Urmeaza aceste sfaturi pentru a te asigura ca toti angajatii tai inteleg valoarea pe care o da un bun serviciu cu clientii.

Este important serviciul cu clientii? Este aceasta responsabilitatea fiecarui anagajat?
Evident, raspunsul clar la cele doua intrebari este da. Si mai mult de atat, responsabilitatea majora de a crea o atmosfera prietenoasa incepe cu tine, care esti seful lor. Nu numai ca esti responsabil sa ii inveti cum sa ofere servicii de calitate clientilor si cum sa fie prietenosi, dar, ca lider al lor, trebuie sa le demonstrezi acest comportament si sa fii un model in fata lor. Fara exemple pozitive din partea ta, nici ei nu vor dori sa isi imbunatateasca atitudinea.

Dar de ce este atat de important pentru succesul companiei serviciul cu clientii?

Chiar daca angajatii tai lucreaza sau nu ca agenti la serviciul cu clientii sau ca manageri ai organizatiei, trebuie sa inveti toti angajatii sa aiba aceleasi valori si sa urmeze aceeasi directie: daca urmeaza sa creezi un mediu pozitiv si productiv, toti trebuie sa vorbeasca si sa se raporteze la clienti si potentiali clienti, ca si cum fiecare client ar fi al lor. Pentru ca, daca te gandesti mai bine, chiar sunt.

Spune tuturor angajatilor tai sa ia in considerare acest adevar. In cazul in care clientii nu se intorc si nu mai cumpara produsele sau servciile companiei tale, nu va mai exista o companie. Si, evident, daca nu va mai fi o companie sau daca esti constrans sa o micsorezi, multi dintre oamenii care lucreaza acum pentru tine ar putea sa isi piarda joburile.

Pun pariu ca asa vei atrage atentia angajatilor tai.

Ce inseamna mai exact un serviciu cu clientii optim? Inseamna modul pozitiv de a relationa cu oamenii, aratandu-le ca iti pasa de nevoile, actiunile, achizitiile facute si de procesul de cumparare, indiferent cat de scump, complicat sau lung ar fi. Scopul tau este sa faci fiecare client sa plece cu zambetul pe buze, sa se simta ca au fost tratati cum trebuie de tine si de angajatii tai, si sa plece fericiti ca au cumparat doar ce au vrut si ce au avut nevoie.

Dar de ce este crucial un serviciu cu clientii optim? Nu se vor intoarce clientii oricum, daca pretul tau este unul bun? Nu neaparat. Daca vrei sa ramana fideli, trebuie sa ii satisfaci, usurandu-le procesul de cumparare, ceea ce ii va determina sa te mai viziteze. Trebuie sa intelegi ca daca nu se simt tratati bine, nu vor deveni cumparatori fideli.

Iti prezentam cateva puncte pe care trebuie sa le impartasesti cu angajatii tai pentru a-i determina sa ofere servicii de calitate cumparatorilor.

Un bun serviciu cu clientii inseamna:

1. Sa creezi o atmosfera pozitiva de cumparaturi, atat pentru prima data, cat si pentru clientii care fac cumparaturi repetate.
2. Sa fii dispus sa prezinti informatiile si nevoile de cumparare fiecarui potential client.
3. Sa fii dispus sa transformi potentialii clienti in clienti fericiti si multumiti. Acestia se intorc mereu pentru alte cumparaturi.

Urmatorul pas pe care trebuie sa il faci este sa inveti si sa iti motivezi angajatii sa demonstreze urmatoarele comportamente de succes in serviciul cu clientii:

• Nu vorbi cu colegii sau la telefon cand vezi ca un potential comparator se apropie.
• Priveste clientul in fata, zambeste si arata-te fericit pentru ca se afla acolo.
• Intreaba-l cu ce il poti ajuta sau sfatui.
• Furnizeaza-i informatii intr-o maniera placuta, si aducandu-ti aminte mereu sa zambesti.
• Intreaba daca il mai poti ajuta cu altceva pentru ca el sa poata lua decizia corecta.
• Zambeste si spune “la revedere”, incurajand clientul sa se intoarca cu alte intrebari.
• Spune numai lucruri care au sens si care pot veni in ajutorul lui.

Si nu uita ca cea mai importanta trasatura a unei interactiuni cu un potential client ii vor aminti acestuia cat de saritori sunt angajatii, cat de multumiti sunt clientii care pleaca de acolo cu un produs sau cat de incantator este procesul de cumparare.

Fara indoiala, acesti clienti multumiti se vor intoarce la nesfarsit daca vor gasi atmosfera in care se simt bine. Iar acest rezultat apare datorita atitudinii, politetei si dorintei de asistare a clientilor, aratate de angajatii tai.

Activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare intreprinzatorul particular trebuie sa fie licita.
Ea se va incadra:
1. Productie
2. Constructii
3. Comert
4. Sesvicii
Activitatile care vor compune obiectul de activitate trebuie formulate in doc.,constitutive ale firmei in conformitate cu CAEN.
Industrie
 Industrie extractiva:exclusa de la activitatea firmelor private
 Industrie prelucratoare:
 Metalurgia
 Confectii
 Textila
 Aparate de mass-media
 Produse alimentare
 Prelucrarea titeiului
 Industria energetica:
 Regia autonoma a apei
 Regia autonoma a gazelor
Agricultura
 Productia agricola vegetala
 Cereale
 Boabe
 Legume
 Fructe
 Plante tehnice
 Plante nutret
 Vii
 Productia agricola animala
 Carne
 Lapte
Constructii
 In regie
 In antrepriza
 Constructii noi si reparatii capitale
 Intretinere si reparatii curente
Comert

 Cu ridicata
 Cu amanuntul
 Marfuri alimentare / nealimentare
 Prestari servicii+comert:interior / exterior
Serviciile
 Servicii de piata prestate pentru populatie
 Servicii de piata prestate pentru agenti economici

Noţiunea de “fabrică de mobilă” este una foarte largă. Gama de produse poate fi extrem de diversificată, pornind de la ceea ce se numeşte “mic mobilier” (aici intrând produse şi accesorii de mici dimensiuni, cum ar fi: etajere, scaune, suporturi pentru diverse obiecte, chiar şi jucării din lemn), uşi şi ferestre (inclusiv tâmplărie ferestre pentru geam termopan), mobilier pentru camere (paturi, canapele, seturi de canapele, dulapuri, vitrine, etajere, biblioteci, mese – inclusiv mese pentru TV, audio-video, pentru servire etc.), mobilier de bucătărie, ajungându-se şi la mobilier de birou (în special birouri, mese pentru calculator – adesea dotate cu suporturi  pentru tastatură, unitate centrală, imprimantă sau pentru toate acestea -, mese pentru conferinţe, biblioteci, corpuri mobile).
Din cele de mai sus rezultă marea diversitate de produse care intră în această categorie, iar specializarea în fabricarea uneia sau a câtorva dintre aceste produse este esenţială, fiind imposibil, mai ales pentru o firmă aflată la început de drum, să realizeze toate aceste produse la standarde de calitate ridicate.

Pentru că materia primă de bază în producţia de mobilier este lemnul, este preferabil ca fabrica să fie amplasată într-o zonă în care să existe o disponibilitate mare de masă lemnoasă şi/sau posibilităţi de transport.


Clienţii
În funcţie de tipul de mobilier fabricat, clienţii pot fi persoane fizice sau juridice. În cazul mobilierului de comandă, majoritatea cumpărătorilor sunt persoane fizice.
În cazul fabricilor mari, care produc cantităţi însemnate, apare varianta exportului, situaţie în care se pune problema competitivităţii mobilierului produs în România în ţările Uniunii Europene, principalele importatoare la acest moment.
Concurenţa
Concurenţa este deosebit de bine reprezentată. Dintotdeauna prelucrarea lemnului a reprezentat o îndeletnicire de bază a românilor (date fiind resursele deosebite de care dispune teritoriul ţării în acest sens), iar această tradiţie s-a păstrat din generaţie în generaţie.
Astfel, după 1989 au apărut o serie de fabrici de profil care acţionează pe scară mai largă sau mai restrânsă. O categorie aparte o constituie fabricile existente încă de pe vremea fostului regim, majoritatea funcţionând în continuare pe “scheletul” moştenit.
Pe piaţă funcţionează o serie de companii mari şi foarte mari (“Elvila”, “Silvarom”, Mobexpert Prod”, “Alprom” etc.), care desfăşoară activităţi complexe de producţie, distribuţie prin magazine specializate proprii sau prin dealeri, export. Toate firmele enumerate mai sus au obţinut în cursul anului 2001 un profit brut de peste 1 milion $.
Pentru a acoperi cererea nesatisfăcută de către acestea, au apărut şi o serie de fabrici mici, axate în special pe mobilier de comandă, acestea având avantajul flexibilităţii în producţie şi al costurilor şi implicit al preţurilor mai mici.

În prezent, în România există peste 2.900 de fabrici de mobilă.

Promovarea
O mare parte din produsele de mobilier realizate în România sunt destinate exportului. În cazul acestora, o modalitate de promovare foarte uzitată este Internetul. Mobila fabricată în România este foarte căutată în afara graniţelor ţării, iar o pagină web bine realizată (preferabil şi în una/două limbi de circulaţie internaţională) poate atrage numeroşi clienţi externi, dar şi locali.
O altă modalitate de promovare accesibilă este presa scrisă, în special cea locală, mai ales la început, când piaţa vizată este de cele mai multe ori una restrânsă.

Costurile de început
Pentru o fabrică axată exclusiv pe mic mobilier, este suficient un spaţiu (hală de producţie) mai restrâns.

De asemenea, utilajele şi echipamentele sunt minimale - poate fi achiziţionată o maşină universală de tâmplărie (estimată în jur de 1.500 – 2.000 EURO).
La aceste cheltuieli se adaugă preţul echipamentelor de birou (unul-două calculatoare, telefon, fax, copiator etc.) şi cheltuielile de înregistrare a societăţii (mai puţin de 300 EURO).
De asemenea, este aproape obligatoriu să se achiziţioneze cel puţin o maşină de transport marfă, având în vedere faptul că aproape toţi concurenţii oferă şi această facilitate –transport gratuit la domiciliu. Preţul unei maşini utilizabile pentru transport mobilă începe de la aproximativ 4.000 EURO, în cazul în care este vorba despre o maşină nouă, de fabricaţie românească.

Pregătire şi calificare
În acest domeniu există o însemnată forţă de muncă, atât din punct de vedere numeric, cât şi calitativ. Industria de prelucrare a lemnului fiind una cu adânci tradiţii în România, există numeroşi specialişti, cu o experienţă deosebită în aceste meserii. În momentul de faţă, circa 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în fabricile de mobilă din ţara noastră.

Pentru început, pentru o fabrică mică, sunt suficienţi 2-3 salariaţi, dar pe măsura dezvoltării activităţii vor fi necesare noi angajări.

Cresterea prepelitelor japoneze pentru oua si carne este o afacere cu un potential de exceptie, lucru datorat faptului ca oul de prepelita este un medicament extraordinar, care poate vindeca o serie de afectiuni. Este imposibil sa nu fi auzit deja de calitatile iesite din comun ale acestui aliment care inglobeaza o cantitate impresionanta de vitamine. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara niciun fel de alte medicamente.

