase si docte de economie, intesate cu formule si explicatii greu de inteles, cu putina sau chiar fara aplicabilitate in lumea reala (sa ma ierte unii, dar parerea mea este ca majoritatea <> in economia din intreaga lume nu ar fi in stare nici macar sa gestioneze un chiosc...)
Desigur, nu este intentia mea sa tin cursuri de economie, ci, urmand abordarea din articolele precedente, as vrea sa reflectam impreuna asupra unor concepte de baza care guverneaza lumea afacerilor, concentrandu-ma, ca de obicei, asupra principiilor; poate vom descoperi impreuna ca lucrurile sunt mult mai simple decat par, daca se procedeaza corect.
Munca intre resurse si rezultate
Primul concept pe care as vrea sa-l abordez este chiar acela care sta la baza oricarei economii: acela al Muncii. Se pot scrie sute de pagini pe aceasta tema, dar mie imi plac lucrurile simple si evidente, si pentru aceasta as vrea sa las un moment la o parte complexitatile lumii contemporane pentru a descrie o situatie elementara.
Sa ne imaginam ca suntem naufragiati pe o insula parasita, departe de rutele comerciale. Dupa un prim moment de disconfort, prevazand ca vom ramane departe de civilizatie, pentru cine stie cat timp, ne resemnam si incercam sa ne organizam pentru a ne satisface cerintele fundamentale.
Care sunt acestea? Mancarea zilnica, evident, si un loc de dormit, ferit de animale salbatice si de ploaie. Apoi, odata rezolvata urgenta, vom cauta o solutie pentru a ne satisface cerintele intr-un mod cat mai regulat.
Ne dam seama ca avem o serie de alternative: putem sa incercam sa vanam unele animale mici, sa pescuim ceva sau sa cautam fructe comestibile. Pentru odihna putem sa cautam o grota pe care sa o infrumusetam sau, cu materialele pe care le avem la dispozitie, sa construim un adapost suficient de solid, poate in varful unui copac.
Din aceasta situatie simpla se pot trage deja o serie de invataminte:
A utiliza resursele disponibile pentru a fi transformate in ceva util, care sa ne satisfaca nevoile, reprezinta in mod sigur prima definitie a muncii.
In cazul nostru, rezulta clar ca:
- resurse exista, dar noi suntem cei care trebuie sa le gasim si sa le folosim; nimeni altcine nu o va face pentru noi;
- nu foloseste la nimic sa ne plangem de situatie sau de lipsa de resurse;
- nu foloseste la nimic sa cautam justificari, indiferent cat de reale pot parea (farfuria goala este un fapt obiectiv, restul sunt palavrageli);
- mai presus de orice, nu putem arunca asupra altcuiva vina pentru proasta utilizare a resurselor.
Acestea sunt principii generale, care trebuie sa fie asimilate, pentru a putea face fata exigentelor pietei libere si care stau la baza mitului american de <>.
Este evident ca, atunci cand aceasta filosofie este dusa la extrem, rezulta o societate individualista, competitiva si selectiva, cum, de fapt, este cea americana. Acest tip de filosofie, pentru cei nascuti si crescuti cu mentalitatea colectiva, de control centralizat, in care reasponsabilitatea deciziei revine intotdeauna altcuiva, poate reprezenta un adevarat soc.
La fel de evident este ca, oriunde, exista un stat care vegheaza ca existenta sa nu se transforme intr-o adevarata lupta <> pentru supravietuire.
Oricum, si aceasta este prima concluzie, in fiecare situatie exista resurse si posibilitati. Este sarcina noastra aceea de a le descoperi si folosi. Aceasta inseamna ca NOI suntem responsabili de rezultatele pe care le obtinem.
Nu util, ci deziderabil
