In multe cazuri, un nou job este un motiv de bucurie. Dar chiar si cea mai spectaculoasa schimbare in cariera poate produce stress si anxietate chiar si numai la gandul terenului necunoscut de acolo, unde toti in afara de tine stiu cum stau treburile. Intr-un timp scurt trebuie sa inveti multe lucruri, de la topografia firmei pina la procedurile si politicile locale. Trebuie sa-ti folosesti la maxim flerul pentru a simti ce se asteapta de la tine si a "mirosi" stilul de lucru (si nu numai) al colegilor si sefilor. Si trebuie sa-ti formezi o noua retea de relatii sociale care sa o inlocuiasca pe cea lasata in urma.
Citeva strategii care te pot ajuta sa treci mai usor peste acest stress:

Fii mai indulgent cu tine !
In timp ce te simti prost ca nu mai stii unde este cabinetul lui X sau ca ai uitat iar un detaliu al unei proceduri care ti-a fost explicat de trei ori, gindeste-te ca nimeni nu se asteapta sa fii perfect in primele saptamani de lucru. Acorda-ti un timp pentru a a invata. Dar fii sistematic in a studia noul teritoriu si construieste-ti incet-incet (nu prea incet ...) o schema mentala foarte clara a tot ce te inconjoara.

Creeaza-ti o retea de relatii sociale.
Relatiile colegiale sunt ca o a doua familie pentru multi. De aceea, destui oameni considera munca intre straini ca pe ceva foarte stresant. La gindul ca vei suferi dupa atmosfera si prietenii pe care le-ai lasat in urma odata cu fostul job, poti face greseala de a petrece majoritatea timpului liber cautind sa fii in compania fostilor colegi. Nu spune nimeni sa-ti abandonezi prietenii, dar trebuie sa nu pierzi nici o ocazie de a stabili relatii noi cu actualii colegi.

Simte-te ca acasa.
Adu cat mai curind posibil o fotografie, o planta sau alte obiecte personale de acasa sau de la fostul loc de munca. Foloseste toate metodele personale de lucru care se potrivesc in noul loc. Cu cit te vei simti mai familiar, cu atit mai repede vei trece peste stresul schimbarii locului de munca.

Da tot ce poti.
Oricare ar fi sentimentele tale referitoare la schimbarea in cariera, dedica-te 100% noului job in aceasta prima parte, a acomodarii. Chiar daca nu-ti surade acest gand, lasa deoparte resentimentele, nu vei avea de suferit decit daca aceasta devine o practica pe termen lung. Indiferent care ar fi interesele tale aici, le vei gasi rezolvarea facand totul cit de bine poti, de la inceput. Si anxietatea va fi repede inlocuita de sentimentul ca esti util si ai succes.

În România, piaţa serviciilor de alimentaţie este în creştere în ultimii ani.
Serviciile de livrare la domiciliu/sediu, în special în cazul pizzeriilor, au luat o amploare deosebită în ultima perioadă, mai ales în Bucureşti şi în marile oraşe. Avantajul unui sistem care oferă livrare la domiciliu se referă la asigurarea unui volum zilnic de vânzări relativ constant, deoarece astfel consumatorul nu se mai izbeşte de restricţii cum ar fi condiţiile meteo, comoditatea, programul de lucru sau alte evenimente neprevăzute care împiedică deplasarea.
Diferenţierea dintre multitudinea de firme care prestează acest serviciu constă în:
gama şi calitatea produselor oferite;
preţurile practicate;
timpul de livrare.
Oferta poate include şi alte produse, ca de exemplu băuturi, cafea, ţigări etc.

Clienţii
Serviciile de livrare pizza la domiciliu au două mari grupe de clienţi “tradiţionali”: personalul firmelor, care comandă produsul în pauza de masă din timpul prânzului sau în cursul după-amiezii şi consumatorii “casnici”, care lansează comenzile de acasă, cu precădere seara.
Aşadar se recomandă un program flexibil, care să acopere toate intervalele orare cu cerere ridicată.

