Un instrument des utilizat în procesele de planificare strategică poate fi folosit şi în planificarea carierei. Analiza SWOT se axează pe realitatea internă şi externă, examinând părţile tari şi slabe în cadrul mediului intern, precum şi oportunităţile şi temerile legate de mediul extern.

A. Analiza internă
- Puncte tari (Strengths)
- Puncte slabe (Weaknesses)
B. Analiza externă
- Oportunităţi (Opportunities)
- Riscuri (Threats)

Pentru a vă construi propria analiză SWOT în scopul utilizării sale în planificarea carierei, trebuie să începeţi prin a examina situaţia curentă. Care vă sunt părţile tari şi cum vă puteţi maximiza rezultatele obţinute pe baza lor, care vă sunt părţile slabe şi cum vă puteţi minimaliza riscul ca acestea să vă împiedice în cariera dumneavoastră? Care sunt principalele oportunităţi şi temeri în domeniul pe care v-aţi axat?
Un model de analiză SWOT pentru individ este prezentat în tabelul următor:


I
N
T
E
R
N Părţi Tari
Aspecte pozitive interioare care pot fi controlate şi pe care le puteţi folosi în planificarea carierei:
Experienţa profesională
Educaţia, cumulând-o pe cea academică cu cea dobândită „on-the-job” şi prin programe de trening
Cunoştinţe solide în domeniul în care activezi
Aşa-numitele abilităţi transferabile (comunicare, lucru în echipă, leadership, etc.)
Caracteristici personale (etica profesională, auto-disciplina, rezistenţa la stres, lucru în condiţii de presiune, creativitate, optimism, energie)
Contactele personale/reţeaua de prieteni-cunoştinţe
Implicarea sau interacţiunea cu diverse grupuri sau asociaţii profesionale Părţi Slabe
Aspecte negative interioare, controlate, pe care aveţi intenţia de a le îmbunătăţi:
Lipsa experienţei profesionale
Lipsa educaţiei academice, orientată greşit în momentul alegerii (s-o numim „facultatea degeaba”) sau lipsa educaţiei specifice domeniului de activitate
Lipsa obiectivelor personale, a auto-cunoaşterii
Abilităţi personale scăzute (leadership, inter-relaţionare, comunicare, lucru în echipă)
Abilităţi scăzute de „vânare” de posturi sau locuri de muncă
Caracteristici personale negative (nivel scăzut al eticii profesionale, lipsa disciplinei, a motivaţiei, poor work ethic, lack of discipline, lack of motivation, indecizie, timiditate, emotivitate.
E
X
T
E
R
N Oportunităţi
Condiţii externe pozitive, incontrolabile, dar pe care le puteţi folosi în propriul avantaj:
Tendinţe pozitive în domeniu, ce vor duce la crearea de noi locuri de muncă sau posturi (creştere la nivel local/regional/naţional, globalizare, progres tehnologic)
Oportunităţi ce pot fi create prin creşterea nivelului educaţiei
Domeniul în care lucraţi are o dinamică ce necesită în mod special abilităţi şi cunoştinţe similare cu ale dumneavoastră
Schimbări geo-politice, polarizări economice
Extinderea/creşterea calitativă a reţelei inter – personale din care faceţi parte.







Temeri
Condiţii externe pozitive, incontrolabile, dar al căror efect îl poţi prevedea/evita:
Tendinţe negative în domeniu, ce vor duce la diminuarea locurilor de muncă
Concurenţa absolvenţilor/colegilor de facultate
Concurenţi cu experienţă, abilităţi şi cunoştinţe superioare
Concurenţi cu abilităţi de prezentare la interviuri superioare
Concurenţi cu CV-uril mai ample şi impresionante
Obstacole întâlnite de-a lungul carierei (lipsa oportunităţilor, a educaţiei potrivite, chiar a şansei)
Posibilităţi reduse de avansare în domeniu, concurenţa fiind acerbă
Posibilităţi reduse de dezvoltare în domeniu, astfel încât scade „atractivitatea” din partea pieţei şi scade de asemenea gradul de solicitare pentru recrutări
Aveţi cunoştinţe şi abilităţi ce nu mai sunt necesare pieţei
Companiile nu intenţionează creşterea numărului de angajaţi.

Pentru a vă putea identifica părţile tari şi slabe, precum a identifica şi evalua oportunităţile şi temerile legale de mediul extern, este necesară o analiză atentă şi responsabilă, orientată atât spre interior cât şi spre exterior.
Punctele tari
Definiţi-vă propria percepţie asupra acestora. Totodată, puneţi-vă în postura unui potenţial angajator şi apreciaţi-vă, cât mai obiectiv posibil. Evitaţi falsa modestie, dar fiţi sincer şi realist în ceea ce vă priveşte. Nu v-ar ajuta cu nimic să vă minţiţi. S-ar putea să aveţi surprize. Neplăcute, de regulă.
Începeţi prin a construi o listă de cuvinte ce vă caracterizează – acestea vă vor conduce la multe din caracteristicile ce constituie părţi tari. Una din cele mai solide părţi este reprezentată de ceea ce vă place să faceţi, ca experienţă de muncă. A vă urma dorinţele poate fi o componentă majoră a carierelor Dumneavoastră, îmbinând câştigarea existenţei cu plăcerea lucrului. Unele persoane au clar, încă de la începutul carierei, locul în care vor să ajungă şi domeniul ales. Pentru altele, adunarea cu răbdare a cunoştinţelor, abilităţilor şi experienţelor utile, orientate spre un scop precis, are izvorul într-un proces elaborat, conştient şi responsabil.

Părţile slabe
Începeţi prin a fi sinceri cu voi.
Este, poate, prima şi cea mai importantă lecţie ce trebuie învăţată atunci când vorbim despre dezvoltare personală, responsabilizare, planificarea carierei.
În aprecierea acestor părţi slabe, gândiţi-vă ce ar considera un potenţial angajator că ar trebui îmbunătăţit în ceea ce vă priveşte.
Fiinţe umane, subiective prin natură, ne este tuturor relativ dificil să ne identificăm părţile slabe. Ne place să câştigăm, ne visam cu toţii campioni, drept pentru care o incursiune în „forţa negativă” din noi ne provoacă cel puţin anumite reţineri.
Însă, acest demers este crucial, întrucât ne ajută să identificăm zonele în care sunt necesare ameliorări. Dacă identificaţi o abilitate despre care ştiţi că este importantă pentru domeniul ales, dar pe care n-o aveţi sau este la un nivel scăzut, este deja un pas înainte. Ştiţi unde sunteţi şi ce aveţi de făcut. În acest sens, evaluări ale performanţelor anterioare, chiar şi aprecieri formale sau informale din cercul personal sau profesional sunt surse notabile de feed-back.

Oportunităţi şi temeri
Cuvântul de ordine aici este informaţia.
Este necesar să aveţi tot timpul canalele de comunicare deschise, să selectaţi şi să utilizaţi informaţiile pe care le primiţi. De la statistici la ştiri de ultimă oră, de la zvonuri la informaţii verificate, mediul în care trăim este extrem de comunicant.
Aveţi grijă ce mesaje transmiteţi în acest mediu. O imaginea unui om de succes, profesionist, deopotrivă responsabil şi sociabil, prietenos, vă ajută tot timpul.
Am învăţat ceva despre lumea în care trăim: că este cumplit de mică. Traiectoriile personale se intersectează, prieteniile/alianţele se fac şi desfac, binele se poate întoarce sau nu. Dar este necesar ca întotdeauna să fiţi „în piaţă” şi cu reţeaua la îndemână. Pentru a parafraze un cunoscut slogan, „cunoscătorii ştiu de ce”.

Activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare intreprinzatorul particular trebuie sa fie licita.
Ea se va incadra:
1. Productie
2. Constructii
3. Comert
4. Sesvicii
Activitatile care vor compune obiectul de activitate trebuie formulate in doc.,constitutive ale firmei in conformitate cu CAEN.
Industrie
 Industrie extractiva:exclusa de la activitatea firmelor private
 Industrie prelucratoare:
 Metalurgia
 Confectii
 Textila
 Aparate de mass-media
 Produse alimentare
 Prelucrarea titeiului
 Industria energetica:
 Regia autonoma a apei
 Regia autonoma a gazelor
Agricultura
 Productia agricola vegetala
 Cereale
 Boabe
 Legume
 Fructe
 Plante tehnice
 Plante nutret
 Vii
 Productia agricola animala
 Carne
 Lapte
Constructii
 In regie
 In antrepriza
 Constructii noi si reparatii capitale
 Intretinere si reparatii curente
Comert

 Cu ridicata
 Cu amanuntul
 Marfuri alimentare / nealimentare
 Prestari servicii+comert:interior / exterior
Serviciile
 Servicii de piata prestate pentru populatie
 Servicii de piata prestate pentru agenti economici