Si cand exista o marfa atit de utila si de apreciata de consumatori, este clar ca se contureaza o afacere de zile mari. De altfel, toti crescatorii de prepelite sustin ca viata li s-a schimbat in bine datorita acestei mici pasari: in primul rand, consumul zilnic de oua le-a imbunatatit sanatatea (a lor si familiilor lor), iar in al doilea rand, veniturile pe care le obtin din comercializarea oualor sau a carnii sunt mai mult decat multumitoare.

Piata este complet deschisa acestui tip de produse, fapt care constituie un argument cu greutate in favoarea demararii afacerii cu cresterea prepelitelor. Dar el nu este nici pe departe singurul: astfel, activitatea in sine este una foarte simpla si prezinta alte cateva avantaje importante, adevarate binecuvantari pentru orice potential intreprinzator.

1) In primul rand, nu aveti nevoie de un spatiu pretentios. Ati scapat astfel dintr-un foc de o serie de cheltuieli majore, deoarece o crescatorie de 500 de prepelite poate fi amenajata intr-un spatiu de numai cativa metri patrati, ce poate fi amplasat oriunde: intr-un grajd, intr-o boxa existenta in casa, pe un coridor, pe o veranda, intr-un balcon sau chiar intr-un pod. Singurele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca acel amplasament sunt legate de existenta unei temperaturi relativ constante si de lipsa zgomotelor, a curentilor si a... pisicilor. Puteti opta fie pentru varianta cresterii prepelitelor pe asternut de paie si pamant, fie pentru varianta cresterii lor in baterii, in ambele cazuri suprafata necesara fiind absolut modesta (maximum 20 mp).

2) Apoi, volumul de munca necesar este minim. Dimineata se administreaza furajele (cca 1,5 kg) si apa (cca 1 litru), iar seara se recolteaza ouale. Practic, tot ce aveti de facut este sa lasati prepelitele sa-si vada de treaba, ele fiind adevarate masini de ouat.

3) Produsele obtinute de pe urma acestor pasari sunt cu totul deosebite, fapt care inlesneste considerabil comercializarea lor. Oul de prepelita este o adevarata "bomba cu vitamine". Poate parea greu de crezut, dar, fata de oul de gaina, cel de prepelita contine de cinci ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Ca urmare, e logic ca el sa stea la baza tratamentelor unor boli diverse. Iar in ceea ce priveste carnea acestor pasari, va reamintim ca prepelitele au fost dintotdeauna vanate pentru carnea lor delicioasa. Faptul ca ele aproape nu mai exista in stare salbatica este o proba graitoare in acest sens.

Clientii sunt consumatorii individuali, care se pot aproviziona fie direct de la dvs., fie prin intermediul unui punct de vanzare amplasat intr-o piata agroalimentara, dar si angrosistii sau magazinele alimentare. Restaurantele si alte unitati de alimentatie publica pot deveni de asemenea clienti fideli si chiar parteneri cu care sa incheiati contracte ferme de aprovizionare. Si nu trebuie neglijate nici firmele de export, specializate pe produse alimentare, care pot asigura o valorificare superioara pe piata intrernationala, unde ouale si carnea de prepelita sunt foarte solicitate.

4) La varsta de numai 40 de zile, prepelita incepe sa oua, productivitatea ei medie fiind de cca 25 de oua pe luna, ceea ce, in cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o productie lunara de peste 12.000 de oua. Vandute cu 0,15 lei bucata (un pret de producator, dar care poate creste chiar la 0,2 lei bucata) aceste oua va permit obtinerea unor venituri lunare de cca 1.500 de lei. Si asta fara sa luam in calcul valorificarea carnii sau chiar a gunoiului produs de prepelite (acest gunoi este excelent ca ingrasamant si poate fi recoltat gata uscat si apoi ambalat in pungi, pentru a fi oferit florariilor, de exemplu). Ganditi-va insa ca toate aceste venituri cresc direct proportional cu numarul de pasari al micro-fermei dvs. La un efectiv de cateva mii de capete se poate deja vorbi de o afacere in toata regula, cu avantajul ca volumul de munca nu se modifica simtitor.

Retineti! Singura investitie pe care trebuie s-o faceti o reprezinta achizitionarea pasarilor si a bateriilor de crestere, pentru ca, in rest, obtinerea si amenajarea spatiului nu au cum sa ridice vreo problema. Si nici macar nu e necesar sa achizitionati direct pasari vii: le puteti obtine chiar dvs. din oua fecundate pe care sa le incubati intr-un incubator obisnuit, care costa in jur de 150 de lei.

In analizarea unei candidaturi pentru ocuparea unui post, angajatorul are nevoie de un minimum de informatii despre persoana in cauza, de aceea, oricine se afla in cautarea unui loc de munca va trebui sa invete sa-si redacteze o scurta biografie, denumita Curriculum vitae (lat. "cursul vietii"). Acest Curriculum vitae (CV) va sta la baza unei prime trieri a candidatilor, prin urmare retineti ca:

FUn CV este mai mult decat un document personal, este un mijloc de a te promova pe tine insuti/ insati, deci Nu va subestimati!, incercati sa va puneti intr-o lumina cat mai buna fara a distorsiona adevarul: Nu mintiti!

FUn CV nu este o simpla insiruire de ani, slujbe, scoli urmate, el trebuie sa scoata in evidenta cele mai importante realizari ale tale, astfel incat angajatorul sa fie convins ca esti persoana pe care o cauta.


CUM TREBUIE CONCEPUT UN CV?

F Exista mai multe tipuri de CV adaptate unor situatii diferite, prin urmare, primul lucru care trebuie avut in vedere este obiectivul profesional (postul vizat). Aflati care sunt conditiile impuse de angajator (pregatire, experienta, abilitati).

FAlcatuiti o lista cu principalele dumneavoastra "puncte forte" (pregatire, calitati, abilitati punctate de cateva realizari) care va recomanda pentru dobandirea slujbei. Tinerii absolventi fara experienta anterioara vor trebui sa evidentieze potentialul de care dispun insistand asupra studiilor (note medii obtinute, cursuri importante, proiecte realizate, burse in strainatate, participari la olimpiade sau alte concursuri, premii obtinute) si a altor activitati/ preocupari extracurriculare (pasiuni, activitati desfasurate pe perioada verii sau cu program partial, experienta voluntara etc.).

F Alegeti tipul de CV adecvat situatiei dumneavoastra.

F Aranjati informatiile corespunzator formatului ales tinand cont de faptul ca un CV prezinta pe scurt date esentiale (prin prisma postului vizat) despre dumneavoastra (incercati sa va incadrati in 1-2 pagini si evitati exprimarea ambigua).


CUM SA ARATE?

F Nu veti da niciodata gres cu un CV clasic! Drept tipuri speciale de caractere, folositi-le doar pe cele ingrosate (bold), fara sublinieri sau scris inclinat (italic).

F Nu folositi hartie colorata!

F Nu il scrieti de mana! Dactilografiat sau tehnoredactat este mai usor de citit, are un aspect structurat si va da posibilitatea de a include mai multe informatii


CONTINUTUL UNUI CV

F Datele personale: nume, adresa, telefon, fax, e-mail (la inceputul primei pagini, pe paginile urmatoare numai numele si prenumele). Data nasterii sau starea civila nu sunt informatii obligatorii.

Atentie! Cand lasati un numar de telefon, asigurati-va ca puteti fi contactat (eventual precizati anumite ore cand sunteti siguri ca va raspunde cineva la telefon). Adresa e-mail o mentionati doar daca va verificati frecvent posta (zilnic).

F Obiectivul profesional

Cand trimiteti CV-ul "in prospectare" oferiti informatii despre aspiratiile dumneavoastra profesionale (domeniul care va intereseaza, posturi pentru care va considerati calificat). Daca vizati obtinerea unei anumite slujbe, specificati clar care este aceasta.

F Pregatirea

In ordine invers cronologica prezentati institutiile de invatamant absolvite si orice alte cursuri complementare urmate. Puteti insista asupra unor proiecte de cercetare realizate pe durata studiilor, mai ales daca sunteti tanar absolvent si acestea au legatura cu postul vizat. Nu uitati sa amintiti bursele in strainatate de care ati beneficiat, participarile la olimpiade si eventualele premii obtinute.

F Experienta profesionala

Mentionati de asemenea in ordine invers cronologica slujbele pe care le-ati avut, stagii de pregatire efectuate (impreuna cu numele institutiei/ firmei si localitatea, iar daca firma nu este cunoscuta, amintiti si profilul acesteia de activitate), insistand asupra responsabilitatilor avute si realizarilor dumneavoastra.

F La capitolul Informatii suplimentare se pot trece interese speciale (hobby-uri, alte activitati in care v-ati implicat si care v-au fost de folos in dezvoltarea unor abilitati/ deprinderi necesare pentru ocuparea postului vizat, experienta voluntara), nivelul de cunoastere a limbilor straine, cunostintele de operare/ programare PC, permisul de conducere. Chiar daca astfel de informatii nu par a fi relevante prin prisma slujbei pentru care ati optat, ele il ajuta pe angajator sa-si faca o imagine asupra persoanei dumneavoastra.

Atentie! Nu se vor include informatii de natura religioasa, politica sau alte tipuri de informatii controversate deoarece acestea ar putea deveni criterii de discriminare.

F Referinte

In general, pentru ca la depunerea unui dosar de angajare se solicita recomandari scrise fie de la universitate, fie de la ultimul serviciu, in CV candidatul doar isi va exprima disponibilitatea de a mai furniza alte referinte la cerere, fara a mai indica nume.

Insa in cazul in care trimiteti CV-ul "in prospectare", fara alte recomandari, ar fi de asteptat sa includeti macar doua nume (un profesor si o persoana pentru care ati lucrat), dar, numai cu acordul acestora pentru ca multe firme vor sa verifice referintele inainte de desfasurarea interviului.


CV FOCALIZAT

Este indreptat si focalizat pe un post specific. Este folosit atunci cand vrei sa te axezi pe un anumit domeniu sau pe un anumit post sau atunci cand vrei sa-ti trimiti CV-ul "in prospectare".

Nume, prenume
Adresa
Telefon

Obiectivul profesional

Capacitati

Realizari

Experienta profesionala

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea, postul ocupat

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea, Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

CV CRONOLOGIC

Este avantajos cand pastrezi acelasi domeniu de activitate in care ai mai lucrat si atunci cand experienta profesionala evidentiaza o dezvoltare si imbunatatire a acesteia. Este tipul de CV preferat pentru domeniile traditionale (in educatie, sanatate, conducere). In acest tip de CV experienta de munca si studiile/ calificarile sunt prezentate in ordine invers cronologica. Eventualele perioade de discontinuitate trebuie sa fie explicate pentru a nu lasa ocazia sa se interpreteze in dezavantajul candidatului.