Concurenţa
În ceea ce priveşte concurenţa, există trei categorii de furnizori pe piaţă: unităţile cu servire tip “restaurant”, cele cu livrare la domiciliu şi cele mixte (restaurant + livrare). Fiecare se adresează unor categorii de clienţi bine definite:
- primele vizează acei clienţi care, pe lângă servirea propriu-zisă a mesei, urmăresc şi o componentă de loisir (relaxare, petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber);
- următoarele (cele cu livrare la domiciliu) se adresează cu precădere unor persoane ocupate, în criză de timp, pentru care servirea mesei este o necesitate fiziologică pe care încearcă să şi-o satisfacă, cu un consum minim de timp;
- cele mixte urmăresc să câştige clienţi aparţinând ambelor categorii descrise mai sus.
Se constată o aglomerare a furnizorilor acestui produs în zonele centrale ale marilor oraşe şi mai ales în Bucureşti. De aceea, o afacere nou-înfiinţată în acest domeniu ar avea reale dificultăţi în a se adresa întregii mase de consumatori, astfel fiind necesară o abordare de tip “nişă” a pieţei.
Înca din momentul realizării planului afacerii trebuie gândit bine care este grupul “ţintă” către care urmează să se îndrepte oferta firmei, pentru a identifica şi dimensiona corect nevoile acestora (de exemplu: persoane cu un anumit
nivel al veniturilor sau locuitorii unui cartier învecinat, asftel încât livrarea să se poată face în timpul cel mai scurt). În funcţie de acest grup de potenţiali clienţi se stabilesc toate celelalte coordonate privind activitatea viitoare a firmei: localizarea (spaţiul), personalul, politica de stabilire a preţurilor, strategia de promovare.

Promovarea
Pentru o afacere mică, aflată la momentul debutului, trebuie aleasă o strategie promoţională care să se adreseze precis segmentului de consumatori ales, în rândul cărora să genereze un impact puternic cu cheltuieli minime, evitându-se pe cât posibil o reclamă de proporţii ample, care nu ar genera rezultate pe măsură.
Se poate folosi ca metodă eficientă - şi relativ ieftină - răspândirea de pliante cu datele de contact ale firmei şi o prezentare sumară a ofertei (tipuri de pizza, eventual băuturi răcoritoare etc.).

Costurile de început
O asemenea afacere necesită costuri de pornire destul de ridicate.
În afara costului înfiinţării unei societăţi comerciale (de aproximativ 300 $ pentru o societate tip SRL), trebuie adăugate o serie de costuri aferente autorizaţiilor care trebuie obţinute.
Pentru desfăşurarea efectivă a activităţii este necesar un spaţiu de producţie (bucătăria), nu foarte mare, dar suficient încât să nu pericliteze respectarea regulilor de igienă alimentară. În condiţiile în care firma se ocupă doar de livrări, locaţia este mai puţin importantă şi, implicit, costurile aferente cumpărării/închirierii spaţiului sunt mult reduse. Dacă proiectul prevede, pe gă livrarea la domiciliul clientului, şi posibilitatea servirii în sistem “restaurant”, atunci cheltuielile vor creşte considerabil, proporţional cu mărimea şi încadrarea unităţii, ca şi problemele legate de obţinerea unor autorizaţii suplimentare.
De asemenea trebuie anticipat costul echipamentelor: o linie de panificaţie italiană cuprinde, în mod obligatoriu, un cuptor (simplu, dublu), cameră de dospire automată, malaxor, modelator, cernător făină. Alături de acestea pot fi incluse şi alte echipamente. În funcţie de dotările care intră în componenţa sa, o astfel de linie de panificaţie achiziţionată “second-hand” poate costa între 20.000 şi 50.000 € (preţuri estimative).
Mai poate fi luată în calcul şi varianta achiziţionării acestor echipamente separat, bucată cu bucată, în raport cu necesităţile. Orientativ, putem aprecia preţul unui cuptor de pizza din inox la 5000 €, o masă specială de pregătire a pizzei la 1500 €, o hotă la 2000 €. Un frigider costă între 1000 şi 2000 €, iar o cameră frigorifică între 2000 şi 4000 €.
Mai trebuie cumpărat (minimum) un automobil pentru deservirea clienţilor, sau chiar mai multe, în funcţie de fluxul comenzilor şi de aria de acoperire. Costul acestuia variază extrem de mult, în raport cu marca, vechimea, starea de funcţionare etc. O variantă ar putea fi, în special pentru faza-pilot, distribuţia prin intermediul bicicletelor sau chiar pe jos, în cazul în care zona de livrare este restrânsă. Costurile de mai sus sunt orientative şi trebuie luate ca atare. Printr-o cercetare amănunţită a costurilor (absolut obligatorie în luarea unei decizii investiţionale) se poate obţine o economie importantă faţă de costurile prezentate aici.