Tehnici de vanzare - 5


Dupa cele scrise in ultimele articole referitor la vanzare, cred ca a devenit clar tuturor cat de mare este puterea cuvintelor si cat de usor se poate intoarce aceasta impotriva noastra, daca este folosita prost.
Firesc, subiectul este departe de a fi inchis si vom vedea in urmatoarele numere cum poate fi folosita aceasta putere in timpul unei vanzari sau negocieri si felul cum putem descoperi, prin intrebarile potrivite, care sunt cuvintele cele mai "convingatoare" pentru clientul cu care avem de-a face intr-o anumita situatie.
Dar inainte de a aborda problema aceasta, trebuie neaparat sa subliniem doua concepte extrem de importante (chiar daca ele ne-ar putea parea banale), pentru ca neluarea lor in considerare ne va garanta esecul de la bun inceput in orice tip de vanzare (si, in general, in orice tip de relatie interpersonala). Haideti sa le vedem:



1) Ceea ce NU spuneti poate fi mult mai convingator decat ceea ce spuneti

Toti avem in minte stereotipul vanzatorului care zapaceste clientul si il scufunda
sub o mare de cuvinte. Va asigur ca acesta este felul cel mai prost de a proceda. Ar trebui sa fie evident ca, inainte de a face orice propunere, trebuie sa cunoasteti clientul si sa stiti care este maniera optima de a-i prezenta lucrurile, si asta nu puteti face daca nu-l lasati sa se exprime liber. In timp ce cineva vorbeste, el dezvaluie fara sa-si dea seama o cantitate imensa de informatii despre sine, informatii care ne vor fi extrem de pretioase pentru a hotari strategia de vanzare cea mai potrivita pentru acel client.
In plus, a lasa clientul sa vorbeasca (si, bineinteles, a-l asculta!) ne va permite ulterior sa formulam propunerile noastre incepand cu "Pe baza a ceea ce ati spus, cred ca...", folosind, poate, chiar cuvintele clientului.
Asa cum v-am promis, vom vedea in articolele viitoare care sunt intrebarile cele mai eficiente pentru a ne da seama foarte rapid care sunt dorintele adevarate ale clientului si cum putem descoperi informatiile care ne vor fi de folos. Deocamdata, nu uitai niciodata ca succesul in vanzari se bazeaza pe ideea: "Sa descoperim ceea ce doreste clientul si sa il ajutam sa obtina acel lucru". Si asta se poate atinge numai daca avem suficient autocontrol pentru a-l lasa pe client sa vorbeasca. Daca va este mai comod, amintiti-va mereu regula a-ceasta: "Cu cat clientul vorbeste mai mult, cu atat este mai probabil sa cumpere!".
2) Ceea ce spuneti este mult mai putin important decat felul cum spuneti

Oricat ni se poate parea de ciudat, cercetarile in domeniul comunicarii demonstreaza ca numai 7% din ce intelegem dintr-un mesaj depinde de cuvintele in sine, in timp ce restul vine in proportie de 38% din componentele paraverbale (ton, viteza, volum s.a.m,d,) si de 55% din partea non-verbala, adica din limbajul trupului.
Practic, asta inseamna ca, daca in cursul unui mesaj continutul verbal il contrazice pe cel non-verbal, cea mai mare parte a ascultatorilor va avea mai multa incredere in tonul pe care este rostit mesajul. Si, ca sa-si explice contrazicerea, acestia se vor gandi pur si simplu ca le-a scapat ceva sau ca au inteles prost vreun cuvant.
A va transmite acest concept fara a va da exemple concrete, asa cum as proceda in timpul unui curs, este cam greu. Totusi, daca vreti sa experimentati direct incredibila putere a tonului, incercati intr-o situatie oarecare sa spuneti cea mai mare prostie care va vine in minte folosind un ton cat se poate de serios si veti vedea cat de putini vor indrazni sa va contrazica. (Imi amintesc ca odata am vrut sa demonstrez aceasta idee unui prieten: am fost invitati la o petrecere destul de importanta si, fiindca am ajuns cam tarziu, m-am justificat in fata gazdei spunandu-i: "Imi cer scuze, dar a trebuit s-o injunghii pe matusa mea si treaba asta mi-a luat mai mult timp decat credeam", pe un ton de parca o anuntam ca am avut o pana la masina. La care gazda a zambit stramb si a spus "Nici o problema, nu face nimic" si totul a decurs perfect normal in continuare, in ciuda prietenului meu care nu reusea sa-si tina rasul.)
Nu este nevoie sa va mai spun ca acest truc este permanent folosit de catre oameni politici, ziaristi etc.: daca va uitati la orice dezbatere la televizor, puteti verifica imensa cantitate de prostii si minciuni care sunt spuse fara nici o rusine, cu tonul dezvaluirii unor mari adevaruri...

Folosirea corecta a tonului este extrem de importanta in randul tehnicilor de convingere si ea poate fi aprofundata numai cu exemple directe. De aceea vom vorbi in continuare despre tonul de baza care trebuie folosit cand vrem sa fim foarte convingatori, adica asa-numitul "ton de parinte".
Din motive psihologice, a caror analiza ne-ar lua prea mult timp, creierul nostru are automat o reactie de supunere si ascultare cand aude ceva spus cu acest ton, in timp ce nu va acorda atentie exact aceluiasi lucru spus cu un ton, de exemplu, de copil. Si, de fapt, este si normal: cine dintre voi ar fi in stare sa asculte sfatul unui copil? Probabil, nimeni. In acelasi fel, veti lua foarte putin in considerare ceva spus cu acest ton, chiar daca cel care va vorbeste este un adult, o persoana cu greutate.
Or, se intampla deseori, intr-o situatie de stres cum ar fi cea a unei negocieri, ca persoanele neantrenate sa aiba tendinta de a modifica tonul personal obisnuit, noul lor ton apropiindu-se de cel al unui copil suparat si care se smiorcaie. Firesc, acest ton opreste orice posibilitate de a-l convinge pe cel care ne asculta: pe cat de pregatiti suntem sau pe cat de bune sunt argumentele noastre, la nivelul inconstient ascultatorul ne va considera copii nesiguri si ne va trata in consecinta.
Viceversa, vom obtine cel mai mare efect si cea mai mare atentie folosind "tonul de parinte". (E imposibil sa-l descriu: puteti lua exemplu de la un parinte in timp ce ii reproseaza fiului sau ceva sau puteti asculta la televizor discursul unei persoane cu o functie mare de conducere: presedintele unei tari, un lider politic, un expert intr-un domeniu etc. Veti observa poate spre surprinderea voastra, ca toti vorbesc aproape la fel.)
Acest fel de a vorbi transmite un mesaj subliminal de incredere, competenta si ordine, pentru ca ii evoca (inconstient) ascultatorului vocea propriilor lui parinti atunci cand erau suparati pe el. Tonul acesta creeaza o impresie de "figura autortara", gata sa sfatuiasca, sa invete, sa conduca (adica exact rolul unui parinte). Este un ton care ne invita, politicos, dar hotarat, sa ascultam si sa ne supunem pentru binele nostru.


In concluzie: incepeti sa acordati atentie felului in care vorbiti, tonului pe care il folositi. Cu putin antrenament, e posibil sa ajungeti rapid la o imbunatatire a rezultatelor pe care le veti obtine.
In acelasi timp, incercati de fiecare data cand ascultati pe cineva care chiar obtine rezultate mai bune sa descoperiti cum face. Probabil, veti descoperi ca, in mare parte, succesul lui se datoreaza felului de vorbi si tonului pe care il foloseste. Deci... la treaba!

Noţiunea de “fabrică de mobilă” este una foarte largă. Gama de produse poate fi extrem de diversificată, pornind de la ceea ce se numeşte “mic mobilier” (aici intrând produse şi accesorii de mici dimensiuni, cum ar fi: etajere, scaune, suporturi pentru diverse obiecte, chiar şi jucării din lemn), uşi şi ferestre (inclusiv tâmplărie ferestre pentru geam termopan), mobilier pentru camere (paturi, canapele, seturi de canapele, dulapuri, vitrine, etajere, biblioteci, mese – inclusiv mese pentru TV, audio-video, pentru servire etc.), mobilier de bucătărie, ajungându-se şi la mobilier de birou (în special birouri, mese pentru calculator – adesea dotate cu suporturi  pentru tastatură, unitate centrală, imprimantă sau pentru toate acestea -, mese pentru conferinţe, biblioteci, corpuri mobile).
Din cele de mai sus rezultă marea diversitate de produse care intră în această categorie, iar specializarea în fabricarea uneia sau a câtorva dintre aceste produse este esenţială, fiind imposibil, mai ales pentru o firmă aflată la început de drum, să realizeze toate aceste produse la standarde de calitate ridicate.

Pentru că materia primă de bază în producţia de mobilier este lemnul, este preferabil ca fabrica să fie amplasată într-o zonă în care să existe o disponibilitate mare de masă lemnoasă şi/sau posibilităţi de transport.