Nume, prenume
Adresa
Telefon

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea, Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

Experienta profesionala

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea

Postul ocupat

*responsabilitati avute

Informatii suplimentare

Experienta voluntara


La capitolul Informatii suplimentare se pot trece interesele speciale (legate de domeniul de activitate in care ai mai lucrat sau de postul oferit), nivelul de cunoastere a limbilor straine, cunostintele de operare/ programare PC, permisul de conducere, calitatile personale / capacitatile.


CV FUNCTIONAL

Curriculum vitae functional se concentreaza asupra realizarilor in sine, fara a tine seama de cronologia lor. Este recomandat atunci cand iti schimbi cariera, cand vrei sa-ti pui in evidenta calitati/ abilitati pe care nu le-ai folosit in experienta de pana acum sau atunci cand intri pe piata fortei de munca pentru prima data. In acest tip de CV, experienta si abilitatile tale sunt evidentiate de ariile principale de implicare. Scopul sau este de a sublinia abilitatile de care dispui, facand analogii intre acestea si ceea ce postul pentru care candidezi cere.

Nume, prenume
Adresa
Telefonul de acasa Telefonul de la serviciu


Obiective profesionale

Abilitati

Angajari

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea

Detalii privind pozitia ocupata, realizari, merite

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

Referinte

Ca volum, piaţa transporturilor rutiere de mărfuri se cifrează la aproximativ 300 milioane tone anual. Ca proporţie între sectoare, se înregistrează o creştere a procentului deţinut de sectorul privat (peste 60% în momentul de faţă).
România se află în prezent în plin proces de modernizare a reţelei rutiere, astfel încât să se alinieze la standardele europene.

Clienţii
În situaţia companiilor de transport care deţin vehicule de mare tonaj, uriaşa majoritate a clienţilor o constituie societăţile comerciale, şi anume cele care nu deţin mijloace de transport proprii.
Există şi o categorie de firme care prestează activităţi mai restrânse, utilizând în general vehicule de tonaj mai mic şi capacitate redusă (gen “autodubă”). Printre clienţii acestora o pondere însemnată o pot avea persoanele fizice, care le solicită serviciile în special pentru mutarea mobilierului.

Concurenţa
Se apreciază că în prezent există peste 25.000 operatori pe piaţă, dintre care în jur de 7000 desfăşoară şi activităţi de transport internaţional. Trebuie luată în considerare atât concurenţa firmelor mari, care efectuează operaţiuni ample de transport internaţional, prin maşini de mare tonaj şi care se adresează unei categorii de clienţi compusă în special din firme înternaţionale, cât şi multitudinea de firme mici şi mijlocii, care cel mai des acţionează pe plan local, desfăşurând activităţi de transport mult mai restrânse.

Promovarea
Promovarea are un rol foarte important. Într-o afacere de acest gen ar fi recomandabil, în special datorită costurilor mari, să existe unele precontracte semnate (o minimă bază de clienţi) în momentul începerii activităţii, pentru a se putea obţine foarte rapid încasări care să permită desfăşurarea pe mai departe a activităţii.

Costurile de început
Într-un business de o asemenea natură, costurile pe care le presupune demararea activităţii sunt mari sau foarte mari, în special datorită costurilor ridicate ale mijloacelor de transport.
Acestea diferă în funcţie de marcă, an de fabricaţie, număr de kilometri parcurşi, dotări şi alţi factori. Cele mai apreciate mărci pe plan internaţional sunt Iveco, Scania, MAN, DAF, Mercedes, Volvo, Renault. Pentru un cap tractor, preţurile încep de la 7 – 10.000 EURO (an de fabricaţie 1991-1992), mergând până la 50.000 EURO (fabricatie 2001) sau chiar mai mult. Preţul mediu se încadrează în intervalul 15 – 25.000 EURO.
Pentru o remorcă (an fabricaţie 1990-1995) preţurile variază între 10.000 şi 25.000 EURO.
Desigur, aceste preţuri sunt estimative. Printr-o cercetare de piaţă aprofundată se pot găsi furnizori care să ofere preţuri mult inferioare celor prezentate mai sus.

Pregătire şi calificare
Persoanele care coordonează ansamblul activităţilor de transport trebuie să fie în permanenţă la curent cu reglementările naţionale şi internaţionale: acorduri de transport, modalităţi de stabilire a tarifelor, condiţii tehnice ale vehiculelor (inclusiv revizii tehnice, echipamente admise, tonaje maxime permise, dispozitive anti-poluante etc.), contravenţii şi sancţiuni, legislaţie vamală, altele.

Licenţa de transport se acordă numai acelor operatori care îndeplinesc condiţiile de onorabilitate, competenţă profesională, capacitate financiară şi bază tehnico-materială necesară.
Condiţia de competenţă profesională este îndeplinită dacă persoana care conduce efectiv activitatea posedă un certificat eliberat de autoritatea competentă sau o diplomă de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior tehnic de specialitate.
Operatorul are o capacitate financiară bună atunci când dispune de resurse financiare suficiente, de vehicule şi/sau de dotarea necesară pentru începerea şi desfăşurarea activităţii.
Există şi cursuri de formare a şoferilor care transportă mărfuri periculoase în trafic internaţional. La încheierea cursului, participanţii primesc certificate de absolvire, obligatorii începând cu anul 1995.

Cadrul legal
Pentru a avea dreptul de a efectua operaţiuni de transport rutier de bunuri şi persoane, trebuie obţinute o serie de licenţe şi autorizaţii, conform Normelor Metodologice din 4 decembrie 2001, aprobate prin Ordinul nr. 1842/04.12.2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Pentru transporturile internaţionale, este necesar ca marfa să fie asigurată la o societate de asigurări din România sau din Uniunea Europeană. Valoarea uzuală a unei astfel de asigurări este de 100.000 EURO.
În cazul transporturilor conţinând mărfuri speciale (toxice sau periculoase) sunt necesare autorizaţii suplimentare.
Începând de la 1 iulie 2002 posesorii de autovehicule de transport marfă sau pasageri vor achita o taxă pentru utilizarea infrastructurii rutiere, numită rovinietă. Posesorii de autovehicule înmatriculate în România vor utiliza rovinieta anuală. Aceasta este obligatorie pentru ca transportatorul să primească licenţa, respectiv cartea de identitate.
Date reale ale afacerii si detalii complete in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Există oare o specificitate a omului de afaceri în epoca Luminilor? Desigur, producţia, schimburile şi actorii lor s-au găsit în miezul cîtorva dezbateri majore din secolul al XVIII-lea, referitoare în special la libertatea comerţului şi a muncii, la locul „negustorului" (termen generic şi integrator) în ierarhia socială, la înnobilarea prin comerţ sau la reevaluarea valorilor muncii şi ale îmbogăţirii. Pe de altă parte, acum cincisprezece ani, biografia demnă de atenţie a lui Christophe Philippe Oberkampf, realizată de Serge Chassagne1, nu avea un subtitlu aparent bine ales: „Un întreprinzător în secolul Luminilor" ? Totuşi, Luminile nu par a fi influenţat direct structura sau cultura acestui grup socioprofesional, ai cărui adevăraţi factori de transformare trebuie căutaţi, pe de o parte, în evoluţia tehnică şi economică, în noile moduri de organizare a muncii şi, pe de altă parte, în noile condiţii create de Revoluţia franceză.
Făcînd comerţ pe bază de mărfuri, de poliţe comerciale sau de metale vandabile şi transformate în monede, practicînd în mod ocazional şi comple¬mentar meseria de bancher (folosind în credit sau diverse plasamente acele resurse neimplicate în schimburi), comerciantul sau negustorul rămîne în esenţă ceea ce era încă de la sfîrşitul Evului Mediu, de la expansiunea comerţului mondial determinată de călătoriile de descoperire şi de primele economii coloniale. Fireşte, secolul al XVIII-lea poate apărea ca fiind vîrsta de dur a acestui tip social, ţinînd cont de avîntul puternic al schimburilor intercontinentale care 1-a caracterizat şi de apogeul burgheziilor portuare, descrise deja în numeroase monografii, din Marsilia la Bordeaux şi Nantes, de la Bristol la Londra, Amsterdam sau Hamburg. In orice caz, secolul al XVIII-lea a fost şi cel al codificării celei mai împlinite a culturii negustorului. Să reţinem aici un exemplu, luat din Basel, veche regiune nodală a schim¬burilor internaţionale de pe continentul european, mai tîrziu şi unul dintre cele mai dinamice nuclee ale primei industrializări.
De ce anume era nevoie, după autorii epocii, pentru a reuşi în meseria de negustor într-un mare vad comercial ?2 Este cu atît mai important să ne oprim asupra acestui subiect, cu cît cultura negustorului la sfîrşitul secolului al XVIII-lea constituie tocmai fondul comun pe care au venit să se grefeze alte însuşiri proprii întreprinzătorilor din generaţiile următoare. Este vorba de o cultură foarte largă, foarte deschisă, deopotrivă enciclopedică şi practică, generală şi tehnică, rod al experienţei şi al cunoaşterii, dobîndită într-o durată lungă.
în opinia unui autor3, negustorul trebuie să ştie: mărfurile; ţinerea registrelor; calcularea schimburilor; arbitrajele; limba comercială cu termenii ei tehnici; limbile străine; ortografia; monedele, greutăţile, măsurile şi echivalenţele lor; mărcile comerciale ; manufacturile ; geografia ; obiceiurile .comerciale din locurile în care face afaceri; navigaţia; poşta; dreptul terestru, maritim şi comercial. Pe deasupra, negustorul trebuie să-şi facă relaţii bune; să frecventeze regulat tîrgurile cele mai importante; să se informeze prin presă, corespondenţa particulară şi călătoriile de afaceri; să verifice solvabi¬litatea clienţilor.
în opinia altui autor4, este nevoie să-şi perfecţioneze germana; să aibă un scris frumos (un criteriu care va rămîne multă vreme hotărîtor pentru angajarea unui comis într-o firmă comercială); să posede în plus o bună cunoaştere a francezei şi italienei; să ştie puţină latină din raţiuni juridice; să-şi cultive stilul epistolar; să aibă noţiuni de statistică, istorie, drept, ştiinţe naturale, agricultură; să întocmească bilanţurile şi inventarele la date fixe. Original faţă de precedentul, el recomandă negustorului deopotrivă exerciţiul fizic şi preocuparea pentru litere şi arte.
Reconstituiri a zeci de cariere ne permit, pe de altă parte, să ne facem o idee concretă despre cum era format viitorul negustor. Ea începea pe la cincisprezece ani, cu ucenicia comercială, fixată prin contract între părinţii tînărului şi negustor. Perioada, de o durată minimă de trei ani, cel mai adesea de patru sau cinci, se prelungea uneori cu o şedere liberă pînă la şapte-opt ani. Locurile preferate pentru ucenicie, în afară de Basel, erau Geneva, Lyon, mai rar Strasbourg, Frankfurt, Paris.
în jurul vîrstei de douăzeci de ani, a doua etapă de formare consta în Bildungsreise. Călătoria culturală îl purta pe tînăr în diverse locuri comerciale, situate în aria delimitată de principalele relaţii comerciale ale Baselului: Frankfurt, Ulm, Augsburg; Alsacia, Lorena; Burgundia, Franche-Comte; Geneva. Dar ea se extindea cu mult peste aceste limite la toate ţările europene: pe un eşantion de 62 de cazuri, notăm 49 de şederi în Franţa, 29 în Olanda şi Ţările de Jos austriece, 28 în Germania, 17 în Anglia şi doar 10 în Italia. Trebuie să remarcăm raritatea călătoriilor în Europa Orientală; limitele explorării erau Viena şi Ungaria, Leipzig, Berlin, Danzig, Konigsberg, cu totul excepţional Rusia. La ce foloseau călătoriile ? La a observa viaţa comercială, a vizita partenerii de afaceri ai tatălui, a-şi face relaţii pentru viitor, a vizita punctele de atracţie: palate, grădini, castele şi biserici. Tinerii negustori din Basel care veneau la Paris se grăbeau să se ducă la Versailles unde, graţie cîtorva relaţii sus-puse şi unei împărţiri de bacşişuri, erau primiţi să asiste la servirea mesei regale. Unul dintre ei 1-a putut observa pe Ludovic al XlV-lea în 1701: „o monstruozitate evocînd, spune el, mai degrabă Mongolia decît Occidentul" - vinul i se prelinge pe obraji; înfulecă o cantitate uimitoare de mîncare pe care o apucă direct cu degetele, fără a recurge la tacîmurile de aur din faţa lui; aproape că nu mai are dinţi. în 1757, un alt tînăr din Basel a fost dat afară fără menajamente din apartamentele Delfinului, în timp ce le vizita, pentru că a stricat accidental un tablou mare pe care acesta din urmă îl copia...
Apoi, erau cazuri în care tinerii nu se întorceau imediat la Basel, pentru a se stabili definitiv, ci îşi completau educaţia printr-o angajare de cîţiva ani în calitate de comis în alt centru comercial; uzanţă ce pare a fi fost în legătură cu deontologia mediului din Basel care, pentru a păstra secretul afacerilor, interzicea trecerea directă în serviciul altei firme la terminarea uceniciei, impunînd astfel inevitabil munca într-uh alt oraş vreme de trei--patru ani. Lungimea acestor Wanderjahre ducea în general la o căsătorie tîrzie, mai aproape de treizeci de ani decît de douăzeci. Lucrînd de-acum pe cont propriu, negustorul, potrivit aceluiaşi eşantion, continua să se ţină la curent cu noutăţile prin intermediul corespondenţelor particulare şi al jurna¬lelor care, de altminteri, erau tipărite în principal în centrele comerciale.