Pregătire şi calificare
Pentru a avea succes într-un asemenea demers, este necesară o combinaţie a mai multor calităţi. Sunt deopotrivă importante:
- cunoştinţele în domeniul artei culinare ale personalului care se ocupă de producţie, şi care pot fi atestate prin diverse diplome şi certificate recunoscute pe plan naţional;
- amabilitatea şi politeţea personalului implicat în livrare;
cunoştinţele despre piaţă, calităţile psihologice şi receptivitatea în faţa solicitărilor clienţilor, din partea
persoanelor din conducere şi a celor care se ocupă de logistică.
Din cauza faptului că este vorba despre o unitate de alimentaţie publică, întregul personal va trebui să facă dovada însuşirii noţiunilor fundamentale de igienă, prin absolvirea unui curs organizat de Institutul de Igienă.
Cadrul legal
Cel mai important aspect care trebuie avut în vedere în cadrul serviciilor de alimentaţie se referă la obţinerea tuturor autorizaţiilor pe care le presupune funcţionarea legală a afacerii. În primul rând ne referim aici la avizul sanitar (care trebuie obţinut înainte de amplasarea, construcţia sau amenajarea obiectivelor) şi autorizaţia sanitară (care trebuie obţinută înainte de punerea în funcţiune a obiectivelor). Autorităţile responsabile de emiterea acestor documente sunt: direcţiile de sănătate publică, agenţiile de protecţie a mediului şi direcţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului judeţene sau ale Municipiului Bucureşti. De asemenea sunt necesare: autorizaţia de mediu, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii şi din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor.
În plus, trebuie obţinută licenţă de fabricaţie pentru produsele care urmează a fi comercializate (se obţine de la Direcţia Generală resurse şi politici agroalimentare din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială se află unitatea).

Alte acte normative aplicabile acestei activităţi includ:
--Hotărârea nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 866 din 2 decembrie 2002;
--Regulament din 25 iunie 1999 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei cu privire la acordarea licenţelor de fabricaţie agenţilor economici care desfăşoară activităţi în domeniul producţiei de produse alimentare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 13 iulie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
--Metodologia din 14 iunie 2001 a Ministerului de Interne privind elaborarea scenariilor de siguranţă la foc, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 570 din 12 septembrie 2001.

Activităţile desfăşurate în aceste unităţi intră sub incidenţa Ordinelor Ministerului Sănătăţii nr. 975/16.12.1998 (privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente) şi nr. 976/16.12.1998 (privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor).

ni de-a randul, fabricantii de automobile din Detroit au mizat pe aspectul masinii mai alungit si mai scund. Cu trecerea anilor, masinile au capatat o forma aerodinamica, mai atractiva.

Si atunci a aparut modelul Volkswagen Beetle. Mic, rotofei si urat.