Clienţii
În funcţie de tipul de mobilier fabricat, clienţii pot fi persoane fizice sau juridice. În cazul mobilierului de comandă, majoritatea cumpărătorilor sunt persoane fizice.
În cazul fabricilor mari, care produc cantităţi însemnate, apare varianta exportului, situaţie în care se pune problema competitivităţii mobilierului produs în România în ţările Uniunii Europene, principalele importatoare la acest moment.
Concurenţa
Concurenţa este deosebit de bine reprezentată. Dintotdeauna prelucrarea lemnului a reprezentat o îndeletnicire de bază a românilor (date fiind resursele deosebite de care dispune teritoriul ţării în acest sens), iar această tradiţie s-a păstrat din generaţie în generaţie.
Astfel, după 1989 au apărut o serie de fabrici de profil care acţionează pe scară mai largă sau mai restrânsă. O categorie aparte o constituie fabricile existente încă de pe vremea fostului regim, majoritatea funcţionând în continuare pe “scheletul” moştenit.
Pe piaţă funcţionează o serie de companii mari şi foarte mari (“Elvila”, “Silvarom”, Mobexpert Prod”, “Alprom” etc.), care desfăşoară activităţi complexe de producţie, distribuţie prin magazine specializate proprii sau prin dealeri, export. Toate firmele enumerate mai sus au obţinut în cursul anului 2001 un profit brut de peste 1 milion $.
Pentru a acoperi cererea nesatisfăcută de către acestea, au apărut şi o serie de fabrici mici, axate în special pe mobilier de comandă, acestea având avantajul flexibilităţii în producţie şi al costurilor şi implicit al preţurilor mai mici.

În prezent, în România există peste 2.900 de fabrici de mobilă.

Promovarea
O mare parte din produsele de mobilier realizate în România sunt destinate exportului. În cazul acestora, o modalitate de promovare foarte uzitată este Internetul. Mobila fabricată în România este foarte căutată în afara graniţelor ţării, iar o pagină web bine realizată (preferabil şi în una/două limbi de circulaţie internaţională) poate atrage numeroşi clienţi externi, dar şi locali.
O altă modalitate de promovare accesibilă este presa scrisă, în special cea locală, mai ales la început, când piaţa vizată este de cele mai multe ori una restrânsă.

Costurile de început
Pentru o fabrică axată exclusiv pe mic mobilier, este suficient un spaţiu (hală de producţie) mai restrâns.

De asemenea, utilajele şi echipamentele sunt minimale - poate fi achiziţionată o maşină universală de tâmplărie (estimată în jur de 1.500 – 2.000 EURO).
La aceste cheltuieli se adaugă preţul echipamentelor de birou (unul-două calculatoare, telefon, fax, copiator etc.) şi cheltuielile de înregistrare a societăţii (mai puţin de 300 EURO).
De asemenea, este aproape obligatoriu să se achiziţioneze cel puţin o maşină de transport marfă, având în vedere faptul că aproape toţi concurenţii oferă şi această facilitate –transport gratuit la domiciliu. Preţul unei maşini utilizabile pentru transport mobilă începe de la aproximativ 4.000 EURO, în cazul în care este vorba despre o maşină nouă, de fabricaţie românească.

Pregătire şi calificare
În acest domeniu există o însemnată forţă de muncă, atât din punct de vedere numeric, cât şi calitativ. Industria de prelucrare a lemnului fiind una cu adânci tradiţii în România, există numeroşi specialişti, cu o experienţă deosebită în aceste meserii. În momentul de faţă, circa 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în fabricile de mobilă din ţara noastră.

Pentru început, pentru o fabrică mică, sunt suficienţi 2-3 salariaţi, dar pe măsura dezvoltării activităţii vor fi necesare noi angajări.

Situaţia economică actuală, numărul mare de disponibilizări şi problemele de pe piaţa locală a muncii pot descuraja orice persoană aflată în căutarea unui job. Cu toate acestea, specialiştii în resurse umane contactaţi de capital.ro spun că informarea temeinică şi căutarea atentă pot duce la succes.

„Principalul lucru pe care un candidat trebuie să îl facă este să decidă ce activitate doreşte să desfăşoare şi să îşi stabilească strategia în funcţie de aceasta”, spune Ioana Tot, senior consultant Consulteam România şi membru al HR Club. După ce este hotărât asupra planului de carieră, un candidat trebuie să ştie unde să caute, cui să se adreseze şi unde să îşi posteze CV-ul.

Caută-ţi job chiar dacă nu ai nevoie imediată!

„Din punctul meu de vedere să speri că exact atunci când tu îţi cauţi de muncă un angajator să publice în exact locul în care tu cauţi, exact jobul potrivit, cu exact remuneraţia dorită de tine, este pură naivitate. Este posibil, dar cât este de probabil? Pentru aceia dintre cei care nu cred în poveşti, sfatul meu este să caute active, chiar dacă nu sunt în nevoia imediată de a schimba locul de muncă şi să cunoască industria, adică angajatorii din branşă”, spune, la rândul său, Marius Girlea, general manager jobsinro.ro şi membru al HR Club.

Câţiva paşi simpli

Specialiştii în HR au trasat câţiva paşi simpli care trebuie urmaţi pentru ca un candidat să aibă succes atunci când este în căutarea unui job.

În primul rând, trebuie făcute aplicaţii directe la anunţurile postate în media (ziare, reviste de specialitate), după cum spune Ioana Tot. Florin Gogianu, sales support representative al Lugera & Makler, declară că o altă metodă foarte importantă este căutarea prin intermediul site-urilor specializate de tipul bestjobs.ro sau ejobs.ro. „Eu recomand însă mai ales participarea la târgurile de job-uri, unde au loc seminarii organizate de diferite corporaţii. În cadrul acestor evenimente, candidatul îşi poate defini mai clar zona în care crede că ar putea să performeze şi atunci restrânge semnificativ numărul de companii la care aplică”, mai adaugă reprezentantul Lugera.

Un alt lucru foarte important în căutarea unui loc de muncă este „marketarea” ca si specialist in propriul domeniu de activitate, după cum afirmă Ioana Tot. „Acest lucru trebuie făcut pe site-uri cu vizibilitate mare, unde profilul profesional poate fi usor vizualizat si accesat de către posibili angajatori sau alti specialişti, de exemplu Linkedin, Plaxo, Key People, Xing”, a declarat aceasta.

Companiile de consultanţă şi recrutare au şi ele rolul lor. O dată cu înscrierea CV-ului pe un site de recrutare, ar trebui să se apeleze şi la astfel de companii. „Pentru a avea mai multe şanse este indicat să-şi trimită CV-ul şi la firmele de recrutare (chiar dacă nu au job-uri care să se potrivească la acel moment, vor fi introduse în baza de date)”, afirmă Alina Botezatu, managing partner al companiei de consultanţă în resurse umane Perspective Group.

O altă metodă foarte întâlnită este şi aplicarea direct la companii. „Aplicaţiile spontane, direct pe adresa departamentului Resurse Umane al companiilor care prezintă interes pentru candidat, deşi pe moment nu există posturi disponibile, rămân înscrise în baza de date proprie a companiei la care şi-ar dori să lucreze”, mai adaugă Ioana Tot.

Recomandările din partea cunoscuţilor sunt şi ele foarte importante, după cum spun specialiştii în HR. „Recomandările reale se referă la faptul că cineva care cunoaşte profesional candidatul garantează pentru competenţa sa în faţa angajatorului. Dacă această persoană este de încredere pentru angajator, atunci recomandarea poate să atârne foarte mult, oferind considerabil mai multă credibilitate CV-ului”, completează career coach-ul Eduard Ezeanu, de la CareerExperts.

Autor: Simona Roşu

Cresterea prepelitelor japoneze pentru oua si carne este o afacere cu un potential de exceptie, lucru datorat faptului ca oul de prepelita este un medicament extraordinar, care poate vindeca o serie de afectiuni. Este imposibil sa nu fi auzit deja de calitatile iesite din comun ale acestui aliment care inglobeaza o cantitate impresionanta de vitamine. O cura cu oua de prepelita rezolva probleme grave de sanatate, cum ar fi afectiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, si asta fara niciun fel de alte medicamente.

Si cand exista o marfa atit de utila si de apreciata de consumatori, este clar ca se contureaza o afacere de zile mari. De altfel, toti crescatorii de prepelite sustin ca viata li s-a schimbat in bine datorita acestei mici pasari: in primul rand, consumul zilnic de oua le-a imbunatatit sanatatea (a lor si familiilor lor), iar in al doilea rand, veniturile pe care le obtin din comercializarea oualor sau a carnii sunt mai mult decat multumitoare.

Piata este complet deschisa acestui tip de produse, fapt care constituie un argument cu greutate in favoarea demararii afacerii cu cresterea prepelitelor. Dar el nu este nici pe departe singurul: astfel, activitatea in sine este una foarte simpla si prezinta alte cateva avantaje importante, adevarate binecuvantari pentru orice potential intreprinzator.