Acum, presupunand ca suntem suficient de organizati si - actionand corect - ca am rezolvat problemele supravietuirii de zi cu zi, incepem sa ne plictisim si hotaram sa exploram putin insula noastra. Insula nu este chiar parasita; printr-unul din misterele sortii, este locuita si de alti naufragiati care, ca si noi, au o existenta autonoma.
Dupa ce am intalnit cativa si s-a facut sarbatorirea de rigoare, decidem sa ne organizam ceva mai bine viata.
Cu aceasta ocazie, descoperim ca altii au resurse si produse pe care noi nu le avem si viceversa si ca fiecare are o predilectie clara pentru o anumita activitate. Unul se descurca foarte bine in construirea de adaposturi, altul fabrica cele mai bune lanci, iar altul stie unde se gasesc cele mai gustoase fructe. Noi, cei care suntem foarte buni vanatori, dar prosti constructori, cerem celui care are cel mai bun adapost sa ne dea un pic de ajutor. Dupa unele tratative, cadem de acord cu restructurarea adapostului in schimbul a doi porci mistreti.
Nu abordam implicatiile sociale ale crearii unei societati organizate (dar o vom face); sa ne concentram asupra muncii. inainte de toate, descoperim ca valoarea muncii consta in REZULTATUL acesteia (adapostul restructurat) si ca acest rezultat poate fi schimbat cu alte marfuri, fiind supus acelorasi legi ale cererii si ofertei carora le sunt supuse bunurile (amintiti-va conceptul de "schimb" asupra caruia am insistat in articolele trecute).
Acesta reprezinta un salt fundamental in modul de gandire: foarte des tindem sa identificam valoarea muncii noastre cu oboseala, cu timpul consumat sau cu dificultatea muncii (si vom observa cum unele categorii de lucratori se joaca speculand acest echivoc).
Nu este asa: cand eu ma duc la vanatoare, nu conteaza cat timp am stat cu pusca la ochi, cat de geniali au fost capcanele sau cat de interesanta este teoria pe care am formulat-o cu privire la vanatoare.
Singurul lucru care conteaza este cantitatea de vanat cu care ma intorc acasa si posibilitatea de a-l schimba cu altceva, in cazul in care mie imi prisoseste.
Asa ca definitia noastra finala a muncii intr-o economie de piata va fi urmatoarea: Munca reprezinta realizarea a ceva deziderabil pentru cineva.
S-o analizam un moment:
- "ceva" este produsul sau, cum s-a mai spus, rezultatul;
- "realizarea" reprezinta momentul productiv, in care investim capacitatile si cunostintele noastre;
- "cineva" este detinatarul produsului (ce va fi individualizat - iata marketingul);
- "deziderabil" implica faptul ca destinatarul cunoaste produsul nostru si-l doreste (si iata si publicitatea).
Atentie! in acest adjectiv "deziderabil" se afla toate diferentele dintre o economie de piata si o economie socialista; aceasta din urma foloseste termenul de "utile".
Daca vi se pare putin, ganditi-va la implicatii:
"util" inseamna ca va trebui sa se exercite un control centralizat asupra noastra de catre aceeasi comisie de experti care v-a hotari ce este util sau nu, ce merita si cat este de important.
In schimb, "deziderabil" inseamna ca noi putem sa dorim ceva care poate parea complet inutil, daca nu chiar daunator (vezi alcoolul sau tutunul), in timp ce alte lucruri "utile" nu ni se par atat de importante.
Vom vedea in urmatoarele articole semnificatia tuturor acestora in relatie cu munca organizata, cu birocratia, cu castigul etc.
Deocamdata, va propun sa va puneti unele intrebari:
- Care este rezultatul muncii mele?
- Cat de mult se poate inlocui?
- Cat este de deziderabil?
- Pentru cine este deziderabil?
Daca reusiti sa va raspundeti cu onestitate, veti descoperi ceva nou si interesant. Buna reflectie!