Cum sa ne comportam pentru a obtine de la altii ceea ce dorim? Cum sa
procedam ca sa nu cadem, la randul nostru, in plasa altora? Episoadele
noului serial pe care il inauguram in acest numar va vor familiariza cu
tehnicile de manipulare, oferindu-va astfel si raspunsuri la intrebarile
de mai sus.
Un tinar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind
si comentand impreuna diferite pasaje din Biblie.
La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca
vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa,
permisiunea parintelui staret.
Cand s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea
novicelui:
"Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?"
"Nu stiu... Tu ce i-ai spus?"
"I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia."
"Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in
timp ce fumez."
De ce o cerere formulata intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeasi
cerere, formulata intr-o alta maniera este aprobata?
Ce determina o persoana sa accepte dorintele noastre? Si ce ne impinge pe
noi sa acceptam dorintele altora, deseori fara nici o placere si impotriva
interesului nostru, pierzind adesea timp si bani?
Exista, binenteles, tehnici strict manipulatoare, cum ar fi programarea
neurolingvistica si hipnoza, care permit ocolirea comportamentului
rational al interlocutorului, pentru a accede direct la comportamentul
inconstient al acestuia...
Fara a merge insa chiar atat de departe, putem sa observam in fiecare
actiune a noastra dorinta de a-i influenta pe ceilalti, utilizand
instinctiv tehnici mai mult sau mai putin corecte (sa nu uitam ca, dupa
cum am scris in mai multe randuri, obiectivul final al oricarui act de
comunicare este obtinerea unui comportament).
Este suficient sa privim in jur: de la copilul care plinge ca sa obtina o
jucarie, pana la spalatorul de parbrize din intersectie, care intai
stropeste parbrizul si apoi il intreaba din ochi pe sofer daca este de
acord, toti duc o lupta permanenta pentru a obtine ceva de la altcineva.
Este natural, si noi procedam la fel.
Sa pornim de la o premisa: lumea contemporana este atat de complexa,
incat, pentru a ne descurca in sarcinile noastre cotidiene, ne-am
dezvoltat inca din copilarie o serie de programe de comportament in baza
carora reactionam automat la situatiile intalnite, fara a ne face un
calcul global.
De exemplu, daca cineva ne face un cadou, suntem "programati" sa ne simtim
datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand.
La fel, avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor
comunitatii in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem
autoritatii etc.
Aceste programe functioneaza, de obicei, bine si au utilitatea lor
sociala: cine nu-si respecta obligatiile nu este o persoana pe care se
poate conta, si cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca
ingrat. Justificari similare sunt valabile si pentru alte mecanisme.
Sa retinem ca aceste scheme sunt automate si nu necesita interventia
partii noastre rationale.
Ca urmare, nu este de mirare ca cine le cunoaste le poate utiliza in
avantajul propriu, pentru a constrange la un comportament determinat.
Si, binenteles, fiecare tehnica este cu atat mai eficienta cu cat ne dam
seama mai putin ca ea este aplicata. In acest articol, ca si in cele
urmatoare, vom analiza impreuna cateva din aceste mecanisme. Veti fi
surprinsi sa descoperiti cat de des sunt utilizate, fie si inconstient,
principiile prezentate aici.
Legea nr.1: Legea Contrastului
Aceasta lege spune ca doua lucruri diferite par si mai diferite atunci
cand sunt puse alaturi sau, alt sens, un lucru poate capata dimensiuni
diferite in functie de contextul in care este plasat (de exemplu, viteza
de 100 km/h ne va parea mai mare sau mai mica, dupa modalitatea in care o
atingem: accelerand de la 40 km/h sau incetinim de la 150 km/h).
Frumusetea acestei legi consta in faptul ca ea functioneaza nu numai
perfect, ci si insesizabil.
Cine o foloseste poate profita din plin de noi fara a avea nici un moment
aerul ca o face.
Nu credeti? Hm...
Stiti ce mi-a spus patronul unei agentii imobiliare?
"Pastrez mereu in oferta 2-3 apartamente oribile la preturi umflate, in
oricare zona a orasului, si pe acestea le prezint clientilor la prima lor
vizita. Dupa ce vad aceste porcarii, casa pe care intr-adevar vreau sa
le-o prezint li se pare minunata!"
Alt exemplu: un seminar de 3 zile in Statele Unite poate ajunge la 2.000
$, excluzìnd cheltuielile de cazare si de masa, dar o video caseta care
prezinta aceleasi lucruri poate fi achizitionata pentru "doar" 200 $. Fata
de prima suma, a plati 200 $ pentru o videocaseta nu pare prea mult.
Sau, sa zicem ca vreti sa cumparati o masina cu 10.000 $. Dupa ce va lasa
sa va acomodati cu aceasta cifra, vanzatorul incepe sa va arate, pe rand,
si dotarile suplimentare:
radio (200 $), telecomanda (100 $), alte facilitati (150 $) si, in final,
vine fraza:
"Nu puteti lasa o asemenea masina fara sistem antifurt. Costa doar 500
$!".
Aceste ultime sume vi se vor parea minore fata de cei 10.000 $.
Oricine are experienta in vanzarea de masini (dar acest lucru este
valabil, de exemplu, si pentru calculatoare) stie ca se poate ajunge la
niste preturi total uluitoare doar datorita unor accesorii aparent
inofensive. Si in timp ce voi ramaneti cu contractul semnat, intrebandu-va
cum a fost posibil si fara a putea invinui pe altcineva decat pe voi
insiva, pe fata vanzatorului apare acel suras ce denota forta si
cunoastere, specific maestrului de arte martiale.
Din pacate, imi lipseste spatiul pentru alte exemple, multe dintre ele
foarte instructive si distractive.
Daca vreti sa "faceti practica" vis-a-vis de aplicabilitatea Legii
Contrastului, observati de cate ori judecata voastra despre ceva este
conditionata de context si incepeti sa va intrebati daca acest context
este intr-adevar intamplator.
Este posibil sa aveti mai mult decat o surpriza.
La revedere, pe numarul viitor, unde vom analiza legea nr.2, a obligatiei
si a revansarii.
O lucrare actuala, veche de 2.500 de ani!
Vorbind despre metode de convingere, desi vreau sa va prezint cele mai
diabolice tehnici nascocite de profesionistii moderni ai psihologiei
manipularii, nu ma pot abtine sa nu-l aduc aminte pe Aristotel, a carui
"Retorica" ar merita sa depaseasca perimetrul universitatilor de
filologie, pentru a fi introdusa in cursurile de vanzare si management.
Aristotel scria ca persuasiunea cuprinde 3 elemente:
ETHOS (partea morala sau caracterul), LOGOS (partea rationala) si PATHOS
(partea emotionala sau pasiunea).
Fiecare element este necesar, dar nu poate realiza persuasiunea de unul
singur. Sa facem o scurta analiza si sa vedem cum ne pot fi ele utile dupa
25 de secole.
ETHOS Etica este piatra unghiulara a persuasiunii. Daca nu inspirati
incredere si integritate, nimeni nu va fi dispus sa va creada, indiferent
cat de perfectionate ar fi tehnicile voastre. Este posibil sa exersati
crearea unei aparente de sinceritate si onestitate (escrocii se bazeaza pe
o asemenea aparenta), dar nici o actiune de persuasiune pe termen lung nu
a fost construita pe fundamente nesincere (neoneste). Etica semnifica si
pregatirea si profesionalismul.
LOGOS Partea rationala este, evident, foarte importanta, dar singura nu va
obtine decat consensuri firave. Oricare ar fi mesajul prezentat, trebuie
sa fiti clari, simpli, directi. Daca aveti o logica in vorbire, sunteti
usor de urmarit, iar daca va ajutati si cu exemple, mesajul este mai usor
de vizualizat, de inteles. Aceasta parte trebuie metinuta cat mai scurta
posibil si limitata la strictul indispensabil.
PATHOS Logica ne poate convinge la nivel teoretic, dar ceea ce ne face sa
actionam este intotdeauna emotia. Asadar, spune Aristotel, este necesar sa
vorbim cu pasiune si convingere, utilizand imagini puternice si exemple
care antreneaza direct interlocutorul. Doar daca ceea ce spunem ii va crea
sentimente profunde, vom reusi sa-l convingem de ceea ce ii propunem.
In concluzie, ori de cate ori cautati sa convingeti pe cineva de ceva,
apelati la acest model simplu - ethos, logos, pathos. Veti descoperii ca
in 25 de secole nu si-a pierdut nimic din eficacitate.