1) In primul rand, nu aveti nevoie de un spatiu pretentios. Ati scapat astfel dintr-un foc de o serie de cheltuieli majore, deoarece o crescatorie de 500 de prepelite poate fi amenajata intr-un spatiu de numai cativa metri patrati, ce poate fi amplasat oriunde: intr-un grajd, intr-o boxa existenta in casa, pe un coridor, pe o veranda, intr-un balcon sau chiar intr-un pod. Singurele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca acel amplasament sunt legate de existenta unei temperaturi relativ constante si de lipsa zgomotelor, a curentilor si a... pisicilor. Puteti opta fie pentru varianta cresterii prepelitelor pe asternut de paie si pamant, fie pentru varianta cresterii lor in baterii, in ambele cazuri suprafata necesara fiind absolut modesta (maximum 20 mp).

2) Apoi, volumul de munca necesar este minim. Dimineata se administreaza furajele (cca 1,5 kg) si apa (cca 1 litru), iar seara se recolteaza ouale. Practic, tot ce aveti de facut este sa lasati prepelitele sa-si vada de treaba, ele fiind adevarate masini de ouat.

3) Produsele obtinute de pe urma acestor pasari sunt cu totul deosebite, fapt care inlesneste considerabil comercializarea lor. Oul de prepelita este o adevarata "bomba cu vitamine". Poate parea greu de crezut, dar, fata de oul de gaina, cel de prepelita contine de cinci ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de sase ori mai multa vitamina B1 si de 15 ori mai multa vitamina B2. Ca urmare, e logic ca el sa stea la baza tratamentelor unor boli diverse. Iar in ceea ce priveste carnea acestor pasari, va reamintim ca prepelitele au fost dintotdeauna vanate pentru carnea lor delicioasa. Faptul ca ele aproape nu mai exista in stare salbatica este o proba graitoare in acest sens.

Clientii sunt consumatorii individuali, care se pot aproviziona fie direct de la dvs., fie prin intermediul unui punct de vanzare amplasat intr-o piata agroalimentara, dar si angrosistii sau magazinele alimentare. Restaurantele si alte unitati de alimentatie publica pot deveni de asemenea clienti fideli si chiar parteneri cu care sa incheiati contracte ferme de aprovizionare. Si nu trebuie neglijate nici firmele de export, specializate pe produse alimentare, care pot asigura o valorificare superioara pe piata intrernationala, unde ouale si carnea de prepelita sunt foarte solicitate.

4) La varsta de numai 40 de zile, prepelita incepe sa oua, productivitatea ei medie fiind de cca 25 de oua pe luna, ceea ce, in cazul unei crescatorii cu 500 de capete, inseamna o productie lunara de peste 12.000 de oua. Vandute cu 0,15 lei bucata (un pret de producator, dar care poate creste chiar la 0,2 lei bucata) aceste oua va permit obtinerea unor venituri lunare de cca 1.500 de lei. Si asta fara sa luam in calcul valorificarea carnii sau chiar a gunoiului produs de prepelite (acest gunoi este excelent ca ingrasamant si poate fi recoltat gata uscat si apoi ambalat in pungi, pentru a fi oferit florariilor, de exemplu). Ganditi-va insa ca toate aceste venituri cresc direct proportional cu numarul de pasari al micro-fermei dvs. La un efectiv de cateva mii de capete se poate deja vorbi de o afacere in toata regula, cu avantajul ca volumul de munca nu se modifica simtitor.

Retineti! Singura investitie pe care trebuie s-o faceti o reprezinta achizitionarea pasarilor si a bateriilor de crestere, pentru ca, in rest, obtinerea si amenajarea spatiului nu au cum sa ridice vreo problema. Si nici macar nu e necesar sa achizitionati direct pasari vii: le puteti obtine chiar dvs. din oua fecundate pe care sa le incubati intr-un incubator obisnuit, care costa in jur de 150 de lei.

In analizarea unei candidaturi pentru ocuparea unui post, angajatorul are nevoie de un minimum de informatii despre persoana in cauza, de aceea, oricine se afla in cautarea unui loc de munca va trebui sa invete sa-si redacteze o scurta biografie, denumita Curriculum vitae (lat. "cursul vietii"). Acest Curriculum vitae (CV) va sta la baza unei prime trieri a candidatilor, prin urmare retineti ca:

FUn CV este mai mult decat un document personal, este un mijloc de a te promova pe tine insuti/ insati, deci Nu va subestimati!, incercati sa va puneti intr-o lumina cat mai buna fara a distorsiona adevarul: Nu mintiti!

FUn CV nu este o simpla insiruire de ani, slujbe, scoli urmate, el trebuie sa scoata in evidenta cele mai importante realizari ale tale, astfel incat angajatorul sa fie convins ca esti persoana pe care o cauta.


CUM TREBUIE CONCEPUT UN CV?

F Exista mai multe tipuri de CV adaptate unor situatii diferite, prin urmare, primul lucru care trebuie avut in vedere este obiectivul profesional (postul vizat). Aflati care sunt conditiile impuse de angajator (pregatire, experienta, abilitati).

FAlcatuiti o lista cu principalele dumneavoastra "puncte forte" (pregatire, calitati, abilitati punctate de cateva realizari) care va recomanda pentru dobandirea slujbei. Tinerii absolventi fara experienta anterioara vor trebui sa evidentieze potentialul de care dispun insistand asupra studiilor (note medii obtinute, cursuri importante, proiecte realizate, burse in strainatate, participari la olimpiade sau alte concursuri, premii obtinute) si a altor activitati/ preocupari extracurriculare (pasiuni, activitati desfasurate pe perioada verii sau cu program partial, experienta voluntara etc.).

F Alegeti tipul de CV adecvat situatiei dumneavoastra.

F Aranjati informatiile corespunzator formatului ales tinand cont de faptul ca un CV prezinta pe scurt date esentiale (prin prisma postului vizat) despre dumneavoastra (incercati sa va incadrati in 1-2 pagini si evitati exprimarea ambigua).


CUM SA ARATE?

F Nu veti da niciodata gres cu un CV clasic! Drept tipuri speciale de caractere, folositi-le doar pe cele ingrosate (bold), fara sublinieri sau scris inclinat (italic).

F Nu folositi hartie colorata!

F Nu il scrieti de mana! Dactilografiat sau tehnoredactat este mai usor de citit, are un aspect structurat si va da posibilitatea de a include mai multe informatii


CONTINUTUL UNUI CV

F Datele personale: nume, adresa, telefon, fax, e-mail (la inceputul primei pagini, pe paginile urmatoare numai numele si prenumele). Data nasterii sau starea civila nu sunt informatii obligatorii.

Atentie! Cand lasati un numar de telefon, asigurati-va ca puteti fi contactat (eventual precizati anumite ore cand sunteti siguri ca va raspunde cineva la telefon). Adresa e-mail o mentionati doar daca va verificati frecvent posta (zilnic).

F Obiectivul profesional

Cand trimiteti CV-ul "in prospectare" oferiti informatii despre aspiratiile dumneavoastra profesionale (domeniul care va intereseaza, posturi pentru care va considerati calificat). Daca vizati obtinerea unei anumite slujbe, specificati clar care este aceasta.

F Pregatirea

In ordine invers cronologica prezentati institutiile de invatamant absolvite si orice alte cursuri complementare urmate. Puteti insista asupra unor proiecte de cercetare realizate pe durata studiilor, mai ales daca sunteti tanar absolvent si acestea au legatura cu postul vizat. Nu uitati sa amintiti bursele in strainatate de care ati beneficiat, participarile la olimpiade si eventualele premii obtinute.

F Experienta profesionala

Mentionati de asemenea in ordine invers cronologica slujbele pe care le-ati avut, stagii de pregatire efectuate (impreuna cu numele institutiei/ firmei si localitatea, iar daca firma nu este cunoscuta, amintiti si profilul acesteia de activitate), insistand asupra responsabilitatilor avute si realizarilor dumneavoastra.

F La capitolul Informatii suplimentare se pot trece interese speciale (hobby-uri, alte activitati in care v-ati implicat si care v-au fost de folos in dezvoltarea unor abilitati/ deprinderi necesare pentru ocuparea postului vizat, experienta voluntara), nivelul de cunoastere a limbilor straine, cunostintele de operare/ programare PC, permisul de conducere. Chiar daca astfel de informatii nu par a fi relevante prin prisma slujbei pentru care ati optat, ele il ajuta pe angajator sa-si faca o imagine asupra persoanei dumneavoastra.

Atentie! Nu se vor include informatii de natura religioasa, politica sau alte tipuri de informatii controversate deoarece acestea ar putea deveni criterii de discriminare.

F Referinte

In general, pentru ca la depunerea unui dosar de angajare se solicita recomandari scrise fie de la universitate, fie de la ultimul serviciu, in CV candidatul doar isi va exprima disponibilitatea de a mai furniza alte referinte la cerere, fara a mai indica nume.

Insa in cazul in care trimiteti CV-ul "in prospectare", fara alte recomandari, ar fi de asteptat sa includeti macar doua nume (un profesor si o persoana pentru care ati lucrat), dar, numai cu acordul acestora pentru ca multe firme vor sa verifice referintele inainte de desfasurarea interviului.