Internetul reprezintă indiscutabil una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimelor decenii. Amploarea pe care a luat-o la nivel mondial este incomparabilă cu orice altă ramură a sferei serviciilor.
În anul 2000, statisticile înregistrau peste 400 milioane de utilizatori ai Internetului (cei mai mulţi în America de Nord, apoi în Europa) şi se estimează că spre sfârşitul anului 2003 – începutul anului 2004 numărul acestora va depăşi un miliard.

La nivelul ţării noastre, se înregistrează de asemenea progrese considerabile în ceea ce priveşte dezvoltarea acestui sector.
În anul 2001, pe plan naţional existau circa 900.000 calculatoare, distribuite astfel: 70% în birouri şi şcoli, 30% la domiciliul proprietarilor. În privinţa unităţilor de învăţământ, situaţia se prezenta în felul următor: în licee – un calculator la 225 elevi, iar în universităţi – un calculator la 50 de studenţi.
Gradul de penetrare al Internetului era, la sfârşitul anului 2001, de 4,5%, dar creşterea medie anuală în ultimii 5 ani a fost de 43%, foarte ridicată.
Primul Internet café a fost infiintat in anul 1995, iar de atunci numărul acestor localuri a crescut exponenţial.

Clienţii
În marea majoritate copii şi tineri, clienţii se împart în mai multe categorii. Cei mai mulţi sunt amatorii de jocuri în reţea, care petrec ore în şir în faţa calculatoarelor. De altfel, în structura veniturilor unui Internet café, jocurile în reţea deţin ponderea cea mai împortantă. Alte ‘segmente’ ale clientelei sunt constituite din cei care navighează pe Internet (foarte mulţi elevi, studenţi) sau din cei care pur şi simplu îşi verifică poşta electonică. O altă categorie de clienţi o formează oamenii de afaceri (în special cei aflaţi în tranzit, pentru că majoritatea firmelor deţin la sediu computere şi au acces la Internet).

Concurenţa
În oraşele mari Internet café-urile s-au înmulţit în ultima perioadă. Gama serviciilor oferite este foarte largă, începând de la cele simple, cu 2-3 computere şi câteva jocuri, până la cele foarte specializate.

Cele mai multe dintre ele pun la dispoziţia clienţilor între 10-15 calculatoare, câteva zeci de jocuri, acees Internet, IRC – chat, e-mail, servicii de tehnoredactare, editare texte, scanare, listare, asistenţă web-design. De asemenea localurile sunt dotate cu bar (cafea, băuturi, snack-uri).
În multe situaţii se poate vorbi de concurenţă neloială, întrucât numeroase Internet café-uri funcţionează fără a avea licenţă. Astfel, costurile lor sunt substanţial diminuate, iar acest lucru se reflectă în tarifele mai mici practicate. Ca nivel, “pirateria soft” în România se cifra, la finele anului 2001, la 77%.

Promovarea
Promovarea recomandabilă pentru un Internet café este una locală, deoarece ‘acoperirea’ este restrânsă. Se poate recurge la un insert (nu foarte costisitor) într-un ziar de anunţuri, la afişe/postere stradale, fluturaşi etc.
Oricum, localizarea reprezintă un element esenţial. Majoritatea clienţilor vor proveni dintr-o arie geografică relativ restrânsă, în special din imediata apropiere a unităţii, iar o politică de promovare greşit direcţionată către alte categorii de clienţi poate reprezenta o pierdere de bani nejustificată.

Costurile de început
Un prim aspect îl reprezintă cumpărarea/închirierea sălii deoarece, spre deosebire de alte afaceri, un Internet café nu poate fi plasat într-un apartament de bloc. Mai trebuie prevăzută şi o sumă de bani necesară pentru mobilarea acesteia.
Trebuie achiziţionate calculatoarele, trebuie asigurat un server, cumpărate jocuri, softuri originale (deşi se practică încă “pirateria software”, amenzile sunt usturătoare, iar măsurile luate sfârşesc de cele mai multe ori prin închiderea unităţii).
Preţurile pentru calculatoare (atât pentru sisteme cât şi pentru componente) s-au diminuat în ultimii ani în paralel cu evoluţia extrem de rapidă a tehhnologiei şi cu permanenta schimbare de generaţii în domeniul IT. Ritmul progreselor înregistrate face ca un computer cu o vechime de şase luni să fie deja considerat “depăşit” din punctul de vedere al performanţelor, uzat moral şi să fie necesară schimbarea acestuia.
Ca preţ, un calculator performant poate fi evaluat la 1000 €. Trebuie luată în calcul şi licenţa Windows (90 €). Preţul unui server se apropie de 1000 €.

Pregătire şi calificare
În România există mulţi tineri pricepuţi şi pasionaţi de calculatoare, care ar fi dispuşi să lucreze într-o asemenea unitate, chiar şi în condiţiile unui câştig mai modest, numai pentru a avea posibilitatea să-şi satisfacă hobby-ul. Trebuie prevăzut şi un sistem de rotaţie a personalului, având în vedere faptul că majoritatea sălilor de Internet funcţionează non-stop.