Metoda traditionala de promovare a modelului Beetle ar fi presupus bagatelizarea defectelor si exagerarea calitatilor. "Hai sa angajam un fotograf din lumea modei, care sa poata face ca masina sa arate mai bine decat in realitate." Cam asta ar fi fost tehnica obisnuita de promovare.

Dar nisa aleasa de Volkswagen a fost dimensiunea. Cea mai eficienta reclama difuzata vreodata de Volkswagen a fost cea in care compania isi declara pozitia clar, fara echivoc: " Think small".

Doua cuvinte simple si acest slogan a rezolvat doua probleme dintr-o data. A stabilit pozitia modelului Volkswagen si l-a facut pe consumatorul potential sa puna la indoiala faptul ca ceea ce este mai mare este neaparat si mai bun.

Desigur, eficienta acestei abordari depinde de existenta unei nise libere in mintea consumatorului potential. Nu spunem ca nu existau alte masini mici pe piata in momentul lansarii noului Beetle. Existau, dar nimeni pana atunci nu isi asumase aceasta pozitie.

Ce au in comun afacerile cu Horoscopul? Ei bine, ai fi surprins sa afli ca cei mai mari oameni de afaceri activeaza exact in domeniile specifice zodiei lor! Mai mult, unii chiar isi consulta periodic zodiacul pentru a afla daca noua lor idee va avea succes si daca le este sau nu predestinata!

BERBEC

Cei nascuti sub semnul Berbecului sunt adesea deschizatori de drumuri, descoperitori sau oameni de afaceri care cladesc din nimic!

Un manager berbec va face tot posibilul ca firma lui sa fie cea mai profitabila si cea mai cunoscuta in piata!



TAUR
Taurul este un personaj de neclintit, de nepatruns, pentru care stabilitatea este cel mai important lucru din lume.

Pentru un astfel de iubitor al stabilitatii, caminul va avea o valoare fundamentala. De aceea, adesea, ei vor face cariera in prefesii legate de locuinta.


GEMENI
Geamanul va fi un foarte bun om de afaceri! Nimeni nu are puterea sa de convingere si, mai ales, farmecul sau cu care reuseste sa-si atraga clientii.

Iar pasiunea cu care el va desfasura orice tip de activitate il va purta garantat catre culmile succesului!

RAC
Guvernat de Luna, racul este pasnic, visator si traditionalist. El are un dezvoltat simt al trecutului si al valorilor din timpurile de demult.

Ca urmare, vor demara adesea afaceri in domenii care tin de trecut, de tot ce este vechi si misterios.

LEU
Zodie de foc, Leul este zodia puterii, a capacitatii de a conduce. Se spune despre Leu ca este „conducatorul” tuturor celorlalte zodii, el intrunind toate calitatile necesare pentru a fi lider in domeniul pe care si-l alege.

Nativii in Leu vor avea mare succes ca sefi; ei vor inspira celor din jur incredere si dorinta de a face intotdeauna ceva mai mult.

FECIOARA
Nativii in Fecioara sunt oamenii realitatii si lucrurilor exacte. Ei vor dori mereu sa solutioneze orice problema, indiferent de complexitate, la fata locului.

De asemenea, cei nascuti sub acest semn nu vor suporta neregularitatile si vor cauta tot timpul sa le indrepte, cu orice pret.

BALANTA
Zodie de aer, Balanta este cel mai „sociabil” semn al zodiacului. Nativii acestei zodii sunt oameni bine primiti in societate datorita firei lor agreabile si abilitatilor de comunicare cu care sunt inzestrati.

Cei nascuti sub semnul Balantei sunt mari iubitori ai frumosului, ai artei in special.

SCORPION
Personale nascute sub aceasta zodie vor lupta toata viata pentru onoruri si prestigiu, dorinta lor ascunsa fiind de a ajunge bogati, de a scapa de grija zilei de maine.

Scorpionul este un personaj cunoscut drept foarte convingator si eficient in actiunile sale.