CV FOCALIZAT

Este indreptat si focalizat pe un post specific. Este folosit atunci cand vrei sa te axezi pe un anumit domeniu sau pe un anumit post sau atunci cand vrei sa-ti trimiti CV-ul "in prospectare".

Nume, prenume
Adresa
Telefon

Obiectivul profesional

Capacitati

Realizari

Experienta profesionala

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea, postul ocupat

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea, Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

CV CRONOLOGIC

Este avantajos cand pastrezi acelasi domeniu de activitate in care ai mai lucrat si atunci cand experienta profesionala evidentiaza o dezvoltare si imbunatatire a acesteia. Este tipul de CV preferat pentru domeniile traditionale (in educatie, sanatate, conducere). In acest tip de CV experienta de munca si studiile/ calificarile sunt prezentate in ordine invers cronologica. Eventualele perioade de discontinuitate trebuie sa fie explicate pentru a nu lasa ocazia sa se interpreteze in dezavantajul candidatului.

Nume, prenume
Adresa
Telefon

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea, Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

Experienta profesionala

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea

Postul ocupat

*responsabilitati avute

Informatii suplimentare

Experienta voluntara


La capitolul Informatii suplimentare se pot trece interesele speciale (legate de domeniul de activitate in care ai mai lucrat sau de postul oferit), nivelul de cunoastere a limbilor straine, cunostintele de operare/ programare PC, permisul de conducere, calitatile personale / capacitatile.


CV FUNCTIONAL

Curriculum vitae functional se concentreaza asupra realizarilor in sine, fara a tine seama de cronologia lor. Este recomandat atunci cand iti schimbi cariera, cand vrei sa-ti pui in evidenta calitati/ abilitati pe care nu le-ai folosit in experienta de pana acum sau atunci cand intri pe piata fortei de munca pentru prima data. In acest tip de CV, experienta si abilitatile tale sunt evidentiate de ariile principale de implicare. Scopul sau este de a sublinia abilitatile de care dispui, facand analogii intre acestea si ceea ce postul pentru care candidezi cere.

Nume, prenume
Adresa
Telefonul de acasa Telefonul de la serviciu


Obiective profesionale

Abilitati

Angajari

19xx-19xx Numele institutiei/ firmei, localitatea

Detalii privind pozitia ocupata, realizari, merite

Studii

19xx-19xx Numele institutiei, localitatea

Facultatea Sectia/ specializarea
Licentiat in anul

Referinte

Există oare o specificitate a omului de afaceri în epoca Luminilor? Desigur, producţia, schimburile şi actorii lor s-au găsit în miezul cîtorva dezbateri majore din secolul al XVIII-lea, referitoare în special la libertatea comerţului şi a muncii, la locul „negustorului" (termen generic şi integrator) în ierarhia socială, la înnobilarea prin comerţ sau la reevaluarea valorilor muncii şi ale îmbogăţirii. Pe de altă parte, acum cincisprezece ani, biografia demnă de atenţie a lui Christophe Philippe Oberkampf, realizată de Serge Chassagne1, nu avea un subtitlu aparent bine ales: „Un întreprinzător în secolul Luminilor" ? Totuşi, Luminile nu par a fi influenţat direct structura sau cultura acestui grup socioprofesional, ai cărui adevăraţi factori de transformare trebuie căutaţi, pe de o parte, în evoluţia tehnică şi economică, în noile moduri de organizare a muncii şi, pe de altă parte, în noile condiţii create de Revoluţia franceză.
Făcînd comerţ pe bază de mărfuri, de poliţe comerciale sau de metale vandabile şi transformate în monede, practicînd în mod ocazional şi comple¬mentar meseria de bancher (folosind în credit sau diverse plasamente acele resurse neimplicate în schimburi), comerciantul sau negustorul rămîne în esenţă ceea ce era încă de la sfîrşitul Evului Mediu, de la expansiunea comerţului mondial determinată de călătoriile de descoperire şi de primele economii coloniale. Fireşte, secolul al XVIII-lea poate apărea ca fiind vîrsta de dur a acestui tip social, ţinînd cont de avîntul puternic al schimburilor intercontinentale care 1-a caracterizat şi de apogeul burgheziilor portuare, descrise deja în numeroase monografii, din Marsilia la Bordeaux şi Nantes, de la Bristol la Londra, Amsterdam sau Hamburg. In orice caz, secolul al XVIII-lea a fost şi cel al codificării celei mai împlinite a culturii negustorului. Să reţinem aici un exemplu, luat din Basel, veche regiune nodală a schim¬burilor internaţionale de pe continentul european, mai tîrziu şi unul dintre cele mai dinamice nuclee ale primei industrializări.
De ce anume era nevoie, după autorii epocii, pentru a reuşi în meseria de negustor într-un mare vad comercial ?2 Este cu atît mai important să ne oprim asupra acestui subiect, cu cît cultura negustorului la sfîrşitul secolului al XVIII-lea constituie tocmai fondul comun pe care au venit să se grefeze alte însuşiri proprii întreprinzătorilor din generaţiile următoare. Este vorba de o cultură foarte largă, foarte deschisă, deopotrivă enciclopedică şi practică, generală şi tehnică, rod al experienţei şi al cunoaşterii, dobîndită într-o durată lungă.
în opinia unui autor3, negustorul trebuie să ştie: mărfurile; ţinerea registrelor; calcularea schimburilor; arbitrajele; limba comercială cu termenii ei tehnici; limbile străine; ortografia; monedele, greutăţile, măsurile şi echivalenţele lor; mărcile comerciale ; manufacturile ; geografia ; obiceiurile .comerciale din locurile în care face afaceri; navigaţia; poşta; dreptul terestru, maritim şi comercial. Pe deasupra, negustorul trebuie să-şi facă relaţii bune; să frecventeze regulat tîrgurile cele mai importante; să se informeze prin presă, corespondenţa particulară şi călătoriile de afaceri; să verifice solvabi¬litatea clienţilor.
în opinia altui autor4, este nevoie să-şi perfecţioneze germana; să aibă un scris frumos (un criteriu care va rămîne multă vreme hotărîtor pentru angajarea unui comis într-o firmă comercială); să posede în plus o bună cunoaştere a francezei şi italienei; să ştie puţină latină din raţiuni juridice; să-şi cultive stilul epistolar; să aibă noţiuni de statistică, istorie, drept, ştiinţe naturale, agricultură; să întocmească bilanţurile şi inventarele la date fixe. Original faţă de precedentul, el recomandă negustorului deopotrivă exerciţiul fizic şi preocuparea pentru litere şi arte.
Reconstituiri a zeci de cariere ne permit, pe de altă parte, să ne facem o idee concretă despre cum era format viitorul negustor. Ea începea pe la cincisprezece ani, cu ucenicia comercială, fixată prin contract între părinţii tînărului şi negustor. Perioada, de o durată minimă de trei ani, cel mai adesea de patru sau cinci, se prelungea uneori cu o şedere liberă pînă la şapte-opt ani. Locurile preferate pentru ucenicie, în afară de Basel, erau Geneva, Lyon, mai rar Strasbourg, Frankfurt, Paris.
în jurul vîrstei de douăzeci de ani, a doua etapă de formare consta în Bildungsreise. Călătoria culturală îl purta pe tînăr în diverse locuri comerciale, situate în aria delimitată de principalele relaţii comerciale ale Baselului: Frankfurt, Ulm, Augsburg; Alsacia, Lorena; Burgundia, Franche-Comte; Geneva. Dar ea se extindea cu mult peste aceste limite la toate ţările europene: pe un eşantion de 62 de cazuri, notăm 49 de şederi în Franţa, 29 în Olanda şi Ţările de Jos austriece, 28 în Germania, 17 în Anglia şi doar 10 în Italia. Trebuie să remarcăm raritatea călătoriilor în Europa Orientală; limitele explorării erau Viena şi Ungaria, Leipzig, Berlin, Danzig, Konigsberg, cu totul excepţional Rusia. La ce foloseau călătoriile ? La a observa viaţa comercială, a vizita partenerii de afaceri ai tatălui, a-şi face relaţii pentru viitor, a vizita punctele de atracţie: palate, grădini, castele şi biserici. Tinerii negustori din Basel care veneau la Paris se grăbeau să se ducă la Versailles unde, graţie cîtorva relaţii sus-puse şi unei împărţiri de bacşişuri, erau primiţi să asiste la servirea mesei regale. Unul dintre ei 1-a putut observa pe Ludovic al XlV-lea în 1701: „o monstruozitate evocînd, spune el, mai degrabă Mongolia decît Occidentul" - vinul i se prelinge pe obraji; înfulecă o cantitate uimitoare de mîncare pe care o apucă direct cu degetele, fără a recurge la tacîmurile de aur din faţa lui; aproape că nu mai are dinţi. în 1757, un alt tînăr din Basel a fost dat afară fără menajamente din apartamentele Delfinului, în timp ce le vizita, pentru că a stricat accidental un tablou mare pe care acesta din urmă îl copia...
Apoi, erau cazuri în care tinerii nu se întorceau imediat la Basel, pentru a se stabili definitiv, ci îşi completau educaţia printr-o angajare de cîţiva ani în calitate de comis în alt centru comercial; uzanţă ce pare a fi fost în legătură cu deontologia mediului din Basel care, pentru a păstra secretul afacerilor, interzicea trecerea directă în serviciul altei firme la terminarea uceniciei, impunînd astfel inevitabil munca într-uh alt oraş vreme de trei--patru ani. Lungimea acestor Wanderjahre ducea în general la o căsătorie tîrzie, mai aproape de treizeci de ani decît de douăzeci. Lucrînd de-acum pe cont propriu, negustorul, potrivit aceluiaşi eşantion, continua să se ţină la curent cu noutăţile prin intermediul corespondenţelor particulare şi al jurna¬lelor care, de altminteri, erau tipărite în principal în centrele comerciale.