Cadrul legal
Probabil cea mai importantă reglementare care face referire la această activitate este Legea nr. 8/1996 a Dreptului de Autor şi a Drepturilor conexe, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 60 din 26 martie 1996.
Mai trebuie consultată şi Legea nr. 213/2002, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 324 din 16 mai 2002.

Constatam, în timp, ca între victorie si înfrângere se afla o granita nebanuit de fragila si alunecoasa. Si ca, paradoxal sau nu, cele mai periculoase sunt .... victoriile! Primul alergator soseste, de regula, cu cel mult o jumatate de secunda înaintea ultimului în celebrele curse de o suta de metri. Locurile se pot inversa, daca lupta de mentinere a avantajului, minim ca timp, nu va continua printr-un antrenament permanent. Victoria si linistea sunt, iata, notiuni incompatibile. Rezulta ca victoria ca atare - în sport, afaceri, politica, sau, de ce nu? în iubire - nu înseamna totul. Vom recunoaste, totusi, ca este incomparabil mai placuta decât înfrângerea.
As dori ca lucrarea de fata, care nu-si propune a fi un tratat academic, exhaustiv si, probabil, plictisitor, si nici un cod al bunelor maniere, sa schiteze idei menite sa va ajute nu numai sa nu pierdeti, ci chiar sa câstigati. În lupta fiecaruia cu el însusi, cu provocarile profesionale, cu viata. Domeniul supus atentiei dumneavoastra este cel al afacerilor, adica al celei mai vaste forme de comunicare sociala a zilelor noastre, el incluzând sfera relatiilor comerciale, administrativ-juridice, diplomatice, si altele. În ansamblul sau, el este privit ca fiind teritoriul negocierii pentru ca, în ultima instanta, avem de-a face în toate cu un lung sir de negocieri, cu finalitati diferite.
Negocierea este o stiinta pe care majoritatea o practicam, constient sau nu, profesionisti sau doar amatori, în fiecare zi si care se bazeaza pe psihologie, filozofie, economie, matematica si alte stiinte. Relativul nostru pionierat la acest capitol impune aflarea "regulilor jocului" (descoperite demult), însusirea si aplicarea lor. Ignorarea ideii ca sfera afacerilor, mult mai cuprinzatoare si mai vasta decât ar parea la o prima evaluare, cere un anumit tip de comportament, o abordare specifica si diferita de cea a comunicarii cotidiene de orice alta natura, sau supraevaluarea rolului intuitiei personale ca fiind suficienta pentru a ne "descurca", pot conduce catre esec. Capacitatea de a negocia în conditii de concurenta poate determina succesul sau ratarea activitatii unui om sau colectiv.
Mesajul lucrarii de fata este acela, ca exista o cultura a vorbirii si a relatiilor dintre oameni si ca ea este, fara a stabili proportia, stiinta si arta. Negocierea eficienta are nevoie de competenta, ca orice stiinta, de creativitate si imaginatie, ca orice arta, de profesionalism si abordare creatoare, ca ambele aceste sfere ale spiritualitatii noastre. Filozofia procesului de negociere le îmbina, pentru a facilita accesul civilizat în viata afacerilor al unei personalitati mature si motivate catre succesul individual, obtinut în contextul social. Mai mult, ideea de la care vom porni împreuna este aceea ca negocierea este un parteneriat cu celalalt în vederea unui avantaj reciproc si nu o situare pe pozitii de forta.
De ce cultura vorbirii? Pentru ca ea este mai vasta si mai diversificata decât cea scrisa, numita corespondenta de afaceri. Apoi, pentru ca despre cea din urma exista deja multe lucrari. De asemenea - pentru ca a comunica oral în afaceri este mai greu decât în scris, corespondenta comerciala având niste reguli si modele relativ stricte, care trebuie doar sa fie cunoscute si aplicate. Apoi, când comunicam în scris avem posibilitatea sa verificam si sa corectam textul, lucru aproape imposibil în comunicarea orala. Si nu în ultimul rând, am optat pentru acest domeniu constatând ca înca este suficient loc liber pentru acest segment pe piata noastra, lucrarile publicate si care au tangenta reala cu acest subiect nefiind numeroase.
Competenta de comunicare orala în afaceri, indiferent în ce limba o facem, este o componenta a culturii si profilului nostru profesional, deci ea ne reprezinta. Daca atunci când pasim pentru prima oara într-un birou aspectul nostru exterior, începând cu tinuta vestimentara adecvata, constituie factor de evaluare, la plecare capacitatea noastra de a comunica va fi prioritara. Orice limba dispune de un arsenal urias de mijloace menite sa faciliteze atingerea obiectivului comunicativ daca sunt aplicate corect, în functie de mediul si situatia data, de scopurile si tipul de vorbire pentru care vom opta. Comunicarea înseamna schimb de informatii, în primul rând, dar, într-un context mai larg, ea se constituie si într-o activitate de influentare si întelegere reciproca a interlocutorilor, care are loc în cadrul unui contact psihic, determinat de capacitatea noastra de a cunoaste si percepe particularitati ale personalitatii si grupului. Cel mai pretios element în afaceri îl constituie clientul, iar cel mai valoros client este cel permanent. Calitatea comunicarii este cea care poate aduce sau respinge clientul, care-l poate (sau nu) transforma în partener de durata.
Ceea ce astazi se numeste aspect comunicativ al vorbirii este forma moderna a retoricii stiinta de baza a antichitatii. Neoretorica este retorica zilelor noastre si înseamna, în primul rând, stiinta unei vorbiri eficiente, capacitatea de a atinge scopul propus prin mijloace ale vorbirii. Aceasta presupune, alaturi de o stapânire corespunzatoare a limbii (începând cu cea materna), cunoasterea aspectului psihologic si etic al comunicarii. O cultura verbala corespunzatoare este o componenta a prestigiului profesional al purtatorului ei, dar si al institutiei pe care acesta o reprezinta. De aceea, sper ca nu vor obiecta economistii daca as considera-o, chiar, o categorie economica si, deci, o posibila componenta a paradigmei stiintei economice. Ea stabileste tehnici de comunicare a caror eficienta a fost, deja, verificata în timp si care va vor fi prezentate în aspectele lor esentiale. Aplicarea lor depinde de capacitatea de receptare a cititorului. Ele trebuie sa primeasca, indiscutabil, atentia cuvenita la toate nivelele de functionare ale unei institutii, firme, companii, întrucât, dupa cum arata cercetarile recente desfasurate de American Management Association , 75% din timpul petrecut la serviciu este alocat diferitelor forme de comunicare.
Sperând ca argumentul v-a incitat sa lecturati aceasta carte, nadajduiesc ca ea va contribui la succesul profesional real, pe care vi-l doresc tuturor!