Cultura ciupercilor Pleurotus poate reprezenta o afacere la indemana oricarui intreprinzator, investitiile initiale nefiind prea mari, de doar cateva sute de dolari, iar ca spatii de cultivare se pot folosi, printre altele, grajdurile dezafectate ale fostelor IAS-uri.
Pentru a incepe cultivarea este nevoie de un spatiu de circa 600-700 metri patrati, impartit in compartimente cu diverse destinatii si prevazut cu apa potabila, instalatie de canalizare si curent electric.
PREGATIREA PRODUCTIEI
Stratul celulozic - baza pe care vor creste ciupercile - trebuie tratat termic ( 4-5 ore la 80 grade Celsius) si se compune din paie de grau si secara, coceni si ciocalai de porumb. Urmeaza apoi punerea in saci de plastic, insamantarea cu miceliu si asezarea in spatiile de incubare, respectiv fructificare, cu respectarea temperaturii (maximum 22 grade Celsius), umiditatii si luminozitatii. Practic, in 30-40 de zile de la insamantare se poate culege prima recolta, primul „val“, iar al doilea, mai redus cantitativ, dupa inca alte 10-15 zile. Potrivit specialistilor, o tona de substrat celulozic insamantat cu miceliu costa circa 100 euro, iar in urma celor doua „valuri“ se pot obtine aproximativ 200 kg de ciuperci care, vandute cu doar 45.000 lei/kg, aduc in buzunarul intreprinzatorului peste 200 euro. Tragand linie, e simplu de constatat ca investitia initiala, de 100 euro, se amortizeaza „dintr-un foc“ si va mai raman in plus 100 euro. Mentionam ca 1 kg de miceliu costa circa 2 euro, iar pentru insamantarea unei tone este nevoie de 33 kilograme de spori.
PROFIT PE TOATA LINIA
Ciupercile Pleurotus au un continut ridicat de proteine, glucide, acizi organici, saruri minerale si sunt adevarate izvoare de vitamine, iar continutul mare de proteine previne si vindeca hepatita, ulcerul gastric, scade colesterolul si actioneaza ca anticancerigen. Aceste ciuperci pot fi consumate dupa gatire, pot fi conservate in saramura, pot fi deshidratate si apoi rehidratate, in functie de cererea pietei. De asemenea, dupa uscare, acestea pot fi macinate, si sub forma de faina pot fi adaugate in mezeluri sau branzeturi.

Detalii exacte despre afacere in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Multi candidati se plâng ca nu reusesc sa se angajeze deoarece pozitiile se ocupa prin pile, cunostinte relatii. Si au dreptate. Conform statisticilor, în occident aproximativ 70% din pozitii sunt ocupate pe baza unor recomandari din interior. Desi nu exista înca - sau nu cunoastem noi - statistici referitoare la România, stuatia nu este foarte diferita.
Cele mai multe si, de cele mai multe ori, cele mai bune locuri de munca nu sunt publicate nicaieri. Angajarea are loc pe baza recomandarilor din interior. Lucrurile însa nu trebuie luate în tragic, ci din contra. Mai ales ca aceasta situatie este usor explicabila, prin avantajele pe care le are un angajator recurgând la aceasta metoda:
a) persoana nou respectiva are recomandarea unui angajat propriu, care nu-si va risca propria pozitie recomandând o persoana incompetenta sau în care nu are încredere
b) mai mult ca sigur acel candidat a fost deja expus mediului organizational si deci cresc sansele unei integrari rapide în organizatie
c) cheltuiala redusa, deoarece nu mai trebuie facuta publicitate postului
d) procesul de recrutare este mai scurt, fiindca nu mai trebuiesc tinute zeci de interviuri.
Aceste avantaje nu sunt deloc de neglijat. În aceste conditii, de ce oare mai publica unele companii posturile vacante, ba mai si apeleaza la firme specializate pentru aceasta?
Raspunsul este foarte simplu. Orice metoda are si avantaje, dar si dezavantaje. Iar principalul dezavantaj al acestei metode de recrutare îl reprezinta limitarea numarului de potentiali candidati. Lista cunostintelor angajatilor proprii poate fi limitata sau propunerile nu se ridica la înaltimea solicitarilor.
La unele companii, însasi cultura organizationala nu permite limitarea la utilizarea unei singure metode de recrutare. La altele, este o forma de reclama. Sau, nu în putine rânduri, o forma de a strânge informatii despre concurenta.
Tinând cont ca un numar atât de mare de job-uri nu sunt vizibile, cum poti afla de ele?
1. Identifica acele companii în care ti-ar placea sa lucrezi.
2. Afla cât mai multe despre ele: istoric, cultura organizationala, persoanele care se ocupa de recutare, sefii de departamente etc.
3. Încearca sa-ti faci cunoscuti în cadrul firmei respective, ideal chiar din cadrul departamanetului în care doresti sa lucrezi. Majoritatea angajatilor unei companii au un local unde ies ?after hours?. Afla-l si începe sa-l frecventezi si tu.
4. Urmareste publicatiile de specialitate pentru referiri la firma respectiva. Un anunt ca cifra de afaceri va creste cu X% poate însemna si ca în viitorul apropiat pot aparea noi pozitii vacante. Din contra, scaderi ale cifrei de afaceri sau chiar anunturi de restructurari ar trebui sa te puna pe gânduri.
5. Adapteaza-ti CV-ul solicitarilor sau culturii firmei respective. Daca firma respectiva are o cultura organizationala ?rigida?, bazata foarte mult pe formalisme, trimiterea unei scrisori colocviale te va descalifica din start. La fel, trimiterea unei scrisori prea formale unei companii cu o cultura mai degajata va avea acelasi efect.
6. Trimite un CV si o scrisoare de intentie în care scoate în evidenta calitatile tale, cât de mult îti doresti sa lucrezi pentru compania respectiva, ce ai putea aduce tu nou etc. Scrisoarea trebuie astfel conceputa încât sa vânda companiei respective acel ?produs? care esti tu!
Avantajele patrunderii pe aceasta piata a locurilor de munca invizibile nu sunt greu de imaginat:
1. Concurenta redusa. Numarul persoanelor care afla de un astfel de loc de munca este limitat
2. Sanse sporite, mai ales daca ai si o recomandare ?din interior?.
3. Poti gasi un job care se potriveste exact abilitatilor si cunostintelor tale.
Daca esti suficient de convingator, este posibil ca postul sa
Detalii despre joburi, piata muncii si tot ce va intereseaza in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Cele mai căutate 10 joburi care nici măcar nu existau acum 10 ani
Autor: Simona Roşu
Dezvoltarea tehnolgiilor şi a modelelor de business au determinat apariţia unui număr foarte mare de joburi în ultimii ani. Tinerii care ies astăzi de pe băncile facultăţilor din România ajung să lucreze pe poziţii care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Specialiştii în resurse umane contactaţi de capital.ro sunt de părere că apariţia de meserii noi reprezintă un fenomen natural. „Este evident ca domeniile în care se întâmplă acest lucru sunt tehnologia informaţiei şi ingineria, pentru că în aceste domenii am fost în ultimii ani, şi suntem şi în continuare, martorii unui progres accelerat”, a declarat Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting şi membru HR Club.
Oficialii companiilor din domeniul recrutării au întocmit pentru capital.ro o listă a joburilor care sunt acum la mare căutare, dar care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Conform oficialilor HR Club, postul de programator pe platforme mobile se află pe primul loc. „Cei care au/zoom/130686/0-45995-green2.jpgproteja resurse naturale au dus la crearea unor poziţii de profil, aşa numitele slujbe verzi (green collar jobs). „Acestea sunt definite cel mai simplu ca fiind joburi operaţionale care respectă în cel mai înalt grad mediul înconjurator”, a explicat managerul site-ului www.jobsinro.ro. Din această categorie fac parte joburile de mecanic de turbină eoliană, specialist în instalaţii solare, specialist de legislatia mediului sau inginer de ape uzate.
Universităţile din România nu pot pregăti studenţii viitorului
Dacă în statele din vestul Europei sau în SUA tinerii din universităţi sunt pregătiţi pentru joburile viitorului, în România acest lucru este aproape imposibil. „Pentru ca universităţile să poată pregăti viitori specialişti în activităţi care nu există încă este necesar ca respectivele unităţi de învăţământ să fie centre puternice şi recunoscute de cercetare şi inovatie şi în acelaşi timp să dezvolte studenţilor capacitatea de adaptabilitate, flexibilitate şi o atitudine orientată spre învăţare continuă”, spune Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting. În ţara noastră, acest lucru este aproape imposibil ţinând cont că centrele universitare sunt slab dotate, iar programa de învăţământ nu este adaptată cerinţelor actuale.

„Cel puţin în viitorul apropiat, vom continua să ne uităm în curtea vecinilor din vest şi să preluăm descoperirile lor, dupa ce acestea sunt puse în aplicare pe scara largă”, mai spune Ariadna Şutac.
Toate acestea fac ca joburile nou create ajunse şi în România să fie ocupate fie de specialişti străini, fie de persoane care nu au pregătirea teoretică necesară.
Joburi noi la orizont!
Continua dezvoltare a tehnlogiilor şi a industriilor va duce la apariţia tot mai multor joburi de acest fel şi în viitorul apropiat, după cum spun specialiştii HR Club. Acest lucru se arată şi în studiul „Shape of Jobs to Come” realizat de guvernul britanic.
„Uitaţi de măcelari, brutari şi fabricanţi de candelabre! Peste 20 de ani, cele mai populare profesii vor fi cele de administratori de ferme verticale, pilot spaţial şi producător de părţi ale corpului uman”, se indică în acest raport.
Potrivit acestuia, progresele ştiinţifice şi tehnologice, împreună cu modificările climei planetare vor face ca profesiile viitorului să devină de nerecunoscut, comparativ cu nomenclatorul actual al meseriilor.

Ti-ai trimis CV-ul, ai fost chemata la interviu, dar nu stii cum se vor desfasura lucrurile din acel punct. Incearca sa afli din timp, inainte sau dupa primul interviu, care sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgi pana la angajare.

La emotiile firesti ale primului interviu, se adauga si nelinistile legate de succesiunea ulterioara a evenimentelor. Daca ai trecut de prima etapa, trebuie sa cunosti si procedura prin care vei fi angajata.

Perioada dintre doua interviuri poate fi de la cateva zile, la cateva saptamani, in functie de procesul de selectie. Exista firme unde candidatii pentru un post trebuie sa parcurga patru-cinci etape pana la interviul final. De regula, cu cat mai bine este cotat postul (implicit si lupta mai stransa), cu atat procesul este mai indelungat.

In multe cazuri, poti afla amanuntele doar dupa primul interviu, daca intervievatorul ti-a expus, din proprie initiativa sau la solicitarea ta, pasii pe care ii ai de urmat. In cazul in care cunosti persoane din interiorul firmei sau care detin asemenea informatii, intreaba-le cum se desfasoara procesul de angajare. Astfel, vei fi pregatita sa faci fata solicitarilor venite din partea angajatorului. In ceea ce priveste raspunsurile acestuia la intrebarile tale, privind procesul de angajare, nu-ti ramane decat sa te bazezi pe incredere, daca nu ai cum sa verifici informatiile.