Multi candidati se plâng ca nu reusesc sa se angajeze deoarece pozitiile se ocupa prin pile, cunostinte relatii. Si au dreptate. Conform statisticilor, în occident aproximativ 70% din pozitii sunt ocupate pe baza unor recomandari din interior. Desi nu exista înca - sau nu cunoastem noi - statistici referitoare la România, stuatia nu este foarte diferita.
Cele mai multe si, de cele mai multe ori, cele mai bune locuri de munca nu sunt publicate nicaieri. Angajarea are loc pe baza recomandarilor din interior. Lucrurile însa nu trebuie luate în tragic, ci din contra. Mai ales ca aceasta situatie este usor explicabila, prin avantajele pe care le are un angajator recurgând la aceasta metoda:
a) persoana nou respectiva are recomandarea unui angajat propriu, care nu-si va risca propria pozitie recomandând o persoana incompetenta sau în care nu are încredere
b) mai mult ca sigur acel candidat a fost deja expus mediului organizational si deci cresc sansele unei integrari rapide în organizatie
c) cheltuiala redusa, deoarece nu mai trebuie facuta publicitate postului
d) procesul de recrutare este mai scurt, fiindca nu mai trebuiesc tinute zeci de interviuri.
Aceste avantaje nu sunt deloc de neglijat. În aceste conditii, de ce oare mai publica unele companii posturile vacante, ba mai si apeleaza la firme specializate pentru aceasta?
Raspunsul este foarte simplu. Orice metoda are si avantaje, dar si dezavantaje. Iar principalul dezavantaj al acestei metode de recrutare îl reprezinta limitarea numarului de potentiali candidati. Lista cunostintelor angajatilor proprii poate fi limitata sau propunerile nu se ridica la înaltimea solicitarilor.
La unele companii, însasi cultura organizationala nu permite limitarea la utilizarea unei singure metode de recrutare. La altele, este o forma de reclama. Sau, nu în putine rânduri, o forma de a strânge informatii despre concurenta.
Tinând cont ca un numar atât de mare de job-uri nu sunt vizibile, cum poti afla de ele?
1. Identifica acele companii în care ti-ar placea sa lucrezi.
2. Afla cât mai multe despre ele: istoric, cultura organizationala, persoanele care se ocupa de recutare, sefii de departamente etc.
3. Încearca sa-ti faci cunoscuti în cadrul firmei respective, ideal chiar din cadrul departamanetului în care doresti sa lucrezi. Majoritatea angajatilor unei companii au un local unde ies ?after hours?. Afla-l si începe sa-l frecventezi si tu.
4. Urmareste publicatiile de specialitate pentru referiri la firma respectiva. Un anunt ca cifra de afaceri va creste cu X% poate însemna si ca în viitorul apropiat pot aparea noi pozitii vacante. Din contra, scaderi ale cifrei de afaceri sau chiar anunturi de restructurari ar trebui sa te puna pe gânduri.
5. Adapteaza-ti CV-ul solicitarilor sau culturii firmei respective. Daca firma respectiva are o cultura organizationala ?rigida?, bazata foarte mult pe formalisme, trimiterea unei scrisori colocviale te va descalifica din start. La fel, trimiterea unei scrisori prea formale unei companii cu o cultura mai degajata va avea acelasi efect.
6. Trimite un CV si o scrisoare de intentie în care scoate în evidenta calitatile tale, cât de mult îti doresti sa lucrezi pentru compania respectiva, ce ai putea aduce tu nou etc. Scrisoarea trebuie astfel conceputa încât sa vânda companiei respective acel ?produs? care esti tu!
Avantajele patrunderii pe aceasta piata a locurilor de munca invizibile nu sunt greu de imaginat:
1. Concurenta redusa. Numarul persoanelor care afla de un astfel de loc de munca este limitat
2. Sanse sporite, mai ales daca ai si o recomandare ?din interior?.
3. Poti gasi un job care se potriveste exact abilitatilor si cunostintelor tale.
Daca esti suficient de convingator, este posibil ca postul sa
Detalii despre joburi, piata muncii si tot ce va intereseaza in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

Cele mai căutate 10 joburi care nici măcar nu existau acum 10 ani
Autor: Simona Roşu
Dezvoltarea tehnolgiilor şi a modelelor de business au determinat apariţia unui număr foarte mare de joburi în ultimii ani. Tinerii care ies astăzi de pe băncile facultăţilor din România ajung să lucreze pe poziţii care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Specialiştii în resurse umane contactaţi de capital.ro sunt de părere că apariţia de meserii noi reprezintă un fenomen natural. „Este evident ca domeniile în care se întâmplă acest lucru sunt tehnologia informaţiei şi ingineria, pentru că în aceste domenii am fost în ultimii ani, şi suntem şi în continuare, martorii unui progres accelerat”, a declarat Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting şi membru HR Club.
Oficialii companiilor din domeniul recrutării au întocmit pentru capital.ro o listă a joburilor care sunt acum la mare căutare, dar care în urmă cu 10 ani nici măcar nu existau.
Conform oficialilor HR Club, postul de programator pe platforme mobile se află pe primul loc. „Cei care au/zoom/130686/0-45995-green2.jpgproteja resurse naturale au dus la crearea unor poziţii de profil, aşa numitele slujbe verzi (green collar jobs). „Acestea sunt definite cel mai simplu ca fiind joburi operaţionale care respectă în cel mai înalt grad mediul înconjurator”, a explicat managerul site-ului www.jobsinro.ro. Din această categorie fac parte joburile de mecanic de turbină eoliană, specialist în instalaţii solare, specialist de legislatia mediului sau inginer de ape uzate.
Universităţile din România nu pot pregăti studenţii viitorului
Dacă în statele din vestul Europei sau în SUA tinerii din universităţi sunt pregătiţi pentru joburile viitorului, în România acest lucru este aproape imposibil. „Pentru ca universităţile să poată pregăti viitori specialişti în activităţi care nu există încă este necesar ca respectivele unităţi de învăţământ să fie centre puternice şi recunoscute de cercetare şi inovatie şi în acelaşi timp să dezvolte studenţilor capacitatea de adaptabilitate, flexibilitate şi o atitudine orientată spre învăţare continuă”, spune Ariadna Şutac, recruitment manager & partner al BrainSpotting. În ţara noastră, acest lucru este aproape imposibil ţinând cont că centrele universitare sunt slab dotate, iar programa de învăţământ nu este adaptată cerinţelor actuale.

„Cel puţin în viitorul apropiat, vom continua să ne uităm în curtea vecinilor din vest şi să preluăm descoperirile lor, dupa ce acestea sunt puse în aplicare pe scara largă”, mai spune Ariadna Şutac.
Toate acestea fac ca joburile nou create ajunse şi în România să fie ocupate fie de specialişti străini, fie de persoane care nu au pregătirea teoretică necesară.
Joburi noi la orizont!
Continua dezvoltare a tehnlogiilor şi a industriilor va duce la apariţia tot mai multor joburi de acest fel şi în viitorul apropiat, după cum spun specialiştii HR Club. Acest lucru se arată şi în studiul „Shape of Jobs to Come” realizat de guvernul britanic.
„Uitaţi de măcelari, brutari şi fabricanţi de candelabre! Peste 20 de ani, cele mai populare profesii vor fi cele de administratori de ferme verticale, pilot spaţial şi producător de părţi ale corpului uman”, se indică în acest raport.
Potrivit acestuia, progresele ştiinţifice şi tehnologice, împreună cu modificările climei planetare vor face ca profesiile viitorului să devină de nerecunoscut, comparativ cu nomenclatorul actual al meseriilor.

Ti-ai trimis CV-ul, ai fost chemata la interviu, dar nu stii cum se vor desfasura lucrurile din acel punct. Incearca sa afli din timp, inainte sau dupa primul interviu, care sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgi pana la angajare.

La emotiile firesti ale primului interviu, se adauga si nelinistile legate de succesiunea ulterioara a evenimentelor. Daca ai trecut de prima etapa, trebuie sa cunosti si procedura prin care vei fi angajata.