adevarul despre munca

1.Muncesti in ture pana tarziu in noapte.....
Tocmai ca o prostituata.

2. Esti platit sa faci clientul fericit......
Tocmai ca o prostituata.

3. Clientul iti plateste o multime de bani, dar angajatorul isi tine aproape fiecare banut ptr el...
Tocmai ca o prostituata.

4. Esti rasplatit pentru implinirea viselor clientului...
Tocmai ca o prostituata.

5. Relatiile de prietenie se duc naibii si ajungi sa-ti petreci timpul cu oameni din aceeasi profesie ca si tine...
Tocmai ca o prostituata.

6. Cand trebuie sa te intalnesti cu un client, trebuie sa fii
intotdeauna bine dispus si frumos imbracat...
Tocmai ca o prostituata.

7. Dar cand te intorci acasa arati de parca te-ai intoarce din iad...
Tocmai ca o prostituata.

8. Clientul intotdeauna vrea sa plateasca mai putin, dar asteapta lucruri incredibile de la tine...
Tocmai ca de la o prostituata.

9. Cand oamenii te intreaba despre job-ul tau, ai dificultati in a le explica ceea ce faci de fapt...
Tocmai ca o prostituata.

10. In fiecare zi cand te trezesti , iti spui: "N-am sa-mi mai petrec restul vietii facand asta."
Tocmai ca o prostituata.