SAGETATOR
Persoanele nascute in Sagetator au o oarecare capacitate de a „privi” viitorul. Ei vor identifica situatiile dificile din timp si isi vor recunoaste partenerii de afaceri lasi sau tradatori.

Sagetatorul va incerca pe cat posibil sa serveasca interesului general si cauzelor care ii pot aduce renumele printre semeni.

CAPRICORN
Nativii in Capricorn au personalitati foarte bine conturate si foarte complexe. Disciplinati, decisi, rabdatori si echilibrati, acestia sunt rezistenti la orice fel de agresiuni din mediul exterior.

Dorinta de a se descurca singur face din Capricorn un sef perfect.

VARSATOR
Mereu schimbator, Varsatorul da dovada si de o mare flexibilitate in idei, el iubind originalul si misterul.

Persoanele nascute sub acest semn stabilesc usor legaturi de durata cu ceilalti semeni, iar ca sefi sunt agreabili si pretuiti de catre subalterni.

PESTI
Apa inseamna, in cazul Pestilor, curatenie interioara, puritate. Un Peste va dori mereu sa faca ordine printre cei din jur, in sensul perfectionarii lor.

Isi doreste sa aiba langa el oameni „verticali” si nu suporta lipsa de incredere in propria persoana.

Chestionarul este un instrument cu ajutorul caruia se culeg informatii de pe piata intr-o cercetare directa de marketing,alcatuit dintr-o succesiune logica de intrebari.Cercetarea directa de marketing poate fi orientata spre diverse probleme care caracterizeaza o piata.
Teme:
a) Piata in general;cele 2 componente ale sale cererea si oferta de marfuri sau/si servicii
b) Nevoile si comportamentul consumatorului
c) Produsul
d) Pretul
e) Plasamentul(distributii)
f) Promovarea
g) Relatiile firmei cu piata
h) Resursele firmei in comparatie cu cerintele pietei
Etapele de elaborare a unui chestionar
1. determinarea informatiilor necesare pentru efectuarea studiului de piata
2. formularea intrebarilor(si eventual a raspunsurilor posibile)pe baza carora se obtin informatiile necesare
a. intrebari filtru menite sa separe subiectii in doua sau poate trei categorii(consumatori/nonconsumatori),(consumatori relativi/nonconsumatori absoluti)
b. intrebari de continut
c. intrebarile de verificare sau de control au menirea de a verifica veridicitatea raspunsurilor la 1 sau 2 intrebari de continut
d. intrebarile de identificare care au menirea de a identifica segmentul de consumatori din care face parte subiectul
3. ordonarea intrebarilor dupa tipuri
4. aplicarea chestionarului pe un esantion redus,intr-o ancheta pilot de testare
5. reformularea chestionarului
Aplicarea in forma finala

Activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare intreprinzatorul particular trebuie sa fie licita.
Ea se va incadra:
1. Productie
2. Constructii
3. Comert
4. Sesvicii
Activitatile care vor compune obiectul de activitate trebuie formulate in doc.,constitutive ale firmei in conformitate cu CAEN.
Industrie
 Industrie extractiva:exclusa de la activitatea firmelor private
 Industrie prelucratoare:
 Metalurgia
 Confectii
 Textila
 Aparate de mass-media
 Produse alimentare
 Prelucrarea titeiului
 Industria energetica:
 Regia autonoma a apei
 Regia autonoma a gazelor
Agricultura
 Productia agricola vegetala
 Cereale
 Boabe
 Legume
 Fructe
 Plante tehnice
 Plante nutret
 Vii
 Productia agricola animala
 Carne
 Lapte
Constructii
 In regie
 In antrepriza
 Constructii noi si reparatii capitale
 Intretinere si reparatii curente
Comert

 Cu ridicata
 Cu amanuntul
 Marfuri alimentare / nealimentare
 Prestari servicii+comert:interior / exterior
Serviciile
 Servicii de piata prestate pentru populatie
 Servicii de piata prestate pentru agenti economici