Perioada dintre doua interviuri poate fi de la cateva zile, la cateva saptamani, in functie de procesul de selectie. Exista firme unde candidatii pentru un post trebuie sa parcurga patru-cinci etape pana la interviul final. De regula, cu cat mai bine este cotat postul (implicit si lupta mai stransa), cu atat procesul este mai indelungat.

In multe cazuri, poti afla amanuntele doar dupa primul interviu, daca intervievatorul ti-a expus, din proprie initiativa sau la solicitarea ta, pasii pe care ii ai de urmat. In cazul in care cunosti persoane din interiorul firmei sau care detin asemenea informatii, intreaba-le cum se desfasoara procesul de angajare. Astfel, vei fi pregatita sa faci fata solicitarilor venite din partea angajatorului. In ceea ce priveste raspunsurile acestuia la intrebarile tale, privind procesul de angajare, nu-ti ramane decat sa te bazezi pe incredere, daca nu ai cum sa verifici informatiile.

In consecinta, ai in vedere cinci puncte pe care trebuie sa le lamuresti in timpul primului interviu.

1. Derularea pas cu pas a procedurii de angajare
In unele cazuri este suficient un singur interviu, in altele pot exista mai multe etape. Interviurile se sustin gradual, cu persoane aflate din ce in ce mai sus pe scara ierarhica, cu putere de decizie.

2. Eventualele teste pe care trebuie sa le dai
Pentru unele job-uri poti fi solicitata sa realizezi un mini-proiect, sa sustii un interviu intr-o limba straina sau sa dai un test la calculator. Se pot aduga teste psihologie, de inteligenta, de aptitudini sau cunostinte tehnice etc.

Intreaba in ce constau acestea, cand trebuie date si timpul pe care il ai la dispozitie. In acest fel, te poti pregati dinainte, avand in vedere ca aceste teste sunt eliminatorii si se constituie, de regula, in etape preliminare in vederea angajarii.

3. Timpul in care va fi luata o decizie
In acest fel, nu vei dezarma in cazul in care nu primesti nici un raspuns, dupa doar cateva zile. Iar daca acest interval a fost depasit, stii exact cand trebuie sa dai un telefon sau sa trimiti un e-mail pentru a vedea daca ai fost acceptata/ai trecut la nivelul urmator. In acelasi timp, poti analiza cu atentie si celelalte oferte, fara sa risti sa iei o decizie pentru un post mai putin atractiv, doar pentru ca o alta firma a avut un proces de selectie mai scurt.

4. Prezenta unor finalisti
Raspunsul la acest punct te va lamuri daca procesul de selectie decurge firesc sau interviul tau este doar o formalitate, decizia fiind luata deja.

5. Cine ia decizia angajarii
Informeaza-te daca hotararea apartine unei singure persone: directorul de resurse umane, directorul executiv etc. sau unui grup, format de exemplu din persoanele care te-au intervievat pe parcurs si care pot da recomandari pentru tine. In acest fel, nu te vei amagi singura ca ai deja postul in buzunar, doar pentru ca ai facut o foarte buna impresie unui intervievator, dar care nu are putere de decizie.

Nu te feri sa intrebi pentru a-ti clarifica orice nelamurire cu privire la procesul de selectie si angajare. Firmele au politici diferite in ceea ce priveste personalul, iar tu trebuie sa fii bine informata pentru a te putea pregati si actiona in cunostinta de cauza.

Pachetul Oportunitati de munca si afaceri te poate ajuta sa gasesti jobul dorit si oportunitatea cautata!

Scrierea efectiva a scrisorilor pentru gasirea unui job, este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Sa scrii bine ia mult timp si presupune o munca grea. Trebuie compuse documente ce reflecta personalitatea ta. Nu trebuiesc copiate de la alte persoane. Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Informarea prealabila
In activitatile de planificare a carierei si de cautare a unui post se va intra in contact cu foarte multi oameni (sute). Acestia se grupeaza in doua categorii:
1. de pre-contact - cu care nu s-a comunicat inca (verbal sau scris)
2. de post-contact - persoane cu care ai intrat deja in contact.
Pentru categoria de pre-contact trebuie sa obtii numele si functia persoanei careia ii vei scrie. Asigura-te ca nu exista greseli in scrierea numelui si a functiei. Telefoneaza la organizatie pentru a verifica daca datele pe care le ai sunt corecte. Acorda atentie la formula de adresare (Doamna sau Domnisoara). Scrisoarea va fi mai bine receptata daca este adresata unei persoane si nu unei functii din organizatie.
Pentru categoria de post-contact trebuie sa obtii cartea de vizita sau sa transcrii datele persoanelor cu care intri in contact (nume, functie, adresa, telefon, fax, e-mail, telefon mobil etc.), inca din timpul primei discutii.
Noteaza-ti orice informatie pe care o obtii cu privire la postul liber sau organizatie. Iti vor fi de un real folos in redactarea ulterioara a scrisorilor.
Scopul, forma si continutul scrisorii
Trebuie sa te decizi cu privire la scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si informatiile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului scrisorii.
Cerceteaza prima forma a scrisorii de mai multe ori. Evita frazele care incep cu “Eu”. Folosirea repetata a sintagmei “Eu”, monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.
Trimite scrisoarea in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Pastreaza o copie a scrisorii. Contacteaza telefonic, in cel mai scurt timp, persoana careia i-ai adresat scrisoarea. Asta in cazul in care nu te-a contactat din proprie initiativa. Poti sa concepi si sa folosesti scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Daca nu poti sa le realizezi singur, apeleaza la un profesionist. Efectul obtinut asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si grafica!!). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. Verifica claritatea, tonul abordat, acuratetea. Verifica scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.
Trimite scrisoarea si CV-ul intr-un plic mare, care sa nu indoaie hartia.
Scrisorile de intentie
Scrisoare de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care il trimiti unui posibil angajator. Ea are rolul de a te prezenta ca pe un candidat capabil.
Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
1. “Cover letters” sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt al organizatiei angajatoare. Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim “piata de munca vizibila”). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu limita aria de trimitere a scrisorilor numai catre posturile anuntate. Postul pe care il doresti este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).
2. “Broadcast letters” sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate. Ele informeaza managerii asupra potentialului tau, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare.
Dar, unde sunt aceste posturi care nu sunt anuntate? Ele pot fi aflate foarte usor vorbind cu oamenii. Localizeaza-le prin consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului. Cauta oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc. Multi oameni doresc sa te ajute daca pot, asa ca trebuie doar sa ceri asistenta lor. Intreaba care este numele si adresa angajatorului. Mergi personal sa vezi aceste potentiale locuri de munca (direct sau prin telefon pentru stabilirea unui interviu). Daca nici o alta metoda nu-ti este accesibila, a treia metoda pe care o poti aplica este sa trimiti o scurta scrisoare prin care sa ceri o scurta intalnire.
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare te vei diferentia net fata de ceilalti competitori. Motiveaza-l pe angajator, fa-l sa-si doreasca sa se intalneasca cu tine. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de confidentialitate, dar nu trebuie sa treci limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre ele.
Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un anunt. Daca nu este specificat nici un nume, incearca sa-l obtii din alte surse, pentru a personaliza trimiterea.
In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care le poti aduce si care este interesul tau fata de organizatie si postul solicitat. Dupa ce crezi ca angajatorul a primit scrisoarea, telefoneaza pentru a restarni interesul asupra ta si pentru a stabili data unui interviu.
Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde doresti sa lucrezi. Daca organizatia este mica, trimite-o direct presedintelui sau directorului executiv. In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, mentioneaza exact pozitia de care esti interesat, ceea ce poti sa oferi, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la tine. Mentioneaza si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care ai luat informatiile.
Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poti presta pentru angajator. O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare. Manifesta-ti entuziasmul, chiar daca este numai aparent. Trebuie sa trezesti si sa pastrezi interesul cititorului, de la inceputul si pana la sfarsitul scrisorii. Evita fraze de genul “asa cum puteti vedea”. Cititorul s-ar putea sa nu fie in stare sa vada punctul pe care doresti sa-l accentuezi.
Calitatea scrisorii tale va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de a incepe sa scrii, analizeaza inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le ai. Realizeaza o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Care sunt “punctele tari” pe care le ai? Cerceteaza organizatia angajatoare si vei descoperi ce avantaje competitive va trebui sa le prezinti. Personalizeaza informatiile privitoare la dorinta si motivatia ta de a obtine acel post. Chiar, de ce vrei sa lucrezi acolo?
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta ta de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a pune in lumina calitatile tale cele mai importante, CV-ul fiind mult mai cuprinzator.
Tehnica redactarii
Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte. Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile care vor incorpora temele in paragrafe. Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei. Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra noului loc de munca. Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la cerinte (“este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al”). Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale competitive. Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV. Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative. Evita sintagmele “de altfel”, “oricum ar fi” etc. deoarece au conotatii negative. Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se afla unele care nu exista in mod real.
Intr-o scrisoare tip “broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, specific unei cautari a unui post oarecare. Cand se trimit scrisori pe piata “ascunsa” de munca, nu trebuie trimise sute de scrisori pentru simplul motiv ca nu se va putea face o cercetare obiectiva a organizatiilor. Rata de raspuns nu justifica timpul si costurile. Va trebui sa te concentrezi initial asupra a 15-20 de organizatii. Apoi vei trece la urmatorul grup de 15-20. Multe organizatii folosesc tehnici de scanare a CV-ului in propriile baze de date. Sugereaza contextual, neexplicit, cuvintele cheie care te pot scoate in fata, in cazul unei cautari in baza de date.
Detalii privind Piata Muncii, angajare, job, oportunati gasiti in pachetul Oportunitati de munca si afaceri!