Afaceristi europeni
1. Société Générale : le braquage du siècle

24 janvier 2008 : coup de tonnerre dans l'univers des traders français… Jérôme Kerviel, jeune courtier de 31 ans à la Société Générale, a réussi à détourner 5 milliards d'euros au nez et à la barbe de sa hiérarchie. Comment un seul homme est-il parvenu à déjouer tous les systèmes de contrôle de risque de la banque ? C'est une des questions à laquelle devra répondre le président de la banque Daniel Bouton. Ce dernier s'apprêtait à annoncer à ses actionnaires un bénéfice net de 5,5 milliards d'euros pour 2007 quand la nouvelle est tombée…



2. La justice plonge Forgeard et EADS dans une zone de turbulences

L'ex-patron d'EADS à quitté la société avec une indemnité de départ de 8,5 millions d'euros. Aujourd'hui placé sous contrôle judiciaire, il doit verser une caution d'un million d'euros. Noël Forgeard est soupçonné d'avoir profité d'informations "privilégiées" sur les retards de production de l'avion géant A380 et sur le programme A350, pour vendre en novembre 2005, puis en mars 2006 ses stock-options de la société, ce qui a rapporté 4,342 millions d'euros avant impôts.
3. Vivendi : irrégularités comptables

Vivendi Universal - été 2002. Jean-Marie Messier le patron "J6M", caricaturé (Jean-Marie Messier moi-même maître du monde) par les Guignols de Canal +, est limogé. En cause : une dette camouflée de 19 milliards € due à d’importantes acquisitions. Messier s’en va en espérant toucher un chèque de départ de 20 millions d’euros… Espoir déçu !

4. Enron : maquillage comptable

Comment un courtier en énergie aux 100 milliards de dollars de chiffre d’affaires annuel a distribué des millions en primes de départ et stock option avant de mettre la clef sous la porte brutalement en décembre 2001 ? Les dirigeants du groupe, dont le PDG Kenneth Lay (décédé d’une crise cardiaque en 2006) ont été reconnus coupables d’avoir trafiqué les comptes.




5. Worldcom : fraudes comptables


Condamné à 25 ans de prison, Bernard Ebbers, l'ancien patron de Worldcom a écopé d’une sanction historique. En cause : fraudes et faux en écriture à hauteur de 11 milliards de dollars entre 2000 et 2002. Le but : gonfler les résultats de l'entreprise pour rassurer les investisseurs et les marchés.





6. Crédit Lyonnais : dissimulation d’informations ?

1993 sonne la fin du Crédit Lyonnais. Reste le litige qui oppose l’ex-établissement financier à Bernard Tapie. Un tribunal arbitral va reprendre le dossier prochainement. En cause : la revente d’Adidas en 1992. Le Lyonnais, alors mandataire bancaire, aurait encaissé 2 milliards de francs via ses filiales, sans en informer le groupe Tapie.




7. Parmalat : falsification de résultats

Décembre 2003. Le géant des produits laitiers italien Parmalat annonce sa banqueroute. En cause : un trou de 14 milliards d'euros dans les comptes de l'entreprise. 135 000 épargnants italiens ont tout perdu. Une vingtaine de responsables - dont Calisto Tanzi - sont accusés de « banqueroute frauduleuse (entre autres) » et risquent jusqu’à 15 ans de prison.




8. Rhodia : irrégularités comptables ?

C’est l’histoire d’un financier qui investit son argent dans l’entreprise chimique et qui perd quelque 40 millions d’euros. Le risque de la bourse ? Hughes de Lasteyrie (décédé en juillet 2007) est alors convaincu d’avoir été dupé par les anciens administrateurs de Rhodia, dont peut-être Thierry Breton. La justice suit son cours.




9. UIMM : une caisse noire ?

Denis Gautier-Sauvagnac, président de l’UIMM, aurait-il effectué des retraits suspects sur le compte de la fédération patronale pour distribuer de l’argent à des syndicats « amis » ? L’enquête préliminaire du Parquet de Paris devrait le dire. En cause : 5,64 millions d’euros prélevés en liquide sur le compte entre 2000 et 2007.