In consecinta, ai in vedere cinci puncte pe care trebuie sa le lamuresti in timpul primului interviu.

1. Derularea pas cu pas a procedurii de angajare
In unele cazuri este suficient un singur interviu, in altele pot exista mai multe etape. Interviurile se sustin gradual, cu persoane aflate din ce in ce mai sus pe scara ierarhica, cu putere de decizie.

2. Eventualele teste pe care trebuie sa le dai
Pentru unele job-uri poti fi solicitata sa realizezi un mini-proiect, sa sustii un interviu intr-o limba straina sau sa dai un test la calculator. Se pot aduga teste psihologie, de inteligenta, de aptitudini sau cunostinte tehnice etc.

Intreaba in ce constau acestea, cand trebuie date si timpul pe care il ai la dispozitie. In acest fel, te poti pregati dinainte, avand in vedere ca aceste teste sunt eliminatorii si se constituie, de regula, in etape preliminare in vederea angajarii.

3. Timpul in care va fi luata o decizie
In acest fel, nu vei dezarma in cazul in care nu primesti nici un raspuns, dupa doar cateva zile. Iar daca acest interval a fost depasit, stii exact cand trebuie sa dai un telefon sau sa trimiti un e-mail pentru a vedea daca ai fost acceptata/ai trecut la nivelul urmator. In acelasi timp, poti analiza cu atentie si celelalte oferte, fara sa risti sa iei o decizie pentru un post mai putin atractiv, doar pentru ca o alta firma a avut un proces de selectie mai scurt.

4. Prezenta unor finalisti
Raspunsul la acest punct te va lamuri daca procesul de selectie decurge firesc sau interviul tau este doar o formalitate, decizia fiind luata deja.

5. Cine ia decizia angajarii
Informeaza-te daca hotararea apartine unei singure persone: directorul de resurse umane, directorul executiv etc. sau unui grup, format de exemplu din persoanele care te-au intervievat pe parcurs si care pot da recomandari pentru tine. In acest fel, nu te vei amagi singura ca ai deja postul in buzunar, doar pentru ca ai facut o foarte buna impresie unui intervievator, dar care nu are putere de decizie.

Nu te feri sa intrebi pentru a-ti clarifica orice nelamurire cu privire la procesul de selectie si angajare. Firmele au politici diferite in ceea ce priveste personalul, iar tu trebuie sa fii bine informata pentru a te putea pregati si actiona in cunostinta de cauza.

Pachetul Oportunitati de munca si afaceri te poate ajuta sa gasesti jobul dorit si oportunitatea cautata!

Scrierea efectiva a scrisorilor pentru gasirea unui job, este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Sa scrii bine ia mult timp si presupune o munca grea. Trebuie compuse documente ce reflecta personalitatea ta. Nu trebuiesc copiate de la alte persoane. Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Informarea prealabila
In activitatile de planificare a carierei si de cautare a unui post se va intra in contact cu foarte multi oameni (sute). Acestia se grupeaza in doua categorii:
1. de pre-contact - cu care nu s-a comunicat inca (verbal sau scris)
2. de post-contact - persoane cu care ai intrat deja in contact.
Pentru categoria de pre-contact trebuie sa obtii numele si functia persoanei careia ii vei scrie. Asigura-te ca nu exista greseli in scrierea numelui si a functiei. Telefoneaza la organizatie pentru a verifica daca datele pe care le ai sunt corecte. Acorda atentie la formula de adresare (Doamna sau Domnisoara). Scrisoarea va fi mai bine receptata daca este adresata unei persoane si nu unei functii din organizatie.
Pentru categoria de post-contact trebuie sa obtii cartea de vizita sau sa transcrii datele persoanelor cu care intri in contact (nume, functie, adresa, telefon, fax, e-mail, telefon mobil etc.), inca din timpul primei discutii.
Noteaza-ti orice informatie pe care o obtii cu privire la postul liber sau organizatie. Iti vor fi de un real folos in redactarea ulterioara a scrisorilor.
Scopul, forma si continutul scrisorii
Trebuie sa te decizi cu privire la scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si informatiile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului scrisorii.
Cerceteaza prima forma a scrisorii de mai multe ori. Evita frazele care incep cu “Eu”. Folosirea repetata a sintagmei “Eu”, monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.
Trimite scrisoarea in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Pastreaza o copie a scrisorii. Contacteaza telefonic, in cel mai scurt timp, persoana careia i-ai adresat scrisoarea. Asta in cazul in care nu te-a contactat din proprie initiativa. Poti sa concepi si sa folosesti scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Daca nu poti sa le realizezi singur, apeleaza la un profesionist. Efectul obtinut asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si grafica!!). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. Verifica claritatea, tonul abordat, acuratetea. Verifica scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.
Trimite scrisoarea si CV-ul intr-un plic mare, care sa nu indoaie hartia.
Scrisorile de intentie
Scrisoare de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care il trimiti unui posibil angajator. Ea are rolul de a te prezenta ca pe un candidat capabil.
Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
1. “Cover letters” sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt al organizatiei angajatoare. Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim “piata de munca vizibila”). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu limita aria de trimitere a scrisorilor numai catre posturile anuntate. Postul pe care il doresti este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).
2. “Broadcast letters” sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate. Ele informeaza managerii asupra potentialului tau, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare.
Dar, unde sunt aceste posturi care nu sunt anuntate? Ele pot fi aflate foarte usor vorbind cu oamenii. Localizeaza-le prin consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului. Cauta oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc. Multi oameni doresc sa te ajute daca pot, asa ca trebuie doar sa ceri asistenta lor. Intreaba care este numele si adresa angajatorului. Mergi personal sa vezi aceste potentiale locuri de munca (direct sau prin telefon pentru stabilirea unui interviu). Daca nici o alta metoda nu-ti este accesibila, a treia metoda pe care o poti aplica este sa trimiti o scurta scrisoare prin care sa ceri o scurta intalnire.
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare te vei diferentia net fata de ceilalti competitori. Motiveaza-l pe angajator, fa-l sa-si doreasca sa se intalneasca cu tine. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de confidentialitate, dar nu trebuie sa treci limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre ele.
Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un anunt. Daca nu este specificat nici un nume, incearca sa-l obtii din alte surse, pentru a personaliza trimiterea.
In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care le poti aduce si care este interesul tau fata de organizatie si postul solicitat. Dupa ce crezi ca angajatorul a primit scrisoarea, telefoneaza pentru a restarni interesul asupra ta si pentru a stabili data unui interviu.
Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde doresti sa lucrezi. Daca organizatia este mica, trimite-o direct presedintelui sau directorului executiv. In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, mentioneaza exact pozitia de care esti interesat, ceea ce poti sa oferi, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la tine. Mentioneaza si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care ai luat informatiile.
Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poti presta pentru angajator. O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare. Manifesta-ti entuziasmul, chiar daca este numai aparent. Trebuie sa trezesti si sa pastrezi interesul cititorului, de la inceputul si pana la sfarsitul scrisorii. Evita fraze de genul “asa cum puteti vedea”. Cititorul s-ar putea sa nu fie in stare sa vada punctul pe care doresti sa-l accentuezi.
Calitatea scrisorii tale va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de a incepe sa scrii, analizeaza inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le ai. Realizeaza o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Care sunt “punctele tari” pe care le ai? Cerceteaza organizatia angajatoare si vei descoperi ce avantaje competitive va trebui sa le prezinti. Personalizeaza informatiile privitoare la dorinta si motivatia ta de a obtine acel post. Chiar, de ce vrei sa lucrezi acolo?
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta ta de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a pune in lumina calitatile tale cele mai importante, CV-ul fiind mult mai cuprinzator.
Tehnica redactarii
Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte. Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile care vor incorpora temele in paragrafe. Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei. Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra noului loc de munca. Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la cerinte (“este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al”). Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale competitive. Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV. Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative. Evita sintagmele “de altfel”, “oricum ar fi” etc. deoarece au conotatii negative. Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se afla unele care nu exista in mod real.
Intr-o scrisoare tip “broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, specific unei cautari a unui post oarecare. Cand se trimit scrisori pe piata “ascunsa” de munca, nu trebuie trimise sute de scrisori pentru simplul motiv ca nu se va putea face o cercetare obiectiva a organizatiilor. Rata de raspuns nu justifica timpul si costurile. Va trebui sa te concentrezi initial asupra a 15-20 de organizatii. Apoi vei trece la urmatorul grup de 15-20. Multe organizatii folosesc tehnici de scanare a CV-ului in propriile baze de date. Sugereaza contextual, neexplicit, cuvintele cheie care te pot scoate in fata, in cazul unei cautari in baza de date.
Detalii privind Piata Muncii, angajare, job, oportunati gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Iata cateva intrebari-tip si raspunsuri posibile. Studiati-le cu atentie si pregatiti niste raspunsuri bine gandite. Aceasta va va ajuta sa va stapaniti nervozitatea.
Intrebare:

(1) Vorbiti-mi despre dumneavoastra.
Scopul: Scopul acestei intrebari este sa va faca sa spuneti ce fel de om sunteti; ea nu tinteste numai calitatile dumneavoastra profesionale.
Raspuns: Mentionati partile pozitive ale personalitatii dumneavoastra cat si interesele si capacitatile dumneavoastra personale.

(2) Ati mai avut un post similar?
Scopul: Nu trebuie in nici un caz sa raspundeti printr-un "nu" la aceasta intrebare. Dat fiind faptul ca practic nu exista doua posturi identice, interlocutorul dvs. vrea sa afle daca dvs. considerati ca veti putea invata sa faceti aceasta munca intr-un termen nu prea lung.
Raspuns: Mentionati competentele transferabile pe care le posedati si intreaga dvs. experienta de munca care va face apt sa va insusiti repede sarcinile aferente postului. Descrieti studiile si pregatirea pe care le aveti in conformitate cu postul respectiv, cat si orice experienta benevola de lucru, insistand asupra rapiditatii cu care ati invatat acest tip de munca inainte.

(3) De ce doriti sa lucrari la noi?
Scopul: Se incearca sa se afle daca veti fi satisfacut de munca dvs. si daca veti ramane mult timp in companie. Aceasta intrebare ii permite interlocutorului sa mai afle si daca v-ati documentat in legatura cu activitatea intreprinderii, daca cunoasteti suficient de bine compania pentru a dori cu adevarat sa lucrati aici si nu in alta parte. Este vorba despre o motivatie doarte serioasa; in caz contrar riscati ca interlocutorul dvs. sa creada ca va doriti de fapt un loc de munca, oriunde si nu neaparat pe acesta.
Raspuns: Pentru a-l asigura pe interlocutor, subliniati un numar cat mai mare de aspecte pozitive privind postul, intreprinderea sau organizatia.