In multe cazuri, un nou job este un motiv de bucurie. Dar chiar si cea mai spectaculoasa schimbare in cariera poate produce stress si anxietate chiar si numai la gandul terenului necunoscut de acolo, unde toti in afara de tine stiu cum stau treburile. Intr-un timp scurt trebuie sa inveti multe lucruri, de la topografia firmei pina la procedurile si politicile locale. Trebuie sa-ti folosesti la maxim flerul pentru a simti ce se asteapta de la tine si a "mirosi" stilul de lucru (si nu numai) al colegilor si sefilor. Si trebuie sa-ti formezi o noua retea de relatii sociale care sa o inlocuiasca pe cea lasata in urma.
Citeva strategii care te pot ajuta sa treci mai usor peste acest stress:

Fii mai indulgent cu tine !
In timp ce te simti prost ca nu mai stii unde este cabinetul lui X sau ca ai uitat iar un detaliu al unei proceduri care ti-a fost explicat de trei ori, gindeste-te ca nimeni nu se asteapta sa fii perfect in primele saptamani de lucru. Acorda-ti un timp pentru a a invata. Dar fii sistematic in a studia noul teritoriu si construieste-ti incet-incet (nu prea incet ...) o schema mentala foarte clara a tot ce te inconjoara.

Creeaza-ti o retea de relatii sociale.
Relatiile colegiale sunt ca o a doua familie pentru multi. De aceea, destui oameni considera munca intre straini ca pe ceva foarte stresant. La gindul ca vei suferi dupa atmosfera si prietenii pe care le-ai lasat in urma odata cu fostul job, poti face greseala de a petrece majoritatea timpului liber cautind sa fii in compania fostilor colegi. Nu spune nimeni sa-ti abandonezi prietenii, dar trebuie sa nu pierzi nici o ocazie de a stabili relatii noi cu actualii colegi.

Simte-te ca acasa.
Adu cat mai curind posibil o fotografie, o planta sau alte obiecte personale de acasa sau de la fostul loc de munca. Foloseste toate metodele personale de lucru care se potrivesc in noul loc. Cu cit te vei simti mai familiar, cu atit mai repede vei trece peste stresul schimbarii locului de munca.

Da tot ce poti.
Oricare ar fi sentimentele tale referitoare la schimbarea in cariera, dedica-te 100% noului job in aceasta prima parte, a acomodarii. Chiar daca nu-ti surade acest gand, lasa deoparte resentimentele, nu vei avea de suferit decit daca aceasta devine o practica pe termen lung. Indiferent care ar fi interesele tale aici, le vei gasi rezolvarea facand totul cit de bine poti, de la inceput. Si anxietatea va fi repede inlocuita de sentimentul ca esti util si ai succes.

Credinţa ca evenimentele sînt personal controlabile poate crea un echilibru al muncii plătite şi muncii de acasă, din gospodărie, făcandu-i pe oameni să fie mai puţin stresaţi?
Acestei întrebări îi răspunde Ruth Weston într-un articol din "Family Matters" nr. 28, aprilie 1991, revistă a Institutului Australian de Studiere a Familiei. Abilitatea de a controla evenimentele a fost descrisă adesea ca fiind foarte importantă pentru siguranţa de sine reală şi pentru starea de confort psihic şi, în consecinţă, ca un scop înalt, împărtăşit de majoritatea oamenilor. Mai mult, indiferent de controlul personal real, o credinţă generală în controlul personal asupra circumstanţelor a fost considerată drept o resursă importantă pentru depăşirea dificultăţilor vieţii, sporind confortul psihic şi reducînd stresul.

S. Kobasa, în lucrarea "The Hardy Personality: Toward a Social Psychology of Stress and Health", 1982, descrie existenţa unui simţ al controlului personal ca o componentă a "durităţii" - o dispoziţie de personalitate care reduce stresul schimbărilor majore în viaţă, cum ar fi desfacerea căsniciei, pensionarea, schimbarea domiciliului. Kobasa afirmă că o persoană "severă" este mai puţin de aşteptat să se îmbolnăvească după expenenţa acumulării unor astfel de evenimente. Contrar, un simţ al lipsei puterii a fost adesea tratat ca o disfuncţie care ar putea conduce la o stare de depresie cronică.

Ne putem aştepta, deci, ca persoana care încearcă o echilibrare a cerinţelor familiei şi muncii plătite să fie în stare să învingă stresul schimbărilor, să fie atentă la aspectele bune, pozitive a1e vieţii, să evite depresia şi să rămînă sănătoasă dacă realizează controlul asupra modului său de viaţă.

Totuşi există o confuzie în literatură privind noţiunea de control şi cum ar putea fi el măsurat. Conceptul lui Patter (1966) de "locus al controlului", puternic influent, afirmă că oamenii dezvoltă o expectaţie genera1izata, în sensul dacă evenimentele care li se întamplă sînt cauzate de către ei înşişi (o "orientare internă") sau de către alţi oameni, de soartă, noroc ori şansă (o "orientare externă"). Patter crede că acest locus al orientării controlului este mai de aşteptat să influenţeze modul în care oamenii interpretează evenimentele noi şi ambigue.

Importanţa crescută acordată încrederii în control a produs în literatura de specialitate proliferarea scalelor de măsurarea "locului controlului". In mod eronat, cercetătorii au presupus adesea că aceste sca1e măsoară calităţi precum simţul competenţei sau măiestria cle a depăşi evenimentele. Totuşi există o diferenţă între conceptul de locus al controlului şi competenţă.

R. Lazarus şi S. Folkman, în 1984, în lucrarea "Stress, Appraisal and Coping", arată că părerile despre control sînt diferite şi conforme cu modelul de stres psihologic al unei persoane, model dependent cle gradul în care o persoană se simte provocată sau ameninţată de cerinţele vieţii. Un simţ al ameninţării intervine atunci cînd o persoană se îndoieşte de abilitatea ei de a învinge cerinţele importante ale vieţii. Dacă o persoană este ameninţată, este de aşteptat să devină anxioasă sau îngrijorată. Pe de altă parte, intervine un simţ al controlului cînd ea crede că poate, cu un efort considerabil, să conducă solicitările vieţii şi se centrează pe ele ca să facă experienţa plăcută.

Totuşi, Lazarus şi Folkman au scos în evidenţă faptul că există perioade cînd credinţa în controlul personal poate spori simţul ameninţării. Astfel, o mamă care doreşte să preîntîmpine neajunsurile financiare prin luarea unei slujbe întregi, este în situaţia de a-şi părăsi copiii în instituţii de îngrijire; ea poate găsi acest stil de viaţă foarte stresant în condiţiile în care crede cu fermitate că "locul mamei este în casă" sau că relaţiile ei cu copiii se vor deteriora dacă sînt daţi altora spre îngrijire.

Lazarus şi Folkman subliniază faptul că anumite scopuri ale controlului pot coexista, acoperind atît circumstanţele externe, cît şi stările interne - cle exemplu, schimbînd condiţiile externe, tolerînd durerea, controlînd reacţiile, păstrînd imaginea de sine şi menţinînd morala.

Astfel, oamenii pot încerca să armonizeze cerinţele muncii plătite şi ale celei făcute acasă, în gospodărie ca să sporească propriie resurse. De exemplu, ei pot delega responsabilităţi, în felul acesta renunţînd la un anume contro, dar, in acelaşi titnp, conducînd la indeplinirea unor sarcini necesare. Alţii pot încerca să-şi schimbe propriile scopuri - de exemplu, ei pot învăţa să tolereze gospodăria (casa) mai în dezordine sau să coboare aspiraţiile profesionale. Deşi ei pot să nu realizeze acest lucru, strategiile de a depăşi dificultăţile reprezintă forme diferite de exercitare a controlului.

In general deci, pare că un simţ al controlului personal poate ajuta oamenii să depăşească greutăţile şi să se bucure de echilibrarea muncii plătite cu cea de acasă. Pe de altă parte, poate fi foarte demoralizant să descoperi cum, contrar principalelor noastre expectaţii şi ale a1tora, nu putem stăpîni cerinţele vieţii. Unele din cerinţele "dificile" pot fi cele pe care le producem singuri. Modificîndu-ne scopurile, stabilind priorităţi şi delegînd responsabilităţi, putem reduce presiunile exercitate asupra noastră şi, plini de speranţă, să menţinem un simţ al controlului şi deci al confortului psihic.