10. ARC : détournements de fonds

Juin 2000. Jacques Crozemarie, fondateur et ancien président de l’Association de recherche sur le cancer, est condamné en appel à quatre ans d'emprisonnement (peine qu'il purgera entièrement) et 2,5 millions de francs d'amende pour « abus de confiance » et « recel d'abus de biens sociaux », au préjudice des donateurs.
11. Elf : détournements de fonds

En novembre 2003, Alfred Sirven est condamné à 5 ans de prison et un million d'euros d'amende. Il sera remis en liberté sous caution en mai 2004, mais décède neuf mois plus tard d'un malaise cardiaque. Silence de celui qui en savait « assez pour faire sauter vingt fois la République »... Reste les détournements de fonds de plusieurs centaines de millions d'euros entre 1989 et 1993.

Urmeaza aceste sfaturi pentru a te asigura ca toti angajatii tai inteleg valoarea pe care o da un bun serviciu cu clientii.

Este important serviciul cu clientii? Este aceasta responsabilitatea fiecarui anagajat?
Evident, raspunsul clar la cele doua intrebari este da. Si mai mult de atat, responsabilitatea majora de a crea o atmosfera prietenoasa incepe cu tine, care esti seful lor. Nu numai ca esti responsabil sa ii inveti cum sa ofere servicii de calitate clientilor si cum sa fie prietenosi, dar, ca lider al lor, trebuie sa le demonstrezi acest comportament si sa fii un model in fata lor. Fara exemple pozitive din partea ta, nici ei nu vor dori sa isi imbunatateasca atitudinea.

Dar de ce este atat de important pentru succesul companiei serviciul cu clientii?

Chiar daca angajatii tai lucreaza sau nu ca agenti la serviciul cu clientii sau ca manageri ai organizatiei, trebuie sa inveti toti angajatii sa aiba aceleasi valori si sa urmeze aceeasi directie: daca urmeaza sa creezi un mediu pozitiv si productiv, toti trebuie sa vorbeasca si sa se raporteze la clienti si potentiali clienti, ca si cum fiecare client ar fi al lor. Pentru ca, daca te gandesti mai bine, chiar sunt.

Spune tuturor angajatilor tai sa ia in considerare acest adevar. In cazul in care clientii nu se intorc si nu mai cumpara produsele sau servciile companiei tale, nu va mai exista o companie. Si, evident, daca nu va mai fi o companie sau daca esti constrans sa o micsorezi, multi dintre oamenii care lucreaza acum pentru tine ar putea sa isi piarda joburile.

Pun pariu ca asa vei atrage atentia angajatilor tai.

Ce inseamna mai exact un serviciu cu clientii optim? Inseamna modul pozitiv de a relationa cu oamenii, aratandu-le ca iti pasa de nevoile, actiunile, achizitiile facute si de procesul de cumparare, indiferent cat de scump, complicat sau lung ar fi. Scopul tau este sa faci fiecare client sa plece cu zambetul pe buze, sa se simta ca au fost tratati cum trebuie de tine si de angajatii tai, si sa plece fericiti ca au cumparat doar ce au vrut si ce au avut nevoie.

Dar de ce este crucial un serviciu cu clientii optim? Nu se vor intoarce clientii oricum, daca pretul tau este unul bun? Nu neaparat. Daca vrei sa ramana fideli, trebuie sa ii satisfaci, usurandu-le procesul de cumparare, ceea ce ii va determina sa te mai viziteze. Trebuie sa intelegi ca daca nu se simt tratati bine, nu vor deveni cumparatori fideli.

Iti prezentam cateva puncte pe care trebuie sa le impartasesti cu angajatii tai pentru a-i determina sa ofere servicii de calitate cumparatorilor.

Un bun serviciu cu clientii inseamna:

1. Sa creezi o atmosfera pozitiva de cumparaturi, atat pentru prima data, cat si pentru clientii care fac cumparaturi repetate.
2. Sa fii dispus sa prezinti informatiile si nevoile de cumparare fiecarui potential client.
3. Sa fii dispus sa transformi potentialii clienti in clienti fericiti si multumiti. Acestia se intorc mereu pentru alte cumparaturi.