Forma de societate in care se dezvolta firma(sau a se infiinta)va fi aleasa in functie de caracteristicile pe care intreprinzatorul vrea sa i le atribuie.Aceste caracteristici sunt:
1. capitalul necesar si modul de obtinere a acestuia
2. profitul net estimat
3. calificari si competente speciale
4. experiente in afaceri
5. perspective de dezvoltare a afacerii
6. cota de participare la capitalul social
7. taxele initiale necesare pentru initierea afacerii
8. existenta surselor suplimentare de venit
9. responsabilitatea care trebuie sa si-o asigure in caz de faliment
10. continuitatea afacerii in caz de forta majora
11. obtinerea de bani fara a participa la luarea deciziilor
12. rabdarea si dispozitia pentru elaborarea documentelor birocratice necesare infiintarii si derularii unor afaceri de mare anvergura.

În contextul creşterii economice preconizate pentru anii următori, cererea pentru acest gen de produse ar urma să înregistreze o traiectorie ascendentă. Comportamentul consumatorului spune că pe măsură ce veniturile populaţiei vor spori, o parte importantă a acestora vor fi direcţionate către satisfacerea nevoilor secundare şi terţiare, la a căror satisfacere contribuie şi produsele din această categorie.
La rândul ei, oferta în domeniu este deosebit de bogată şi variată, acoperind într-o mare măsură necesităţile actuale ale consumatorilor. De aceea, pătrunderea pe această piaţă nu este deloc simplă, un nou “jucător” având nevoie de un avantaj competitiv important pentru a se putea impune în condiţiile în care relaţiile de piaţă sunt deja, în mare măsură, stabilite şi funcţionale.

Gama de produse este foarte cuprinzătoare şi are o permanentă tendinţă de specializare şi diversificare, pe măsura îmbunătăţirii proceselor de fabricaţie şi a apariţiei unor noi soluţii tehnice. În mod tradiţional, în această grupă de produse se includ următoarele: hârtie şi produse din hârtie, articole pentru laminare şi îndosariere, articole pentru organizare şi arhivare, produse pentru ambalat şi marcat, instrumente de scris şi corectat, articole pentru desen (tehnic), rechizite şcolare, accesorii pentru birou. În ultimul timp, din oferta magazinelor de acest gen au început să facă parte produse cum sunt: sisteme de calcul, componente, imprimante, soft-uri (programe pentru calculatoare), accesorii şi consumabile pentru calculatoare.

Clienţii
Tipul de clienţi variază în funcţie de tipul de magazin şi de gama serviciilor care se comercializează în unitatea respectivă. Astfel, cumpărătorii pot fi preponderent persoane fizice sau firme.
Printre produsele cumpărate cu precădere de persoane fizice se numără articolele de papetărie, rechizitele şcolare etc. Instituţiile achiziţionează în special articole şi consumabile de birou, sisteme de calcul şi accesorii (dacă în oferta magazinului intră şi această categorie de produse).

Concurenţa
Agenţii economici care comercializează acest gen de articole au tendinţa de specializare, axându-se fie pe distribuţie, fie pe vânzarea prin magazine specializate. Astfel, s-a creat un circuit pe care îl urmează produsele din momentul în care sunt fabricate sau importate şi până când ajung la consumatorul final. Acest circuit cuprinde mai multe etape şi mai mulţi agenţi economici implicaţi în derularea sa.

Pe de o parte există producătorii şi importatorii. Unii dintre aceştia aleg să-şi distribuie produsele respective prin reţele proprii de magazine sau agenţi de vânzări. Alţii, dimpotrivă, se concentrează exclusiv pe aspectele legate de producţie şi apelează la revânzători pentru a asigura procesul de desfacere a mărfii.
Urmează distribuitorii en-gros care, de cele mai multe ori, constituie elementul de legătură dintre producători sau importatori, pe de o parte şi detailişti sau consumatorii finali, pe de altă parte.
Ultima “verigă” în acest lanţ îl constituie magazinele care vând en-detail, exclusiv consumatorilor finali, care fac obiectul prezentului “profil”.