(4) De ce ati plecat de la ultimul loc de munca?
Scopul: In momentul in care interlocutorul va intreaba de ce ati plecat de la ultimul loc de munca sau intentionati sa plecati de la locul de munca actual, acesta incearca sa afle daca ati avut unele dificultati pe care le-ati putea intalni si aici.
Raspuns: Atunci cand vorbiti despre locul de munca anterior, spuneti numai lucruri pozitive, chiar daca au existat si multe aspecte de nedorit - acestea nu lipsesc niciodata. Incercati sa nu spuneti nimic de rau nici despre intreprinderea pe care ati parasit-o, nici despre superiorul (superiorii) dvs.; invocati numai faptul ca nevoile dvs. nu corespundeau cu cele ale intreprinderii. La nevoie, fiti evaziv, pentru ca daca il veti critica pe fostul dvs. sef, director sau patron, actualul angajator ar putea considera ca-l veti putea critica si pe el daca va angajeaza. Dimpotriva, va considera ca sunteti o persoana agreabila si recunoascatoare daca vorbiti frumos despre intreprinderea unde nu mai lucrati si va crede ca veti proceda la fel si in cazul postului pentru care candidati.

(5) Ce salariu ati dori?
Scopul: Atunci cand interlocutorul va cere sa va prezentati pretentiile salariale, acesta incearca sa determine daca asteptarile dvs. sunt prea mari fata de capacitatea intreprinderii.
Raspuns: Bineinteles, doriti sa castigati atata cat este dispusa intreprinderea sa va plateasca. Totusi, mentionand un salariu in acest stadiu al procesului de angajare, nu faceti altceva decat "sa va taiati singur craca". Mai indicat este sa asteptati sa vi se ofere mai intai postul si apoi sa incepeti sa negociati.

(6) De ce considerati ca dumneavoastra ati fi persoana cea mai potrivita?
Scopul: Punandu-va o intrebare atat de directa, interlocutorul va cere, de fapt, sa luati dvs. hotararea in locul lui. Daca va va vedea ezitand sau daca nu veti putea da decat unul sau doua motive, acesta va considera ca motivele dvs. nu sunt nici evidente, nici suficiente.
Raspuns: Va trebui sa enumerati repede atat competentele cat si trasaturile pozitive pe care le aveti.

(7) Ati absentat frecvent de la vechiul loc de munca?
Scopul: Punandu-va aceasta intrebare, interlocutorul vrea sa stie daca se poate conta pe dvs., desi stie ca, in general, nu se poate astepta decat la un singur gen de raspuns.
Raspuns: Prezentati-va fisele de pontaj si asigurati-l pe interlocutorul dvs. de faptul ca sunteti o persoana de incredere.

(8) Cand puteti incepe sa lucrati?
Raspuns: Incercati sa raspundeti "cat mai repede posibil". Poate ca aveti mai multe motive de sovaire, insa nu este momentul sa le mentionati. Daca in acest stadiu in care va aflati se vede ca ezitati, veti pierde oferta de angajare. Fie ca nu sunteti sigur ca doriti postul respectiv, fie ca aveti o problema de timp ori ca asteptati un raspuns din alta parte, asteptati sa vi se ofere mai intai postul, si apoi vorbiti despre ceea ce va preocupa.

(9) Care sunt calitatile dumneavoastra si care va sunt slabiciunile?
Raspuns: Incercati sa va puneti in evidenta atuurile cele mai importante (competenta, seriozitatea, experienta, entuziasmul). Nu ezitati sa folositi niste exemple care sa va ilustreze aceste calitati si modul in care le aplicati la locul de munca. Nu abordati acele slabiciuni a caror prezenta ar putea compromite buna executare a lucrului si feriti-va de comentariile negative. Vorbiti despre acele lcururi la care ati adus o imbunatatire si despre masurile pe care le-ati luat in acest scop.

(10) Care sunt cele 5 cuvinte care va descriu cel mai bine?
Raspuns: Atunci cand vi se cere sa alegeti niste cuvinte pentru a va descrie, nu alegeti decat acele cuvinte care va subliniaza aspectele pozitive.

(11) Ce parere avea fostul angajator despre dumneavoastra?
Raspuns: Cel mai bun raspuns la aceasta intrebare este o scrisoare de recomandare deschisa pe care o puteti rezuma si arata interlocutorului dvs. Daca nu aveti o astfel de scrisoare, enumerati comentariile pozitive pe care superiorii dvs. le-ar fi putut face la adresa dvs. Propuneti-i interlocutorului dvs. sa-l contacteze pe fostul dvs. angajator si asigurati-l ca nu va auzi decat lucruri bune. Dati-i interlocutorului dvs. o lista de referinte, inclusiv numerele de telefon.

(12) Ce obiective aveti pe termen lung?
Scopul: Interlocutorul incearca sa afle daca postul respectiv corespunde planurilor dvs. pe termen lung. Trebuie, asadar, sa subliniati ca va place intreprinderea sau organizatia, ca sperati sa deveniti un angajat apreciat si ca doriti sa jucati un rol stimulator, care sa va permita sa contribuiri la progresul intreprinderii.
Raspuns: Chiar daca stiti ca exista posibilitati de avansare in organizatia respectiva, fiti prudent si rezervat atunci cand va exprimati dorinta unei promovari. O dorinta excesiva de avansare poate fi interpretata ca un sentiment de insatisfactie la adresa postului pentru care candidati sau ca o ambitie care ar putea mai tarziu umbri alte persoane.

(13) Ce tip de aparatura/soft-uri stiti sa utilizati?
Scopul: Daca interlocutorul va pune aceasta intrebare, aceasta inseamna cu certitudine ca in acest domeniu, competentele sunt foarte importante si va trebui sa va valorificati experienta si capacitatile.
Raspuns: Fiti cat mai precis atunci cand vorbiti despre competentele dvs. - pentru a demonstra ca domeniul va este familiar. Daca interlocutorul va pune vreo intrebare relativ la hard-uri pe care nu le cunoasteti, descrieti soft-urile sau limbajele cu care ati lucrat si asigurati-l de capacitatea pe care o aveti de a invata orice intr-un timp scurt.

(14) Puteti lucra sub presiune sau limitat de termene foarte "stranse"?
Scopul: Intrebarea vrea sa spuna ca veti fi obligat sa lucrati in asemena conditi; asigurati-l pe interlocutorul dvs. dandu-i exemple precise a unor activitati platite sau nu, pe care ati fost nevoit sa le desfasurati sub presiune sau fiind limitat de niste termene foarte "stranse".
Raspuns: Dati mai multe exemple din care sa reiasa ca ati fost "la inaltimea" situatiri si ca la urma urmei stress-ul nu v-a displacut chiar atat de tare, ba chiar ati gasit o anumita placere!

(15) Ce ati face intr-o asemenea situatie?
Scopul: De obicei aceasta este o intrebare ipotetica sau tehnica. Ganditi-va bine inainte de a raspunde si la nevoie, cereti precizari sau explicatii. Trebuie sa aveti prezente in minte marile etape ale rezolvarii problemei:
- culesul informatiei;
- analiza informatiei
- sfatul sau opinia expertilor in materie;
- luarea unei decizii;
- comunicarea deciziei;
- aplicarea deciziei.
Raspuns: Daca vi se pune o intrebare tehnica, nu intrati in panica; analizati intrebarea si veti constata in cea mai mare parte a cazurilor ca aveti cunostintele necesare pentru a putea raspunde. In ambele cazuri (intrebare ipotetica sau tehnica), interlocutorul incearca sa evalueze capacitatea dvs. de a lucra sub tensiune si de a analiza si rezolva problemele dand dovada de un bun discernamant.

(16) Ce credeti despre munca in echipa?
Scopul: Scopul acestei intrebari este evaluarea aptitudinilor dvs. de a va intelege cu ceilalti.
Raspuns: Vorbiti despre avantajele muncii in grup. Puteti explica, de exemplu, modul in care diferitii membri ai grupului se completeaza unii pe altii in indeplinirea unor sarcini. Fiti pregatiti sa dati exemple concrete de experienta personala a muncii in grup.

(17) Ati fi dispus sa lucrati temporar sau cu contract?
Scopul: Considerati aceasta optiune ca pe o solutie de rezerva acceptabila in anii '90.
Raspuns: Munca pe termen limitat sau cu contract va va deschide poarta, va va oferi posibilitatea de a trece niste probe si de a dobandi experienta si referinte suplimentare. Ganditi-va de doua ori inainte de a refuza aceasta posibilitate avantajoasa.

(18) Fiti pregatiti sa raspundeti la unele chestiuni prin care vi se cere sa relatati anumite experiente de viata:
Vorbiti-mi despre o imprejurare in care ……;
Cum ati facut ca sa …..;
Dati-ne un exemplu de ….;
Raspuns: Acest gen de intrebari cer o gandire matura. Un moment prea lung de liniste nu v-ar fi deloc favorabil si nici raspunsuri de tipul: "Nu-mi vine nimic in minte; nu stiu".

Aflati tot ce va intereseaza despre angajare, CV, scrisoare de intentie din pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

1.Piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de vanzatori, in care, prin mecanismul pretului muncii, al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice, se ajusteaza cererea si oferta de munca.
1.1. Oferta de munca se delimiteaza in cadrul potentialului demografic printr-o serie de criterii, de conditii socio-demografica, de optiuni ale persoanelor cu varsta legala de munca si apte de munca.
Oferta de munca constituie acele resurse de munca, acel potential de munca, care se incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului salarizarii.Oferta de munca se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in angajarea ca salariati.
Dupa cum se stie, trei sunt factorii principali care influenteaza oferta de munca la acest nivel :
(a) marimea salariului (normal, real);
(b) raportul dintre utilitatea si dezutilitatea muncii (respectiv, relatia dintre efortul individual si costul de oportunitate);
(c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.
Tinand seama de influenta acestori factori, curba ofertei de munca este atipica, cum se poate observa in graficul de mai jos.

1.2. Cererea de munca are ca punct de plecare nevoia de servicii-munca din partea utilizatorilor acesteia.Conditia generala a transformarii nevoilor de munca in cerere de munca este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.
Cererea de munca si oferta de munca sunt categorii si marimi dependente, pe de o parte, de dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social-demografice.
Caracterul specific al pietei de munca poate fi pus in evidenta prin urmatoarele aspecte :
a) cererea de munca este,pe termen scurt, practic, invariabila; crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor existente si initierea altora noi, probleme complexe care nu se pot realiza decat in timp;
b) oferta de munca, la randul ei se formeaza in decursul unui orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste;
c) oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;
d) modalitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acestuia; oamenii sunt atasati mediului social-economic in care s-au format si unde traiesc;avantajele economice oferite de alte zone (localitati) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamenilor spre noi locuri de munca;
e) oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici(varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor );
f) eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei comportamente sa fie redusa.