Urmatorul pas pe care trebuie sa il faci este sa inveti si sa iti motivezi angajatii sa demonstreze urmatoarele comportamente de succes in serviciul cu clientii:

• Nu vorbi cu colegii sau la telefon cand vezi ca un potential comparator se apropie.
• Priveste clientul in fata, zambeste si arata-te fericit pentru ca se afla acolo.
• Intreaba-l cu ce il poti ajuta sau sfatui.
• Furnizeaza-i informatii intr-o maniera placuta, si aducandu-ti aminte mereu sa zambesti.
• Intreaba daca il mai poti ajuta cu altceva pentru ca el sa poata lua decizia corecta.
• Zambeste si spune “la revedere”, incurajand clientul sa se intoarca cu alte intrebari.
• Spune numai lucruri care au sens si care pot veni in ajutorul lui.

Si nu uita ca cea mai importanta trasatura a unei interactiuni cu un potential client ii vor aminti acestuia cat de saritori sunt angajatii, cat de multumiti sunt clientii care pleaca de acolo cu un produs sau cat de incantator este procesul de cumparare.

Fara indoiala, acesti clienti multumiti se vor intoarce la nesfarsit daca vor gasi atmosfera in care se simt bine. Iar acest rezultat apare datorita atitudinii, politetei si dorintei de asistare a clientilor, aratate de angajatii tai.

Pe la sase ani am invatat sa fac singura cumparaturi. Aceasta etapa a generat in mintea mea o serie de intrebari precum „De unde vin banii?” si „Unde se duc?”.

Imi amintesc ca l-am intrebat pe tatal meu intr-o zi de ce sunt banii asa importanti si cum e posibil sa schimbam o bucata de hartie pe o ciocolata. Bineinteles ca tata nu avea cum sa imi explice mie, la acea varsta, cum bate BNR-ul moneda, asa ca a ales o explicatie potrivita: mi-a spus ca banii sunt facuti dintr-o hartie speciala, care se gaseste foarte greu si de aceea sunt ei foarte pretiosi.

Acel raspuns a generat o alta serie de intrebari, la care din pacate nu am mai primit tocmai cele mai potrivite raspunsuri. Asadar, tata nu m-a invatat cum sa cheltuiesc banii eficient, cum sa economisesc sau cum sa fac ca sa ii inmultesc.

De ce nu m-a invatat? Pentru ca, la fel ca toti romanii din acea perioada, tatal meu nu constientiza importanta educatiei financiare. Desi stia foarte bine ca viata noastra se invarte in jurul banilor, nu isi dadea seama ca trebuie sa invatam cat mai multe despre ei. Nu stia ca scopul nostru nu trebuie sa fie sa muncim pentru bani, ci banii sa lucreze pentru noi.

Cand am crescut mai mare, prin scoala generala, avand vacanta mare disponibila, am vrut sa ma angajez. Parintii mei nu au fost de acord, pe motiv ca „am timp toata viata sa muncesc”. Ramasa cu gandul la filmele americane in care totii copii lucrau in vacanta, strangeau bani, iar la sfarsitul verii isi cumparau biciclete, am zis ca probabil parintii mei au mai mare dreptate. Si din pacate „profetia” lor s-a adeverit, iar eu am pierdut niste lectii importante legate de bani, pe care pustii americani le primeau muncind in vacanta.

Au trecut ceva ani de atunci. Filmele americane nu au schimbat prea mult conceptiile parintilor din ziua de azi. Exista inca multi parinti care muncesc din greu pentru a le oferi copiilor totul, fara ca ei sa faca nimic, exista „copii” de 23-24 de ani care nu au produs 1 leu in viata lor, exista oameni inteligenti care fac scoli de afaceri si care isi asteapta luna de luna salariul de la cei pentru care banii lucreaza. De ce? Pentru ca nu au primit educatie financiara inca de mici copii.

Odata cu venirea crizei, oamenii au inceput sa constientizeze ca ceva le lipseste si cred ca tocmai sunt in plin proces de descoperire. Cred cu tarie ca romanii se vor responsabiliza si vor dori sa invete cum sa foloseasca banii, cum sa faca educatie financiara in familie si cum sa-si lase copiii sa munceasca de mici, pentru a nu fi nevoiti sa lucreze cand vor fi mari!