Există deja unele firme care au dobândit o poziţie foarte bună pe piaţă vizând activitatea de import / distribuţie / en-detail, pentru una sau mai multe categorii de produse. Unele dintre acestea şi-au construit lanţuri de magazine şi/sau puncte de lucru, fie că sunt amplasate în acelaşi oraş sau în localităţi diferite, pentru a eficientiza vânzările şi a-şi spori profiturile.

De asemenea, au apărut şi primele firme care au pus la punct “magazine virtuale”, cu vânzare on-line, dar acest gen de activitate este încă în faza de pionierat în România, iar rezultatele nu sunt, cel puţin deocamdată, spectaculoase.


Promovarea
Dacă în cazul firmelor de distribuţie o promovare eficientă o reprezintă Internetul (ele se adresează cu precădere firmelor, iar marea majoritate a acestora dispun de acces la Internet), în cazul magazinelor, reclama stradală (mai cu seamă în apriopierea locului unde se găseşte magazinul) este cea mai recomandată. Însuşi aspectul general al magazinului are o influenţă deosebită în atragerea sau îndepărtarea potenţialilor cumpători şi în crearea unei prime impresii a acestora în legătură cu unitatea comercială. În plus, dacă este vorba de un magazin de dimensiuni mari şi care să justifice cheltuieli promoţionale mai ridicate, se poate apela la anunţuri în presa scrisă şi la reclamă pe posturile de radio.

Costurile de început
Costurile cele mai importante pentru început sunt cele necesare obţinerii spaţiului (cumpărare/închiriere), mobilării şi decorării acestuia. Trebuie ţinut cont de faptul că amplasarea magazinului trebuie să asigure un grad de accesibilitate ridicat sau ceea ce se numeşte “un vad comercial bun”. Închirierea unui spaţiu comercial situat într-o zonă centrală a unui mare oraş costă de regulă peste 10 Euro/mp., ajungând chiar la valori mult mai mari în Bucureşti. Cu atât mai mult cumpărarea spaţiului presupune o investiţie însemnată şi este o decizie de o importanţă deosebită, care poate avea efecte, pozitive sau negative, pe termen lung.
De asemenea, trebuie prevăzute cheltuielile necesare salarizării personalului, plăţii furnizorilor diverselor utilităţi (energie electrică şi termică, telefonie etc.) sau achiziţionării mărfurilor ce urmează a fi comercializate (capital de lucru pentru perioada iniţială, de regulă 3-6 luni). Suma este direct proporţională cu volumul previzionat al activităţii.
Se adaugă şi cheltuielile de înfiinţare a societăţii (care pot fi aproximate la maximum 300 Euro, în cazul în care nu se apelează la intermediari).

Pregătire şi calificare
Personalul de vânzare nu are nevoie de o pregatire de specialitate, dar trebuie să posede minime cunoştinţe în domeniu, pentru a putea da explicaţii în cunoştinţă de cauză în situaţia în care clientul le solicită.

Dacă magazinul comercializează computere sau alte echipamente care înglobează o tehnologie avansată, este recomandabil ca personalul care vinde aceste produse să dispună de o pregătire / calificare în domeniu.

Cadrul legal
Nu există legi speciale care să restricţioneze această activitate. Ea se supune tuturor legilor comerciale în vigoare, dar fără restricţii suplimentare.
Trebuie obţinute autorizaţiile obligatorii pentru orice societate (autorizatia de funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, autorizarea sanitară, autorizarea funcţionării din punct de vedere sanitar veterinar, autorizarea din punct de vedere al protecţiei mediului şi autorizarea din punct de vedere al protecţiei muncii).

În ceea ce priveşte forma de înregistrare recomandabilă, aceasta este societatea cu răspundere limitată (S.R.L.).