Aflati tot ce doriti sa stiti despre Munca si Afaceri



1.3.Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in
trei trepte sau faze :
In prima faza se formeaza conditiile generale de angajare a salariatilor, se contureaza principiile care stau la baza stabilirii salariilor.Aici se manifesta tendinta generala de formare a salariilor la nivelul economiei nationale sau la nivelul unor mari segmente de piata a muncii.
In cea de-a doua faza – o continuitate a primei- are loc intalnirea in termeni reali a cererii si ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete ale firmelor si salariatiilor (potentiali).
Pe piata muncii se intalnesc si se confrunta doua forte, se manifesta doua comportamente :
- vanzatorul de munca, ofertantul acestui articol specific (solicitantul de locuri de munca), care asteapta maximum de avantaj net de pe urma vanzarii, a inchirierii muncii sale (maximum de utilitati si minimum de dezutilitati);
- cumparatorul de forta de munca, utilizatorul, (cel ce ofera locuri de munca), care, la randul lui, asteapta maximum de profit.
Ca piata derivata, aceasta are functia majora de a asigura activitatile social-economice cu resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea necesara.
Daca marfa produsa cu o anumita forta de munca nu se vinde, nu-si gaseste cumparatorii, atunci nici resursa de munca folosita la producerea acelei marfi nu-si va mai gasi cerere .Anticipand, se poate spune ca specificitatea acestei piete decurge si din diferenta dintre salariu si pretul celorlalte bunuri, in
sensul ca numai salariul real oscileaza (ca si preturile normale), salariul nominal inregistrand cresteri continue.

1.4. Segmentarea pietei muncii.Formarea nivelului salariului pe diferite piete
In ultimele decenii, analistii au ajuns la concluzia ca nu exista o unica piata a muncii la scara economiei nationale.
Segmentarea pietei muncii se intemeiaza pe conditiile generale de existenta si manifestare a sistemelor reale contemporane.
Astfel, sistemul economic de piata real presupune o relatie de independenta specifica a unuia din sectoarele aratate de celalalt.Corespunzator, exista si o piata a muncii duala, fiecare avand o anumita autonomie si fiind relativ izolata de celelalte segmente.Pe diferitele piete exista conditii inegale pentru salariati, in ceea ce priveste conditiile de munca si nivelurile salariilor, in ce priveste realizarea profesionala etc.
Segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin folosirea mai multor criterii de grupare, in functie de fiecare criteriu existand diferite genuri de piete ale muncii.
Astfel, se constata cel putin urmatoarele criterii :
a) dupa forma de proprietate – piata muncii a sectorului privat si piata intreprinderilor publici (de pilda, piata producatorilor de armament), in general, piata sectorului public;
b) dupa dimensiunile utilizatorilor de munca – piata muncii (a cererii de munca) din partea marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi;
c) dupa gradul de organizare a ofertei de munca – piata nestructurala, a salariatilor liberi si piata salariatilor sindicalizati.
Mecanismul pietei muncii in conditiile pietei cu concurenta perfecta este, ca si in cazul bunurilor economica, un model teoretic de analiza.
Piata ologopsonica – consta in acea situatie de piata cand cateva firme mari detin angajarea unei parti considerabile din oferata de munca posibila . Aceste firme cauta sa mentina aceasta pondere si aceasta structura de angajati prin modificarea salariilor; Firmele cu pozitie de oligopsonu platesc salarii mai mari pentru a atrage forta de munca cu calificari superiare din alte ramuri si sectoare .
Piata cu monopol bilateral – detine un rol semnificativ in randul pietelor imoperfecte ale muncii . Acest segment al pietei muncii are o pondere mare in tarile dezvoltate .Ea se identifica cu piata marelui business privat , sau,reprezinta piata muncii in conditiile economiei decente .
Salariu negociat colectiv –pe aceasta piata este un instrument de analiza moderna a modului de functionare a pietei muncii .Acolo unde se practica acest salariu mecanismul negocierilor pe piata muncii joaca un rol mai mare sau mai mic in functie de :
1. Gradul de extindere a sidicatelor salariatiilor ,de amploare a incadrarii a salariatiilor in sindicate ;
2. De incadrerea patronilor in organizatii specifice ;
3. De organizarea celor doua forte ale pietei muncii ,de combativitatea lor .
Veniturile din munca se impart in venituri de transfer si in rente economice .
Venituriele de transfer reprezinta castigul necesar pt. al preveni pe puratorul muncii sa emigreze dintr-o activitate in alta; deci, este vorba de salariul ce trbuie platit unei persoane pentru a o motiva sa desfasoare in continuare activitatea la care s-a angajat.
Rata economica reprezinta tot ceea ce castiga un individ in plus fata de veniturile de transfer.
Marimea relativa a acestor doua elemente depinde de elasticitatea ofertei factorilor de productie – munca.Daca oferta este mica, renta economica detine in ansamblul salariului o pondere mai mare si invers.
Sa luam exemplul pietei muncii asistentelor madicale si sa o surprindem in graficul de mai jos.Plecand de la punctul a spre punctul b, pe masura ce salariul creste, tot mai multe persoane sunt atrase de profesia respectiva. La fiecare nivel al salariului, noile asistente vor primi exact atat cat este necesar pentru a fi convinse sa lucreze la nivelul acestui salariu. Pentru ultimele intrate, salariul reprezinta numai venituri de transfer.
Cele care se afle deja pe piata muncii vor obtine in plus si renta economica. De fapt, ele castiga mai mult decat minimul necesar.


2. Ocuparea si somajul

2.1. Somajul : concept, cauze, forme
Definitia cea mai folosita pe care o dau economistii somerului este urmatoarea : acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent.Piata muncii nu functioneaza ca o piata obisnuita.Functionarea acestei piete este influentata de actiunea specifica a partenerilor sociali (patronat, sindicate), de raportul de forte dintre ei.
Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru, fie in cea de dezechilibru, adica dev subocupare si supraocupare. Cele doua forme ale dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa ce vor fi fost clarificati termenii de ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
Ocuparea deplina reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii resurselor de munca, care permite obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor constituiti in diferite colectivitati.
Altfel spus, ocuparea deplina este compatibila cu rata naturala a somajului, cu somajul normal. Conceptele de somaj voluntar si de somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural.
Somajul voluntar consta in acea nonocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta retributia oferita si/sau conditiile de munca existente.
Somajul involuntar consta in acea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca atunci cand
cererea efectiva de forta de munca, va creste va spori si gradul de ocupare.
De regula, somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar. Asa ca somajul consta in acea nonocupare, din acea folosire incompleta a mainii de lucru, din acel ansamblu de persoane neocupate care ar fi dispuse sa lucreze pentru un salariu real mai mic decat cel existent, astfel ca, atunci cand creste cererea efectiva de forta de munca, va spori si gradul ei de ocupare.
Ca fenomen macroeconomic, somajul reprezinta ansamblul persoanelor active disponibile fara ocupatie, care cauta de lucru; deci, el este format din excesul de resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in conditiile de rentabilitate impuse de piata.

2.2. Masurarea (evaluarea) somajului
Masurarea somajului este o problema de evaluare, de aproximare. Cu toate acestea, in toate tarile avansate economic exista sisteme nationale de inregistrare zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.
Deoarece, principala resursa a economiei este forta de munca, sustinerea ocuparii acesteia este cel mai important scop al politicii economice din fiecare tara.
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor care nu au de lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.

Masurarea somajului in S.U.A.
Biroul de Statistica a Muncii din S.U.A. calculeaza annual nivelul somajului si alti indicatori.Acesti indicatori se determina pe baza observarii statistice a circa 60.000 de gospodarii economice (familii).
Corespunzator intrebarilor cuprinse in ancheta, fiecare persoana din gospodarie se poate afla in una din urmatoarele categorii :
- ocupata – daca cea mai mare parte a saptamenii precedente a lucrat, respectiv nu a facut gospodarie, nu a lucrat;
- neocupata – daca nu a lucrat in asteptarea incadrarii intr-o noua munca, daca este temporar indepartat sau daca este in cautarea unui loc de munca;
- celelalte persoane nu intra in categoria de forta de munca (nu au loc de munca, nu cauta de lucru si nu asteapta sa inceapa o alta munca).
Forta de munca consta in totalitatea celor ocupati si neocupati, iar nivelul somajului se calculeaza ca raport procentual intre numarul celor neocupati si volumul fortei de munca.
Un alt indicator statistic este ponderea fortei de munca in totalul populatiei avand varsta (legala) de munca.

Masurarea somajului in Romania.
Populatia ocupata, forta de munca, somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei de munca, fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.
Conform metodologiei Balantei fortei de munca, populatia ocupata cuprinde toate persoanele cu un loc de munca in care desfasoara o activitate economico-sociala aducatoare de venit, cu exceptia cadrelor militare si a persoanelor asimilate lor, neangrenand in activitati economice (personalul M.A.N., M.I., S.R.I., militari in termen);- salariatilor organizatiilor politice, obstesti si a detinutilor.
Conform “Anchetei asupra fortei de munca in gospodarii”, populatia ocupata cuprinde toate persoanele de 14 ani, si peste, care au desfasurat o activitate economica producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora in perioada de referinta in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii.
Se considera persoane ocupate urmatoare :
- salariatii, adica persoanele care isi exercita activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare in schimbul unei remuneratii sub forma de salariu, platit in bani sau in natura, sub forma de comision etc;
- patronii, persoane care isi exercita ocupatia in propria lor unitate pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
- lucratori pe cont propriu – persoane care isi exercita ectivitatea fie in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregatirii lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerati;
- lucratorii familiali neremunerati – persoane care isi exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primesc remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura;
- membri ai unei societati agricole sau ai unei cooperative, persoane care au lucrat fie ca proprietari de teren agricol intr-o societate constituita conform legii, fie ca membri ai unei cooperative mestesugaresti sau de credit.

Nivelurile oficiale ale ratelor de somaj, ca si tendintele lor in perioada postbelica in cateva tari, sunt redate in tabelul 3. Aceste niveluri apar ca ponderi madii anuale.

Anii si perioada
Media 1960-75 Media 1973-82 1980 1989 1991 1996 2001
tarile
S.U.A. 6.8 4.9 8.5 7.0 7.1 7.0 5.0
JAPONIA 1.5 1.3 1.9 2.0 2.6 2.5 3.2
GERMANIA 3.5 1.3 4.0 3.4 9.3 5.5 11.1
FRANTA 1.4 1.8 3.9 6.2 10.2 9.5 12.6
ANGLIA 2.4 2.4 4.1 6.5 11.2 6.7 6.1
CANADA 7.1 … 6.9 8.3 10.5 11.0 9.4
ITALIA 8.2 3.6 5.9 7.5 10.3 11.0 12.1

SPANIA … … 1.9 6.8 19.5 17.0 22.1
OLANDA 2.3 1.3 4.1 4.3 12.9 9.3 6.2
DANEMARCA 9.1 8.9 8.1
TURCIA 11.2 10.4 6.6
ROMANIA 1998:3% 6.3

Dupa cum se poate observa, ratele somajului au avut evolutii diferite de la o tara la alta. Cu toate acestea, pot fi deprinse cateva tendinte generale. Mai intai cele mai multe tari avansate economic au cunoscut rate ale somajului mai reduse de pana la 5%. Ultimii ani marcheaza o noua revigorare a somajului.
Structurile somajului prezinta adesea interes mai mare decat nivelul sau.De o ampla dezbatere se bucura structurile somajului pe varste, pe sexe, pe grade de calificare.In S.U.A. a atentie aparte se acorda somajului in randul populatiei de culoare.